Tratamentul fiscal al indemnizațiilor acordate de angajatori pentru delegarea/detașarea sau pentru desfășurarea activității angajaților în străinătate (diurne) a reprezentat, pentru o perioadă îndelungată, subiect de dispută între contribuabili și autoritatea fiscală. În aceste condiții, au existat numeroase inspecții fiscale în cadrul cărora diurnele au fost reîncadrate în venituri de natură salarială, stabilindu-se impozite și contribuții suplimentare de plată în sarcina contribuabililor, precum și dobânzi și penalități aferente acestora.
După îndelungi dezbateri, Parlamentul României a adoptat legea pentru anularea unor obligații fiscale şi pentru modificarea unor acte normative (promulgată recent de președintele României, urmând a fi publicată în Monitorul Oficial), care prevede o nouă amnistie pentru obligațiile fiscale principale și accesorii stabilite în astfel de cazuri, dar și clarificări ale regimului fiscal aplicabil diurnelor.
Autoritățile au mai apelat și în trecut la amnistierea datoriilor de acest tip, dar, în lipsa unei viziuni unitare și a armonizării legislației în această materie, problema s-a perpetuat. Unul dintre domeniile cele mai afectate de reîncadrarea indemnizațiilor în venituri de natură salarială este cel al transportului internațional.
Care este obiectul amnistiei?
Obiectul amnistiei constă în anularea obligațiilor stabilite de organele fiscale ca urmare a reîncadrării indemnizațiilor acordate pentru delegarea/detașarea angajaților sau pentru desfășurarea activității pe teritoriul altei țări, în venituri de natură salarială, începând cu data de 1 iulie 2015 până la data intrării în vigoare a actualei legi.
Anularea vizează datoriile fiscale neplătite, dar și pe cele plătite deja, pe care contribuabilii au dreptul să le recupereze, la cerere. Deși proiectul de lege prevedea inițial o excepție potrivit căreia societățile în cazul cărora deciziile de impunere a unor sume suplimentare de plată au fost validate printr-o hotărâre judecătorească definitivă nu puteau beneficia de amnistie, aceasta a fost eliminată în Camera Deputaților.
Termenul de prescripție a dreptului de a solicita restituirea acestor sume este de cinci ani și începe să curgă de la data intrării în vigoare a noii legi. Ulterior împlinirii acestui termen, angajatorii nu vor mai putea beneficia de restituirea sumelor respective.
În plus, obiectul amnistiei nu se limitează doar la anularea obligațiilor deja impuse, ci prevede și interdicția pentru autoritățile fiscale de a emite, în viitor, decizii de impunere privind reîncadrarea indemnizațiilor de delegare/detașare acordate în perioada cuprinsă între 1 iulie 2015 și data intrării în vigoare a legii.
Cine poate beneficia de această facilitate?
Beneficiari ai acestei facilități sunt toți contribuabilii în sarcina cărora au fost stabilite, prin decizie de impunere, diferențe de obligații fiscale ca urmare a reîncadrării indemnizațiilor de delegare/detașare transnațională în venituri salariale.
Principalele categorii de contribuabili vizați de această amnistie sunt transportatorii internaționali, agenții de muncă temporară din România, care recrutează persoane și le pun la dispoziția altor întreprinderi din Uniunea Europeană și din state terțe, și prestatorii de servicii de construcții, montaj, antrepriză etc., care își trimit angajații pe diferite șantiere din state membre sau terțe.
Care va fi procedura de punere în aplicare a acestei amnistii?
Potrivit legii, amnistia ar trebui să fie aplicată de organele fiscale din oficiu. Cu toate acestea, este indicat ca societățile să semnaleze autorității fiscale situațiile în care au primit decizii de impunere pentru astfel de obligații, pentru a se asigura că vor beneficia de efectele amnistiei constând în anularea/restituirea sumelor respective.
Pentru aplicarea amnistiei, Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) este obligată să emită, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, un ordin cu regulile necesare pentru anularea obligațiilor fiscale.
Ce se va întâmpla în viitor cu sumele acordate sub formă de diurnă – cum vor putea fi reîncadrate drept venituri salariale?
Din perspectiva regimului fiscal aplicabil în viitor, noua lege aduce claritate, dat fiind că menționează expres că tratamentul fiscal preferențial, respectiv scutirea de la plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii se aplică și în situațiile de detașare transnațională (aceasta fiind una dintre cele mai utilizate modalități în care salariații își desfășoară activitatea în străinătate), dar și în cazurile în care activitatea se desfășoară în altă localitate. În plus, noile prevederi extind aplicarea regimului fiscal preferențial și asupra salariaților mobili, care primesc o astfel de indemnizație, potrivit legii.
În același timp, legea introduce un plafon suplimentar pentru sumele acordate angajaților și scutite de la plata impozitului pe venit și a contribuțiilor sociale obligatorii. Potrivit noilor prevederi, acestea nu trebuie să depășească: de 2,5 ori valoarea indemnizației stabilite pentru salariații instituțiilor publice și contravaloarea a trei salarii de bază pentru locul de muncă ocupat, raportată la numărul de zile lucrate în luna respectivă și multiplicată cu numărul de zile în care activitatea este desfășurată în altă localitate/în străinătate.
În situația în care unul dintre cele două plafoane este depășit, diferența va fi asimilată venitului salarial și supusă impozitului pe venit și contribuțiilor sociale obligatorii.
Este de reținut faptul că regimul fiscal și plafoanele menționate se aplică și pentru persoanele fizice cu alte forme contractuale (spre exemplu directorii cu contract de mandat) care se află în situații similare.
Din perspectivă procedurală, este posibil să apară și pe viitor situații în care sumele acordate salariaților sub formă de diurnă să fie reîncadrate ca venituri salariale, însă numai în baza constatărilor realizate de organele competente din cadrul Inspecției Muncii. Astfel, autoritățile fiscale nu vor mai avea dreptul să aprecieze, în mod direct, că sumele primite sub formă de indemnizații pentru delegare/detașare reprezintă venituri de natura salarială, ci doar ca urmare a controalelor efectuate în acest scop de Inspecția Muncii.
În concluzie, noua lege aduce duble beneficii contribuabililor. Pe de o parte, vine în ajutorul agenților economici prin anularea datoriilor fiscale impuse pentru sumele acordate cu titlu de indemnizații de delegare/detașare și, pe de altă parte, oferă premisele elaborării cadrului legal mult așteptat. Acesta va asigura aplicarea unitară și eficientă de către autorități a legislației fiscale și a legislației muncii, constituind atât un mecanism de armonizare, cât și o garanție de predictibilitate pentru contribuabili.
[divider height=”30″ line=”1″]
Material de opinie de Elena Răileanu, Senior Manager, Deloitte România, Laura Epure, Senior Associate, și Tatiana Milu, Associate, Reff & Asociații | Deloitte Legal
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Wise Finance Solutions: Finanțări nerambursabile pentru energie solară și eoliană
Indexul OLX al locurilor de muncă – predicții în piața muncii pentru 2022
Opinie Deloitte România: Activarea mecanismului de protecție temporară pentru cetățenii ucraineni
Opinie PKF Finconta: Rolul directorilor executivi în tranziția la Net Zero emisii de carbon
Opinie Deloitte: Cetățenii ucraineni beneficiază de acces liber la piața muncii din România
Opinie PKF Finconta: Auditorul și inteligența artificială, un parteneriat de viitor
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Credit foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Poprirea fiscală este unul dintre cele mai neplăcute momente din viața unei companii pentru că presupune blocarea conturilor bancare, astfel că nu se mai pot face retrageri sau tranzacții din acele conturi până când poprirea nu este achitată. Situația poate fi cu atât mai frustrantă pentru companiile bune-platnice, care, deși și-au plătit la timp taxele și impozitele către stat, ajung să aibă conturile blocate dintr-o eroare de administrare fiscală, neimputabilă lor. Chiar dacă nu este vina companiei pentru instituirea greșită a unei popriri, ea este cea care trebuie să facă toate demersurile pentru a obține clarificarea situației fiscale și ridicarea respectivelor popriri. Vă prezentăm mai jos câteva informații, clarificări și recomandări care se pot dovedi utile când vă confruntați cu popriri fiscale dispuse în mod eronat.
-
Somațiile de plată sau titlurile executorii primite de la Fisc nu ar trebui ignorate, ci verificate și lămurite imediat
Executarea silită a unui contribuabil începe, teoretic, prin comunicarea somației de plată (însoțite de titlul executoriu). E foarte important pentru orice contribuabil să se asigure ca își verifică constant și frecvent Spațiul Privat Virtual, pentru a se asigura că intră rapid în posesia documentelor de acest tip (vă reamintim că, de la 1 martie, ANAF comunică exclusiv online cu companiile prin intermediul SPV).
Dacă primiți o somație de plată, mai ales dacă știți că ați achitat toate taxele și impozitele datorate, începeți rapid toate procedurile pentru a vă lămuri în cel mai scurt timp situația fiscală.
De la momentul comunicării somației de plată și până la poprirea efectivă a conturilor, există o fereastră de timp de 15 zile în care teoretic contribuabilul are timp să își plătească datoria sau să își clarifice situația fiscală, astfel că vizualizarea somației de plată la timp devine esențială pentru a beneficia de întreaga perioadă în care se pot face demersuri care să elimine varianta impunerii popririi pe conturi.
-
Fiscul are un sistem de ridicare a popririlor care eficientiezează procedura, iar comunicarea rapidă cu autoritățile devine esențială
ANAF a operaționalizat în 2020 aplicația e-Popriri, care automatizează înființarea și ridicarea popririlor bancare, astfel încât popririle să se instituie și să se ridice aproape în timp real, dar și să se evite situațiile în care din conturi sunt reținute sume mai mari decât cele ce trebuie recuperate.
Astfel, chiar dacă apar popriri puse greșit, e important ca orice companie să facă demersuri rapide pentru clarificarea și corectarea situației sale fiscale pentru ca, folosindu-se și de noul sistem al Fiscului, să poată rezolva rapid problema, iar popririle să fie ridicate cât mai repede, în câteva zile bancare.
Conform procedurilor de folosire a noului sistem e-popriri, băncile și ANAF comunică în fiecare zi ce sume trebuie poprite: adresele fiscale de înființare a popririlor bancare sunt validate și comunicate zilnic băncilor până la ora 24:00 (se consideră comunicate la începerea următoarei zile bancare). Băncile răspund ANAF și clarifică ce sume se pot plăti până la ora 17:00 a următoarei zile bancare de după comunicarea adreselor. Până la ora 24:00, e-Popriri analizează sumele comunicate de bănci și emite ordonanțările de plată, astfel încât instituțiile financiare să vireze banii. În următoarea zi bancară, instituțiile financiare fac plata către Fisc a sumelor indicate prin ordonanțările de plată.
Așadar, cu cât companiile își clarifică mai repede situația fiscală cu atât informațiile pot ajunge mai repede în sistemul e-popriri, iar conturile bancare ale unei companii să fie deblocate.
-
Băncile nu pot ridica popririle fără un acord al instituției care le-a impus
Popririle nu sunt sume datorate băncii, ci unor instituții (ANAF, primării etc.), iar banca are în aceste situații doar un rol intermediar, astfel că banca blochează contul unei companii doar în baza unei informări oficiale, primită de la aceste instituții, și nu din proprie inițiativă.
Banca este obligată legal să pună în aplicare poprirea și nu poate face niciun fel de verificare legată de validitatea popririi sau corectitudinea sumelor impuse de autorități.
Pentru a debloca o sumă de la poprire, banca are nevoie de o justificare legală sau de un acord de la instituția emitentă a popririi.
Cu alte cuvinte, instituțiile bancare nu pot decide singure ridicarea unor popriri, chiar dacă ele sunt greșit impuse, băncile fiind obligate să indisponibilizeze toate sumele pentru care primesc înștiințări. Ele au dreptul să ridice popriri numai pe baza unor documente oficiale venite de la instituțiile care au impus în primă fază acele popriri. Companiile sunt cele care trebuie să facă toată demersurile la instituția emitentă a popririi, astfel încât instituția să comunice băncii ridicarea popririi, iar banca doar să o pună în aplicare.
-
Se pot achita salarii și din conturile poprite
Chiar dacă au conturile blocate din cauza unei popriri eronate, companiile pot totuși achita salariile angajaților. Până la clarificarea situației fiscale și ridicarea popririi, companiile pot folosi banii din conturi pentru plata salariilor. Pentru a face acest lucru, este nevoie de un drum la bancă cu o declarație pentru retragerea de numerar din conturi și de statele de plată aferente lunii calendaristice pentru care se plătesc salariile.
-
Dacă alegi să plătești o poprire chiar dacă nu o datorezi, riști să rămâi cu suma blocată în alte conturi și să faci demersuri suplimentare pentru a o debloca
Pentru că deblocarea unei popriri instituite în mod eronat se poate dovedi un demers anevoios, care nu se rezolvă de pe o zi pe alta, unele companii pot decide să achite totuși poprirea dispusă eronat ca să își poată folosi cât mai repede conturile. Nici această situație nu este una foarte fericită pentru că de multe ori suma respectivă, plătită fără a fi datorată, rămâne adesea blocată într-un cont al trezoreriei alocat popririlor, fiind rare cazurile în care astfel de sume sunt rambursate din oficiu contribuabililor. Cel mai adesea, companiile care aleg să plătească popriri nedatorate vor fi apoi nevoite să facă alte demersuri și să solicite transferul acelor sume din contul de popriri într-un cont de unde banii respectivi să poată stinge obligații fiscale viitoare.
[divider height=”30″ line=”1″]
Material de opinie semnat de Cristina Săulescu, Partener Cabot Transfer Pricing
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Wise Finance Solutions: Finanțări nerambursabile pentru energie solară și eoliană
Indexul OLX al locurilor de muncă – predicții în piața muncii pentru 2022
Opinie PKF Finconta: Rolul directorilor executivi în tranziția la Net Zero emisii de carbon
Opinie Deloitte România: Activarea mecanismului de protecție temporară pentru cetățenii ucraineni
Opinie Deloitte: Cetățenii ucraineni beneficiază de acces liber la piața muncii din România
Opinie Deloitte: Cetățenii ucraineni beneficiază de acces liber la piața muncii din România
Opinie PKF Finconta: Auditorul și inteligența artificială, un parteneriat de viitor
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Credit foto: Unsplash.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Odată cu adoptarea Pactului Verde European, statele membre ale Uniunii Europene (UE) și-au asumat în mod unanim implementarea unor politici în domenii precum climă, energie, transporturi și fiscalitate cu scopul de a reduce, până în 2030, emisiile nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% față de nivelul din 1990 și de a elimina în totalitate aceste emisii până în 2050. Deși orizontul de timp propus poate părea îndepărtat, această inițiativă prezintă implicații semnificative asupra tuturor sectoarelor de activitate europene și naționale, inclusiv în industria auto din România, care a fost puternic afectată atât de criza sanitară generată de pandemia de COVID-19, cât și de dificultățile legate de asigurarea materiilor prime.
În mod evident, ca urmare a necesității de adaptare la noile condiții, companiile din domeniu se vor confrunta cu o creștere a costurilor asociate, pe de o parte, pentru intensificarea activităților de cercetare necesare dezvoltării unor noi tehnologii compatibile cu obiectivele Pactului Verde European, și, pe de altă parte, pentru modernizarea liniilor de producție în vederea implementării noilor tehnologii, într-un mod eficient.
Pentru a reduce presiunea acestor costuri, companiile auto din România au la dispoziție o serie de facilități fiscale și de surse de finanțare care pot juca un rol important în amortizarea impactului investițiilor realizate.
Facilități fiscale aplicabile în cercetare-dezvoltare
Printre cele mai importante măsuri de sprijin pentru companiile inovatoare se numără facilitatea fiscală pentru activități de cercetare și dezvoltare, care presupune acordarea unor deduceri suplimentare de 50% pentru cheltuielile pentru astfel de activități, posibilitatea aplicării amortizării fiscale accelerate în cazul utilajelor și echipamentelor utilizate în cercetare-dezvoltare, precum și scutirea de impozit pe profit în primii zece ani de activitate pentru contribuabilii care desfășoară exclusiv activități de cercetare-dezvoltare. Scutirea de impozit pentru profitul reinvestit se aplică pentru partea din profit utilizată pentru achiziția de echipamente tehnologice, programe informatice și licențe, cu respectarea anumitor condiții prevăzute de Legea 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, contribuabilii din industria auto pot fi interesați de diferitele metode de amortizare fiscală disponibile pentru noile linii de producție, în speță amortizarea fiscală accelerată sau degresivă, ambele metode jucând un rol considerabil în atenuarea impactului investițiilor efectuate pe o perioadă mai lungă de timp, reducând, astfel, presiunea asupra fluxurilor de numerar în momentul investiției.
Nu în ultimul rând, este important de menționat faptul că, odată cu adoptarea Pactului Verde European, Uniunea Europeană pune la bătaie un arsenal de instrumente financiare menite să contribuie la atingerea acestor obiective ambițioase. Bugetul multianual al UE pentru perioada 2021-2027, împreună cu instrumentul Next Generation EU, care finanțează planurile de redresare și reziliență ale statelor membre, însumează puțin peste 2.000 de miliarde de euro, iar 30% din această sumă vizează investițiile sustenabile, ca parte a Pactului Verde European.
Posibile surse de finanțare pentru tranziția către economia verde
Programele pe care România le va derula în perioada 2021-2027, fie că vorbim de programele operaționale în curs de elaborare sau de investițiile programate prin Planul Național de Redresare și Reziliență, sunt construite pe pilonul de sustenabilitate și tranziție verde și pun accentul pe componenta de cercetare-dezvoltare-inovare pentru dezvoltarea noilor tehnologii, a materialelor și a proceselor necesare pentru atingerea acestor obiective.
Așadar, jucătorii din industria auto din România vor avea acces la multiple opțiuni de finanțare pentru activități precum: dezvoltarea capacităților proprii de cercetare-dezvoltare sau inițierea de parteneriate și colaborări cu actori din domeniul cercetării, prin intermediul programelor operaționale regionale și a Programului Operațional Creștere Inteligentă, Digitalizare și Instrumente Financiare; eficientizarea energetică și producția sau utilizarea de energie regenerabilă, prin Programul Operațional Dezvoltare Durabilă, Planul Național de Redresare și Reziliență sau Fondul pentru Modernizare.
Mai mult, în completarea variantelor de finanțare oferite de UE, companiile din sectorul auto au în continuare la dispoziție surse de finanțare cu tradiție în domeniu, respectiv schemele de ajutor de stat derulate de Ministerul Finanțelor. Una dintre ele este schema de ajutor de stat instituită în baza Hotărârii Guvernului 807/2014, cu scopul sprijinirii investițiilor cu impact major în economie și care finanțează construcția și achiziția de echipamente, linii tehnologice și active necorporale asociate înființării unei noi unități de producție sau extinderii capacității uneia existente. De asemenea, există schema de ajutor de stat instituită în baza Hotărârii Guvernului 332/2014, care promovează dezvoltarea regională prin crearea de locuri de muncă și care finanțează costuri salariale pe o perioadă de 24 de luni de la crearea fiecărui post individual, pentru acele investiții care generează cel puțin 100 de noi locuri de muncă per locație.
În plus, Ministerul Finanțelor are în pregătire o a treia schemă de ajutor de stat de luat în calcul, cu scopul stimulării investițiilor strategice, cu valoare mai mare de 500 de milioane de lei, în câteva domenii cheie, inclusiv industria auto, aerospațială și farmaceutică.
Totodată, este important de reținut faptul că, începând cu 1 ianuarie 2022, a intrat în vigoare noua hartă a ajutoarelor regionale, care stabilește intensitatea acestora aplicabilă în fiecare județ. Astfel, ajutorul de stat de care pot beneficia solicitanții variază între 30% din valoarea investițiein județele fanion din regiunea de Vest, și maximum 60%, în majoritatea județelor din Muntenia și Moldova. Municipiul București este exclus de la finanțare, având în vedere că ajutoarele de stat se direcționează către regiunile mai puțin dezvoltate ale țării (cu un PIB/locuitor sub 75% din media UE).
Așadar, companiile din domeniul auto care activează în România se confruntă cu numeroase provocări în această perioadă, dar au la dispoziție și facilități fiscale și scheme de finanțare care le pot ajuta să le depășească, cu condiția să aplice corect și la timp pentru accesarea acestora.
[divider height=”30″ line=”1″]
Material de opinie semnat de Gabriel Pătru, Manager, și Paul Evi, Consultant Senior, Impozitare Directă, Deloitte România.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Cumpărarea unei locuințe, între scumpirea creditelor și cota redusă de TVA
Opinie PKF Finconta: Auditorul și inteligența artificială, un parteneriat de viitor
Florentina Șușnea, PKF Finconta: „Cinci teme esențiale pe agenda liderilor de business în 2022”
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Anul 2022 a început cu vești bune pentru piața imobiliară din România. Cota de TVA de 5% se aplică din acest an și pentru locuințele mai scumpe de 450.000 lei, plafonul fiind majorat la 700.000 lei. Pentru a putea beneficia de noul plafon, însă, a fost introdusă o nouă condiție: cota redusă de TVA se va aplica pentru o singură achiziție în acest interval de preț, în timp ce, în cazul locuințelor mai ieftine de 450.000 lei, se pot efectua mai multe achiziții cu cota de 5%. În cazul creșterii cererii pentru apartamentele situate în noul plafon de TVA, ar putea apărea ușoare creșteri de preț. Dar nu ne așteptăm, totuși, să depășească noul plafon (dincolo de care ar interveni din nou aplicarea cotei standard de TVA, fapt care ar putea duce la scăderea cererii).
Economia realizată de un cumpărător utilizând cota redusă poate fi substanțială. De exemplu, pentru o locuință cu un preț de 700.000 lei (plafonul maxim, aproximativ 140.000 de euro) economia realizată prin aplicarea cotei reduse de TVA de 5%, în locul celei standard de 19%, este de aproximativ 20.000 euro. O sumă importantă și deloc de neglijat. Mai mult, în cazul locuințelor achiziționate prin credit ipotecar, economia realizată de cumpărător crește, deoarece costurile de finanțare se vor aplica asupra unui preț mai mic (diminuat prin scăderea TVA).
În plus, ne putem aștepta că o parte din clienții interesați în trecut de locuințe cu un preț sub 450.000 lei să migreze către locuințe aflate sub noul plafon de 700.000 lei. Acest lucru ar putea contribui la facilitarea accesului la o locuință accesibilă pentru persoanele cu venituri mai mici.
Dar scăderea TVA ar putea aduce și alte beneficii, în plus față de un preț mai mic pentru cumpărători.
Substituie majorările costurilor de construcție. Noul plafon majorat poate compensa creșterile de prețuri ale materialelor de construcții, contribuind la susținerea pieței imobiliare. O lungă perioadă de timp, plafonul pentru 5% TVA a rămas constant, în vreme ce costurile au crescut susținut. Astfel, încadrarea în vechiul plafon era din ce în ce mai dificilă, mai ales în cazul locuințelor mai spațioase. Prin majorarea plafonului se poate îmbunătăți și un alt indicator.
Reducerea supraaglomerării locuințelor. România ocupă unul din primele locuri în clasamentul supraaglomerării locuințelor. Eurostat estimează o rată a supraaglomerării de 45,8%, faţă de media europeană de 17%, locuințele mai mari având un cost proporțional mai mare. Aplicarea cotei reduse de TVA de 5% poate duce la scăderea supraaglomerării locuințelor din România, locuințele mai mari devenind mai accesibile decât prin aplicarea cotei standard de TVA.
Conformarea voluntară poate crește. Așa cum s-a observat de-a lungul timpului, scăderea impozitelor poate contribui la creșterea conformării voluntare. Deși poate părea paradoxal, considerăm că scăderea cotei de TVA de la 19%, la 5% poate duce la încasări mai mari și la o mai bună conformare fiscală. Un aspect foarte important, ținând cont de locul fruntaș ocupat de ţara noastră în clasamentul fraudei de TVA. Anterior majorării plafonului, existau cazuri în care locuințele mai scumpe de 450.000 lei erau achiziționate de către firme (aplicând taxarea inversă), astfel că statul nu încasa în fapt TVA (deşi se aplica cota standard de 19% TVA). În cazul locuințelor cu un preț mai mic de 700.000 lei, ce pot fi achiziționate cu cotă redusă de 5%, achiziția prin intermediul unei societăți comerciale nu mai este la fel de atrăgătoare. Costul cu TVA 5% este semnificativ redus pentru cumpărătorii persoane fizice, iar prin achiziția directă de către aceștia este eliminat și riscul ca autoritățile fiscale să considere TVA nedeductibilă la nivelul societății (care astfel nu mai este implicată în tranzacție). Mai mult, plafonul majorat poate duce la declararea corectă a prețului de vânzare în evidențele contabile ale vânzătorilor, ceea ce ar duce la creșterea colectării altor taxe și impozite (de ex. impozitul pe profit/venit declarat din aceste tranzacții).
Luând în considerare factorii de mai sus, ar fi de așteptat ca măsura să aibă un impact pozitiv pentru cumpărători, vânzători și chiar pentru autoritățile fiscale.
[divider height=”30″ line=”1″]
Material de opinie semnat de Costin Manta, Partener Asociat, Taxe indirecte, EY România
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Cumpărarea unei locuințe, între scumpirea creditelor și cota redusă de TVA
Opinie PKF Finconta: Auditorul și inteligența artificială, un parteneriat de viitor
Florentina Șușnea, PKF Finconta: „Cinci teme esențiale pe agenda liderilor de business în 2022”
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Noul sistem de raportare fiscală, introdus de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) începând din acest an, este extrem de complex. Perioada de timp pe care firmele au avut-o la dispoziție pentru implementare a fost destul de scurtă. Din aceste considerente, există riscul ca declarațiile pe noul format SAF-T să fie depuse cu întârziere sau incomplet. Care sunt principalele aspecte la care trebuie să fie atenți contribuabilii pentru ca primul termen legal de raportare să fie respectat?
Societățile comerciale obligate să depună declarațiile SAF-T începând din ianuarie 2022 au la dispoziție o perioadă de grație de șase luni, dar trebuie să folosească eficient acest răgaz, dat fiind că declarația SAF-T presupune raportarea unui volum foarte mare de informații – toate datele din contabilitatea unei firme: toate încasările și plățile, produsele aflate în stoc, taxele plătite, facturile emise și primite, articol cu articol, înregistrările contabile etc.
Principalele obstacole în calea raportării în termen
Unul dintre obstacolele cu care se confruntă firmele și care ar putea să deturneze respectarea primului termen legal de raportare constă în faptul că multe dintre acestea încă nu știu ce informații trebuie să transmită către ANAF și ce presupune exact metoda de raportare. Având în vedere că declarația se va depune online, o mare parte dintre contribuabili își pun speranța în furnizorul IT al software-ului de contabilitate pe care îl utilizează. În practică, dacă informațiile cerute de autoritatea fiscală nu există în programul de contabilitate, declarația depusă nu va fi validată. Astfel, în primul rând societățile trebuie să se asigure că, începând din 1 ianuarie 2022, colectează de la clienți și furnizori toate informațiile solicitate în schema SAF-T.
Un alt obstacol este legat de corectitudinea datelor introduse în sistemele IT ale societății. Raportarea brută a datelor din programul de contabilitate nu garantează automat că sunt și corecte. Cu alte cuvinte, în prima fază contribuabilul trebuie să se asigure că declară un tratament fiscal și contabil corect pentru toate tranzacțiile derulate. Pe baza datelor colectate, ANAF va putea să stabilească instant dacă, spre exemplu, firma a aplicat cote greșite de TVA, dacă nu a taxat anumite tranzacții, dacă a calculat eronat amortizarea etc. Așadar, înainte de implementarea oricărei soluții IT în vederea raportării electronice, trebuie analizate încadrările contabile și fiscale ale tranzacțiilor derulate în mod recurent.
Nu în ultimul rând, estimarea eronată a timpului necesar pentru pregătirea declarației – analiza datelor și implementarea unei soluții IT de raportare – poate duce la depășirea termenelor. Din această perspectivă, un alt aspect important de menționat este acela că apropierea termenului de depunere va genera, fără îndoială, suprasolicitarea prestatorilor de servicii care asistă contribuabilii în demersul de implementare a declarației SAF-T.
Ce au de făcut contribuabilii?
Pentru a evita depunerea incompletă sau cu întârziere a declarației, aspect care poate atrage atât penalități din partea autorității fiscale, cât și o posibilă creștere a riscului fiscal, societățile trebuie să demareze rapid analizarea datelor disponibile pentru raportare. Procesul se poate derula cu resurse interne sau cu ajutorul unui colaborator extern.
Ulterior, compania în cauză trebuie să identifice o soluție IT potrivită care să proceseze datele respective și să le transpună pe formatul declarației SAF-T solicitate de ANAF. Cu cât activitatea unei firme este mai complexă și utilizează mai multe programe informatice pentru evidențele interne, cu atât procesul de implementare este mai de durată.
În concluzie, societățile care trebuie să depună declarațiile SAF-T începând din acest an, respectiv marii contribuabili, trebuie să accelereze procesul de implementare, pentru că, deși beneficiază de perioada de grație de șase luni, demersul este unul laborios și implică un volum ridicat de date care trebuie colectate, verificate și apoi încărcate în formatul digital al declarației. În plus, dat fiind că și ceilalți contribuabili vor fi obligați să raporteze pe format SAF-T în viitorul apropiat, ar fi indicat să se pregătească din vreme pentru a evita presiunea timpului.
[divider height=”30″ line=”1″]
Material de opinie semnat de Adrian Teampău, Director, și Raluca Ciocîia, Senior Consultant, Taxe Indirecte, Deloitte România
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie PKF Finconta: Auditorul și inteligența artificială, un parteneriat de viitor
Opinie EY România: Aderarea României la OCDE: suntem, oare, pregătiți? La capitolul fiscalitate – nu
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Știrea că România ar putea fi una dintre țările membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) într-un orizont mic de timp este binevenită și de salutat. Mai ales că unul dintre principalele impedimente în discuțiile din anii trecuți a venit și din zona fiscală (respectarea Legii Responsabilității Fiscal-Bugetare, flexibilitate și spațiu fiscal), noul impuls în negocierile de aderare ar putea însemna că România a progresat în zona fiscală și, mai ales, ar putea semnala o recunoaștere a progreselor realizate în nenumărate zone de impact pentru taxarea corespunzătoare a profiturilor în locurile în care se desfășoară activitatea economică și se creează plus-valoarea. Este, oare, acest progres suficient pentru a ne asigura că România ajunge în sfârșit în rândul țărilor ce dețin economii de piață stabile și puternice?
Conform celui mai recent raport al OCDE cu privire la România – „Making Dispute Resolution More Effective – MAP Peer Review Report, Romania”, dat publicității în 25 mai 2021, per total, România îndeplinește mai puțin de jumătate din elementele „Acțiunii 14 Standarde Minime”, deși a reușit să remedieze o serie de deficiențe identificate de OCDE.
Spre exemplu, OCDE a constatat că, deși România are o rețea dezvoltată de tratate fiscale și este parte la Convenția privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate 90/436/CEE (EUAC), aproximativ o treime din tratate nu conțin dispoziții privind implementarea acordului amiabil privind eliminarea dublei impuneri, indiferent de termenele de prescripție prevăzute de legea română. Aproximativ un sfert din tratate nu prevăd un termen de formulare a solicitării de eliminare a dublei impuneri, iar aproximativ o zecime din tratate nu conțin posibilitatea celor două state de a discuta și alte cazuri decât cele care se încadrează expres în tratat.
OCDE a mai constatat că România nu are un plan care să vizeze tratatele ce excedează Convenţiei multilaterale pentru implementarea în cadrul tratatelor fiscale a măsurilor legate de prevenirea erodării bazei impozabile şi a transferului profiturilor, deși și-a propus să rezolve aceste probleme prin semnarea și ratificarea ei, fapt care ar impune modificarea unui număr semnificativ din tratatele existente.
Mai important, OCDE subliniază că România nu îndeplinește un element major din „Acțiunea 14 Standarde Minime”, și anume prevenirea apariției disputelor, deoarece nu permite aplicarea acordurilor de preț în avans (APA) acelorași tranzacții efectuate, dar în perioadele anterioare, necuprinse în mod expres în APA emise.
Totodată, OCDE a reținut că, deși România permite accesul contribuabililor la procedura acordului amiabil privind eliminarea dublei impuneri, informațiile disponibile public cu privire la această procedură sunt foarte limitate, neexistând transparență cu privire la activitatea autorității române competente în această privință. Mai mult, OCDE semnalează că inclusiv „profilul României”, alcătuit pe baza informațiilor furnizate de aceasta nu corespunde politicii și practicilor efective ale autorității competente.
Și, dacă privim la rapoartele publice, informațiile sunt contradictorii. Din informațiile furnizate de ANAF, în 2019 au fost finalizate trei proceduri amiabile, fiind în curs de derulare alte 61 de proceduri amiabile în diverse stadii de soluţionare, în scopul eliminării dublei impuneri. Mai mult, ANAF nu precizează potrivit căror prevederi au fost finalizate cele trei (EUAC sau tratate de evitare a dublei impuneri).
În primul semestru al anului 2020, ANAF anunță ca fiind finalizate cinci proceduri amiabile, prin ”Notă de închidere a procedurii amiabile”, patru dintre ele în baza acordurilor sau convențiilor pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri încheiate de România cu state membre UE și una în baza EUAC. Cu toate acestea, în Raportul de performanță privind întreg anul 2020, ANAF nu mai face vreo referire la procedurile amiabile, nici măcar la cele amintite în raportul privind semestrul I.
La nivelul lui 2021, ANAF raportează pentru primele șase luni din an că „au fost soluționate opt cereri de inițiere a procedurii amiabile”.
Or, dacă privim în ansamblu aceste informaţii, am putea crede că asistăm la o schimbare de optică a autorității fiscale. Astfel, dacă inițial era implicată în proceduri amiabile pe care le și soluționa (chiar dacă nu cunoaștem cum), mai apoi a început să „închidă” aceste proceduri (deși nota de închidere nu pare să echivaleze cu o decizie sau acord de eliminare a dublei impuneri), pentru ca în prezent să pară că „soluționează” nu proceduri amiabile, ci „cereri de inițiere a procedurilor amiabile”.
Toate aceste nu sunt decât aspecte ce ne îndreptățesc să credem că autoritățile mai au mult de lucru și de îndreptat până când aderarea chiar se va produce. Mai ales în condițiile în care procesul de aderare include o evaluare riguroasă și detaliată din partea a mai mult de 20 de comitete tehnice (cel de fiscalitate fiind doar unul dintre acestea) a alinierii României la standardele, politicile și practicile OCDE.
Ca rezultat al acestor revizii tehnice și înainte de orice invitaţie de a deveni membru în organizație, vor trebui implementate schimbări în legislație și în practicile autorităților pentru a îndeplini standardele OCDE, care ar putea reprezenta un catalizator puternic pentru reforme importante.
Nu există un termen limită pentru finalizarea procesului de aderare, însă nu este de ignorat faptul că sunt și alte țări în competiție și ratarea acestui val de aderare poate împinge șansa României într-un viitor îndepărtat. Rezultatul și durata procesului depind de abilitatea României de a se adapta şi alinia cu standardele OCDE și a adopta cele mai bune practici ale organizației. Și, cum fiscalitatea este domeniul unuia din cele peste 20 de comitete, am putea începe cu eliminarea efectivă a dublei impuneri.
[divider height=”30″ line=”1″]
Autori:
Adrian Rus, Partener, Liderul practicii de prețuri de transfer, EY România
Emanuel Băncilă, Partener, Coordonatorul practicii de inspecții și controverse fiscale, EY România
Alex Slujitoru, Avocat, Băncilă, Diaconu şi Asociaţii SPRL
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Fiscalitatea internațională, adaptată la era digitală
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Unsplsh.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Administrația fiscală și-a propus, pentru 2022, creșterea ponderii veniturilor din taxe și impozite în PIB, prin eficientizarea colectării, care are la bază atât stimularea conformării voluntare, cât și o serie de măsuri de combatere a evaziunii fiscale. Planurile anunțate pentru acest an indică faptul că autoritățile au ajuns la concluzia că reforma și digitalizarea administrației fiscale reprezintă combinația optimă pentru atingerea acestui scop. Prin urmare, anul ce tocmai a început se va baza pe acești doi piloni, cu beneficii estimate atât pentru stat, cât și pentru contribuabili, dar și cu eforturi substanțiale de implementare pentru ambele părți.
O parte dintre măsurile adoptate de autorități, bazate pe soluții digitale de relaționare cu contribuabilii, au intrat deja în vigoare și produc efecte, iar altele sunt le nivel de angajament.
Spațiul Privat Virtual – termen strâns pentru înrolare
Înregistrarea agenților economici în Spațiul Privat Virtual (SPV) devine obligatorie începând cu luna martie, ceea ce înseamnă că autoritățile fiscale vor recepționa documentele fiscale, centralizat, exclusiv prin intermediul acestui portal. În cazul în care contribuabilii nu îndeplinesc obligația comunicării prin intermediul acestui sistem, iar documentele vor fi depuse în format fizic, pe hârtie, acestea nu vor fi luate în considerare.
Prin urmare, societățile trebuie să se înroleze în SPV până la 1 martie 2022, dată după care comunicarea cu administrația fiscală se va realiza exclusiv online.
O astfel de cerință, deși prezintă beneficii pentru ambele părți implicate, are potențialul de a genera efecte nedorite dacă autoritățile fiscale nu dimensionează corect capacitatea SPV astfel încât să suporte primirea și stocarea unui număr atât de mare de documente. Orice disfuncționalitate în acest sistem informatic ar crea premisele unor situații complicate administrativ, ba chiar ar putea da naștere unor litigii.
RO e-Factura – momentan axată asupra produselor cu risc fiscal
La nivelul administrației fiscale urmează să fie dezvoltat un sistem de management integrat al riscului, iar primii pași asumați se referă la dezvoltarea și diversificarea surselor de informații care vor sta la baza creării registrului electronic al riscurilor fiscale, iar implementarea sistemului național privind factura electronică RO e-Factura reprezintă o piesă principală a puzzle-ului reformei sistemului financiar-fiscal.
Sistemul este valabil în prezent doar pentru facturile emise în relația dintre companii și autoritățile publice, dar, începând cu luna iulie, și contribuabilii care furnizează altor companii (B2B) bunuri considerate a fi cu risc ridicat de evaziune fiscală vor emite facturile în sistem electronic, indiferent dacă beneficiarii sunt sau nu înrolați în registrul RO e-Factura. Astfel, autoritatea fiscală va obține acces imediat la conținutul acestor facturi. La acest moment, categoriile vizate sunt legume, fructe, băuturi alcoolice, construcții noi, produse minerale (apă minerală naturală, nisip și pietriș), precum și îmbrăcăminte și încălțăminte.
Având în vedere că prin această măsură sunt vizate în principal comportamentele incorecte, este de așteptat ca extinderea acestei obligativități să ocupe un loc important pe agenda autorităților, deoarece, în mod evident, operatorii economici care practică un astfel de comportament nu se vor înrola voluntar în sistem.
Casele de marcat electronice – costul neconformării
Începând cu 30 noiembrie 2021, comercianții, indiferent de dimensiuni, au obligația să utilizeze case de marcat electronice conectate la sistemul ANAF. Autoritățile fiscale vor aplica amenzi de la 8.000 la 10.000 de lei în caz de neconformare cu regulile privind casele de marcat electronice. Mai mult, este de așteptat ca Direcția Generală Antifraudă să facă și în acest an controale, acțiuni efectuate în baza analizelor de risc ce vor avea în vedere prevenția acțiunilor de fraudă, dar și îndrumarea contribuabililor.
e-Transport – va permite ANAF monitorizarea în timp real
Ministerul Finanțelor a anunțat că va introduce un nou sistem electronic național de monitorizare a transporturilor de bunuri de pe teritoriul României. Prin intermediul acestui sistem, contribuabilii vor declara anticipat ruta de deplasare a bunurilor deținute dintr-un loc în altul, astfel că, la momentul controalelor efectuate de organele abilitate pe căile de transport, acestea să poată verifica dacă informațiile din teren sunt în conformitate cu declarația din sistem. Astfel, transporturile de bunuri pe teritoriul național vor fi monitorizate de către ANAF prin intermediul sistemului informatic.
Procedura de aplicare a sistemului e-Transport urmează să fie stabilită printr-un ordin al ministrului finanțelor care trebuie emis până la finalul lunii ianuarie.
Primul an pentru aplicarea SAF-T
Începând cu acest an, marii contribuabili au obligația să efectueze raportările prin depunerea fișierului de control fiscal SAF-T (declarația D406).
Contribuabilii care se încadrau în această categorie la 31 decembrie 2021 sunt obligați să raporteze astfel începând cu luna ianuarie, iar cei care sunt încadrați începând cu anul 2022, din luna iulie. În ambele situații, societățile beneficiază de o perioadă de grație de șase luni.
Deși, teoretic, noul mecanism este aplicabil începând cu 1 ianuarie, practica arată că, până în prezent, o bună parte dintre contribuabilii vizați în prima etapă nici nu au demarat procesul de pregătire pentru această raportare.
Inspecții și controale fiscale – care sunt așteptările?
Anul 2022 va consemna, cu certitudine, o intensificare a inspecțiilor și controalelor fiscale, având în vedere obiectivele asumate de România prin Planul Național de Redresare și Reziliență și prin Strategia ANAF 2022-2024, care implică o majorare cu 10% a numărului de inspecții fiscale în acest interval. Totodată, controlul documentar la distanță ar urma să reprezinte 30% din totalul verificărilor în 2022 și 60%, în 2025.
Pe lângă creșterea numărului de inspecții fiscale, este anticipată și o majorare semnificativă a verificărilor documentare efectuate de inspectorii Direcției Generale Antifraudă Fiscală, care, încă de la finalul anului 2020, au posibilitatea ca, în situații excepționale, să emită decizii de impunere. Desigur, o astfel de practică riscă să creeze un conflict între atribuțiile Direcției Antifraudă și cele ale autorităților competente să efectueze inspecții fiscale, aspect care, la rândul său, ar fi tranșat cel mai probabil în instanță.
În concluzie, planurile autorităților pentru acest an și măsurile anunțate pentru punerea lor în practică sunt în conformitate cu așteptările mediului de afaceri referitoare la digitalizarea administrației fiscale, cu scopul de a spori transparența relației dintre stat și contribuabili, de a identifica din timp comportamentele neconforme și, în final, de a majora veniturile din impozite și taxe la bugetul de stat prin creșterea conformării voluntare și reducerea evaziunii fiscale. Însă toate aceste măsuri prezintă eforturi semnificative de implementare pentru ambele părți, astfel că reglementările și procedurile trebuie să fie atent elaborate, iar aplicarea lor, analizată intens de către contribuabili.
[divider height=”30″ line=”1″]
Material de opinie de Camelia Malahov, Director Taxe Directe, Victoria Dobre, Manager Senior Taxe Indirecte, Deloitte România, și Emanuel Bondalici, Managing Associate, Reff & Asociații | Deloitte Legal
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Fiscalitatea internațională, adaptată la era digitală
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Viteza apariției unor noi reglementări, a digitalizării autorităților fiscale, transparența din ce în ce mai mare impusă companiilor, materializată atât printr-un număr de raportări în creștere, cât și printr-un nivel crescut de detaliu al informațiilor cerute, progresele tehnologiei sunt principalii factori care duc la redefinirea modului în care funcționează departamentele fiscale ale companiilor și tot atâtea elemente de atenție pentru companii. Aceasta ar fi, pe scurt, concluzia prezentărilor realizate de specialiștii EY în cadrul Conferinței sale anuale fiscale. Dar, în ciuda dificultăților cu care s-au confruntat și se vor confrunta agenții economici, aceștia dau dovadă de reziliență: în jur de 60% dintre companii anticipează o cifră de afaceri în creștere pentru 2022, cum relevă datele unui studiu EY, realizat în preambulul Conferinței.
”Suntem în fața unei schimbări fundamentale de paradigmă. Asistăm la un nou nivel al relației ANAF-contribuabil prin cele trei raportări noi anunțate pentru 2022 – SAF-T, RO e-factura si RO e-transport. Viteza cu care se implementează aceste schimbări digitale este cu totul remarcabilă. Este clar că peste un an raporturile cu fiscul din România vor arăta diferit pentru contribuabili. Mari sau mici, companiile trebuie să conștientizeze acest lucru și să fie pregătite pentru a face față noilor cerințe, dar și unei nevoi de resurse umane, resurse financiare, dar mai ales de noi abilități”, a avertizat Alex Milcev, Liderul practicii de asistență fiscală și juridică EY România și Moldova.
La rândul lor, fiecare dintre partenerii EY a atins principalele tendințe din sfera fiscală. Miruna Enache, Liderul Diviziei de Asistență Fiscală în Tranzacții, a explicat cum poate afecta companiile locale viitoarea Directivă europeană privind introducerea unui impozit minim de 15%. „Dacă impozitul minim nu este colectat într-o țară non-EU, unde este situată o entitate din grup, țările membre (inclusiv România) pot aplica Regula Plăților de Impozit, colectând o parte din impozitul suplimentar, în funcție de numărul de angajați şi de active”, a spus Miruna Enache.
Implicațiile fiscale, dar şi din perspectivă imigraționistă datorate flexibilizării ”maxime” a muncii și folosirii intense a tehnologiei în prestarea de activități profesionale au fost tratate de Claudia Sofianu, Liderul Departamentului de Impozit pe Venit şi Contribuții Sociale. Deoarece în ultimii doi ani mulți angajați au putut munci de oriunde, au apărut situații greu de clarificat în baza reglementărilor legislative „clasice” – de la deciderea locului taxării, la încercarea de evitare a dublei impuneri sau la analiza riscului de sediu permanent într-un alt stat. ”Conform sondajelor EY globale și locale din ultimul an, majoritatea companiilor par în continuare nepregătite pentru monitorizarea forței lor de muncă, pentru analiza implicațiilor complexe generate în zona fiscalității persoanelor fizice, a asigurărilor de contribuții sociale şi politică imigraționistă, în identificarea unor noi modalități de colaborare, în condițiile în care forța de muncă este deficitară”, a mai spus Sofianu.
„Efervescența” agendei de transformare a administrării fiscale şi agilitatea cu care contribuabilii vor adresa conformarea la noile raportări – SAF-T, e-factura, sistemul RO e-transport – vor contribui la succesul adresării inspecțiilor fiscale din anii care urmează, dar şi a gestionării mai eficiente a raportărilor fiscale, a apreciat, la rândul său, Georgiana Iancu, Liderul Departamentului de Taxe Indirecte. „Pentru moment, înțelegerea cerințelor de raportare pentru diverse spețe sau structuri de business, identificarea sursei datelor și volumetria datelor sunt printre cele mai frecvente provocări cu care se confruntă marii contribuabili care au început implementările SAF-T”, a punctat Georgiana Iancu. Dincolo de provocările și complexitatea inerente raportării SAF-T, o implementare corectă poate permite, pe termen mediu, accesarea acelor beneficii pe care specialiștii EY au insistat să le sublinieze și până acum: timpi reduși de control fiscal, costuri mai reduse de conformare fiscală, simplificarea sau chiar eliminarea altor declarații fiscale.
Inspecțiile fiscale și evoluția lor, dar și aplicarea amnistiei sau a eșalonării au fost subiectele dezvoltate de Emanuel Băncilă, Liderul practicii de litigii și dispute fiscale al Băncilă, Diaconu și Asociații. „Contribuabilii trebuie să conștientizeze această nouă oportunitate a eșalonării simplificate, fără garanții, care se aplică pentru orice creanță fiscală – chiar și celor ulterioare datei de 31 martie 2020. Totodată, recomand şi valorificarea amnistiei fiscale prelungite până la 30 iunie 2022”, a precizat Băncilă.
Subiectul prețurilor de transfer a fost detaliat de Adrian Rus, Liderul Departamentului de Preţuri de Transfer, care a spus că este posibil ca, dat fiind volumul mare de informații aflat la dispoziția autorităţilor fiscale şi schimbul de informaţii între autorităţi, contribuabilii ar trebui să se aștepte la o creștere a numărului și intensității controalelor fiscale în privința preţurilor de transfer, aspect confirmat de reprezentanții ANAF. ”Pandemia a schimbat radical datele problemei şi punctele de referință în ceea ce privește domeniul preţurilor de transfer. România nu a adoptat recomandările OCDE în sensul unei flexibilități mai mari în abordarea inspecțiilor, si rămâne de văzut cât de bine pregătite şi documentate se vor dovedi a fi companiile, în momentul în care ANAF le va verifica tranzacţiile şi profitabilitatea afectate de perioada de pandemie”, a subliniat Adrian Rus.
Conferința anuală de fiscalitate a EY s-a bucurat și de prezența unor reprezentanți ai Ministerului Finanțelor și ai ANAF. Astfel Alin Chițu, secretarul de stat in cadrul Ministerului Finanțelor a acoperit mai multe aspecte ale reglementarilor fiscale viitoare si a declarat: „Am observat că, în contextul ajutorului masiv acordat în perioada pandemiei mediului de afaceri, veniturile la bugetul de stat totuși nu s-au redus. De aceea, în 2022 Ministerul Finanțelor se va concentra pe colectarea mai bună fără sa fie nevoie de creștere a taxelor si impozitelor”.
„SAF-T, e-factura, RO e-transport, alături de toate celelalte proiecte de digitalizare ale ANAF vin în sprijinul contribuabililor, având ca principal beneficiu pentru aceștia reducerea costului conformării pe termen mediu”, a transmis mediului de afaceri și Daniel Tudor, directorul general al Direcției Generale de Management al Riscurilor al ANAF. ”Aceste instrumente vor permite ANAF identificarea timpurie a eventualelor erori și efectuarea unor acțiuni țintite, de scurtă durată pentru remedierea acestora și creșterea conformării fiscale. De asemenea, vom putea să valorificăm de o manieră inteligentă și structurată volumul de date și vom putea operaționaliza pe deplin sistemul de management al riscurilor fiscale”, a mai spus Daniel Tudor.
Cum se simt companiile – sondaj EY
Aproape 70% dintre respondenții studiului EY care a sondat percepția companiilor despre facilitățile acordate în pandemie și despre măsurile fiscale recente adoptate de Guvern au declarat că au aplicat la facilitățile oferite de stat, în starea de urgență și, ulterior, în starea de alertă. Cele mai importante măsuri de sprijin accesate au fost reducerea la plata impozitului pe profit și indemnizațiile de șomaj tehnic, ca și amnistia fiscală, a revelat studiul EY.
În schimb, răspunsurile primite la întrebarea despre cât de mult s-au simțit ajutate de sprijinul oferit de stat au fost foarte împărțite, ceea ce ar putea reflecta gravitatea valului crizei cu care s-au confruntat și reacțiile diferite. Astfel, 38% dintre respondenți spun că s-au simțit ajutați mult și foarte mult de măsurile adoptate de Guvern în starea de urgență și în cea de alertă, 34,2% au declarat că suportul primit a fost ”nici mult, nici puțin”, iar 27% au spus că a fost ”puțin” și ”foarte puțin” ce au primit din partea Guvernului.
În ceea ce privește măsurile luate de Guvern în Ordonanța 130 din decembrie, companiile au spus într-o proporție covârșitoare că nu vor aplica pentru măsura amnistiei fiscale prelungite. Ceea ce ar putea însemna, însă, că deja au beneficiat de amnistie, pe de-o parte, pe de alta că ”obligațiile ce fac obiectul amnistiei sunt tot cele de dinainte de 31 martie 2020”.
50% dintre companii au decis oprirea acordării de beneficii, drept reacție la eliminare posibilității acordării de tichete cadou pentru angajații terților. Foarte puține companii – cca 12%, se mai gândesc să acorde altfel de premii către angajații partenerilor sau să mărească onorariile de marketing ale acestora.
Dintre problemele cu care s-au confruntat companiile sau cu care anticipează că se vor confrunta anul acesta, legislația sau reglementările fiscale sunt văzute ca fiind cele mai importante – peste 35% dintre respondenți pronunțându-se în acest sens. Pe locul doi se situează complexitatea fiscală în creștere, cu 26%, iar pe locul trei problemele cu forța de muncă mobilă – pentru aproape 20% dintre participanți. Următoarele locuri sunt ocupate de incertitudinea sau riscurile mai mari în ceea ce privește prețurile de transfer și intensificarea activității de control fiscal. În schimb, companiile care au participat la studiul EY privesc cu optimism anul 2022 anticipând într-un număr important – aproape 60%, o cifră de afaceri în creștere. O treime planifică menținerea cifrei de afaceri şi doar 10% anticipează o reducere.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Fiscalitatea internațională, adaptată la era digitală
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Guvernul a rezolvat problema tichetelor cadou, care trena de mai mulți ani, într-un mod neașteptat: interzice acordarea acestora în orice alt scop decât cel social, altor persoane decât angajaților proprii.
Palatul Victoria a stabilit însă doar ce se va întâmpla de acum înainte și nu a adus lămuriri suplimentare asupra tratamentului fiscal al tichetelor cadou deja acordate de către companii angajaților partenerilor de afaceri. Ultima modificare fiscală privind tichetele cadou a fost cea de la sfârșitul anului trecut, când, tot în luna decembrie, au fost introduse în legislația fiscală prevederi specifice legate de tratamentul avantajelor în bani și/sau în natură primite de la terți – tocmai în ideea de a acoperi în special situația tichetelor cadou acordate angajaților partenerilor de afaceri.
Prin noua Ordonanță, în contextul beneficiilor acordate angajaților proprii, Guvernul a mai decis că valoarea neimpozabilă a tichetelor cadou ce pot fi acordate de Crăciun, Paște, sărbătorile similare ale altor culte religioase, cu ocazia zilei de 8 martie sau 1 iunie să crească de la 150 la 300 de lei pentru fiecare beneficiar. Această creștere a valorii neimpozabile este aplicabilă începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2022.
Ce alte probleme mai „rezolvă” această Ordonanță de urgență? Începând cu veniturile lunii ianuarie 2022, situația este elucidată: tichetele cadou acordate angajaților în scop social, cu orice altă ocazie în afara celor specific menționate în legislația fiscală, se supun atât impozitului pe salarii, cât și contribuțiilor sociale obligatorii. În acest fel, sunt eliminate dubiile cu privire la acele alte situații în care se puteau acorda tichete cadou angajaților, potrivit legii, drept cheltuieli sociale, în afara ocaziilor specific prevăzute de legislația fiscală, dar aplicând tratamentul favorabil de la contribuții sociale.
Ordonanța-trenuleț adoptată la finalul săptămânii trecute stabilește că, odată cu intrarea în vigoare a actului normativ, mai precis începând cu 18 decembrie 2021, se interzice acordarea de tichete cadou altor categorii de beneficiari decât angajaților proprii, ocazional, pentru cheltuieli sociale. În consecință, legislația fiscală este modificată în același sens și sunt eliminate din categoria veniturilor din alte surse biletele de valoare sub forma tichetelor cadou, acordate pentru campaniile de marketing, studiul pieței, promovarea pe piețe existente sau noi, pentru protocol, pentru reclamă și publicitate, ”altele decât cele prevăzute la art. 76 alin. (3) lit. h) și alin. (4) lit. a) din Codul fiscal”.
Însă, actul normativ adoptat nu clarifică în niciun fel tratamentul fiscal aplicabil pentru tichetele cadou acordate deja de companii salariaților partenerilor lor comerciali. Iar Administrația Fiscală are deja lansată, din 2019, o campanie de controale care vizează chiar tichetele cadou acordate salariaților partenerilor de afaceri. Astfel, în cadrul operațiunii denumite Pandora, Antifrauda a considerat că tichetele acordate de companii salariaților partenerilor lor comerciali, în cadrul unor campanii de promovare/marketing a produselor și/sau serviciilor proprii, constituie venituri de natură salarială pentru care plătitorii de venituri ar fi fost ținuți să rețină și să plătească impozit pe venituri din salarii și contribuții sociale obligatorii. În plus, companiile în cauză au primit și avize de inspecție fiscală, prin intermediul cărora erau informate că le vor fi controlate impozitul pe venituri din alte surse, impozitul pe venituri din salarii și contribuții sociale obligatorii.
Mulți dintre agenții economici aflați în această situație au contestat obligațiile, doar că direcția de soluționare a contestațiilor din cadrul ANAF nu pare să fi luat, până acum, nicio decizie asupra contestațiilor formulate de către contribuabili.
Varianta de compromis propusă în cadrul unor reuniuni ce au avut loc între reprezentanții mediului de afaceri și Ministerul Finanțelor a fost aceea a unei amnistii, pentru a rezolva problema pentru trecut.
Tot în contextul întâlnirilor cu Ministerul de Finanțe, înainte de promovarea Ordonanței mai sus menționate, a fost subliniată importanța emiterii unor reglementări specifice, pentru ca tuturor companiilor să le fie clar în ce condiții pot acorda tichetele cadou. De exemplu, dacă se poate avea în vedere o plafonare sau o limitare a numărului de tichete cadou care pot fi acordate de către o societate cu obligații fiscale reduse, excesul urmând să fie impus cu toate taxele salariale. Doar că Guvernul a tăiat dintr-o lovitură nodul gordian, excluzând pur și simplu posibilitatea acordării tichetelor către angajații partenerilor, sancționând contravențional, începând cu 28 decembrie 2021, cu 14 puncte de amendă – respectiv 32.200 lei (raportându-ne la nivelul actual al salariul minim brut pe țară), nerespectarea interdicției de acordare a tichetelor cadou în alte situații decât cele prevăzute de lege. Prin urmare, acele companii care și-au propus totuși pentru acest final de an să mai acorde tichete cadou angajaților partenerilor de afaceri (chiar daca legea o interzice) ar trebui să-și asume expunerea pentru o contravenție destul de substanțială începând cu 28 decembrie. Amenda ar fi aplicabilă și dacă se plătesc toate taxele salariale pentru tichetele cadou acordate.
Acum, că începutul a fost făcut și putem privi mai clar spre viitor, interesul tuturor părților este de a debloca situația și pentru trecut, așa că sunt așteptate de la Guvern sau Parlament măsuri de remediere care să rezolve problemele perioadei anterioare cât mai repede posibil.
[divider height=”30″ line=”1″]
Autor:
Andra Ciotic, Senior Manager, Departamentul Impozit pe Venit și Contribuții Sociale, EY România și
Stela Andrei, Partener Asociat, Departamentul Impozit pe Venit și Contribuții Sociale, EY România
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Florentina Șușnea, PKF Finconta: Cum ratează companiile obiectivul de a fi agile?
Răzvan Ungureanu, EY România: Impozitul pe profit 2022, trei beneficii pentru companii
Opinie Deloitte România: Fiscalitatea internațională, adaptată la era digitală
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
La o simplă accesare a celui mai utilizat motor de căutare, spre exemplu, pentru ”influencer”, obții rapid (în doar 0,49 de secunde) 473.000 de rezultate. Poți afla că există Social Media Stars Index, care îi ordonează pe cei mai importanți dintre ei, și că, de curând, ANAF a declanșat o campanie de verificări ce vizează „situațiile fiscale ale persoanelor care obțin venituri nedeclarate din activități desfășurate online pe platforme audio-video și/sau pe site-uri de tipul rețelelor de socializare” – YouTube, Facebook, Instagram, Tik-Tok.
Pentru că deseori informațiile despre modul de declarare a acestor tipuri de venituri, impozite datorate, termene de declarare și plată nu sunt ușor accesibile, ne-am propus să abordăm acest subiect. Așadar, cum se fiscalizează aceste noi tipuri de venituri, primite ele fie în bani, fie în natură?
Perioada dificilă prin care trecem s-a dovedit a fi plină de provocări atât pe plan profesional, cât și pe plan personal pentru majoritatea dintre noi. Tehnologia/digitalizarea nu mai poate fi ignorată, ea face parte din viața noastră în moduri la care nu ne-am fi gândit în trecut. Dacă pe unii dintre noi tehnologia, prin prisma telemuncii, ne-a „forțat” să realizam că activitățile profesionale (și generatoare de venituri) pot fi desfășurate și din altă parte decât de la birourile unor companii, pentru mulți alții tehnologia a devenit parte din viața lor cu mult înainte. Iar odată cu dezvoltarea abilităților, au identificat cu rapiditate noi moduri de a obține un venit, și ne referim aici cu precădere la veniturile obținute de bloggeri, vloggeri, influenceri.
Și, pentru că vorbim de forme relativ noi de venituri pentru multe persoane, nu putem să nu atingem subiectul impozitării, care rămâne un lucru cert și aplicabil (chiar dacă de multe ori, neclar sau complex). „Nemo censetur legem ignorare“ este o veche expresie latină care denumește principiul aplicabil în prezent în dreptul penal, potrivit căruia necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii nu înlătură obligația persoanelor de a se conforma legii și de a răspunde pentru încălcarea ei. De aceea, este foarte important să știm care sunt taxele datorate pentru astfel de venituri, cum le declarăm și ce termene trebuie să avem în vedere.
Modul de declarare și taxele datorate depind de modul în care se decide să fie desfășurată această activitate, dar și de scopul ei, de natura venitului, de sursa lui, de rezidența fiscală, precum și de țara în care se desfășoară activitatea. Situația devine și mai complexă atunci când înțelegem că obținerea unui venit impozabil nu se rezumă doar la încasarea de către blogger/vlogger/influencer a unei sume de bani pentru activitatea prestată, ci trebuie să avem în vedere și recompensările în natură primite de aceștia.
Poate exista falsa impresie că ANAF nu are cum să afle sursa și nivelul veniturilor acestor categorii, dar tocmai această digitalizare oferă diferite pârghii de identificare, atât a veniturilor obținute în bani, cât și a celor primite în natură. Este destul de ușor de observat într-o postare brandul unui produs, iar de aici doar o chestiune de timp până când autoritățile fiscale pot adresa întrebări în vederea stabilirii dacă acesta reprezintă o plată în natură. În cazul în care persoana susține că este un produs achiziționat, trebuie să ia în calcul faptul că va fi nevoie să furnizeze documentele justificative care demonstrează achiziția.
Prin urmare, este foarte important de știut cine are obligația de a declara aceste venituri și cine trebuie să plătească taxele aferente. În funcție de forma de organizare pe care un vlogger/blogger/influencer alege să o aibă, diferă și modul de declarare și taxele datorate.
Forme de organizare. Declarații și impozite
Atunci când aleg o formă sau alta de organizare, bloggerii, vloggerii și ceilalți influenceri trebuie să analizeze care este cea mai potrivită pentru cazul lor concret, fără a omite însă nici scopul pentru care desfășoară respectiva activitate și nici aspectele legale ale unei forme de organizare.
Există diferite forme sub care o astfel de activitate poate fi desfășurată, fiecare putând avea asociate obligații fiscale de declarare și plată.
În cazul persoanei fizice neînregistrată juridic și fiscal, dacă aceste venituri în bani și/sau în natură sunt obținute din România și nu au caracter de continuitate, plătitorul venitului are obligația de a declara și plăti către stat impozitul pe venit. Dacă aceste venituri sunt însă obținute din străinătate, apare obligația de a declara aceste venituri prin Declarația Unică. Termenul de depunere a declarației este de până la data de 25 mai a anului următor celui în care a fost realizat venitul. În ambele cazuri, impozitul datorat este de 10%. În ceea ce privește contribuția la sănătate (CASS), aceasta se datorează indiferent dacă venitul este obținut din România sau din străinătate (în baza Declarației Unice), însă numai dacă venitul anual (venituri din respectiva activitate plus alte venituri personale obținute în timpul anului) depășește 12 salarii minime pe economie (se datorează 10% la baza de calcul plafonată, de asemenea, la 12 salarii minime).
În cazul persoanei fizice autorizate (PFA), în cazul căreia vorbim deja de activități desfășurate cu regularitate, cu scopul de a realiza venituri, există obligația de a ține contabilitatea și, spre deosebire de o persoană fizică neînregistrată fiscal, PFA își poate deduce cheltuielile, conform legii. Declararea se face tot prin intermediul Declarației Unice. În plus, în afară de impozit pe venit (10%) și CASS (10%, aplicabil în aceleași condiții ca cele menționate mai sus), o PFA datorează și contribuția la pensie – CAS (25% la un venit minim impus). Pe scurt, o PFA datorează întotdeauna impozit și contribuțiile de asigurări sociale de sănătate și pensie, doar dacă venitul anual cumulat depășește 12 salarii minime pe economie. Altfel, CASS și CAS sunt opționale.
În cazul microîntreprinderilor, se depun trimestrial declarații de către societate și se plătește 3% sau 1% din cifra de afaceri. Dividendele sunt impozitate la sursă cu 5%, însă persoana fizică are obligația personală de a depune Declarația Unică dacă suma dividendelor primite, singure sau împreună cu alte venituri personale obținute în același an, depășește limita celor 12 salarii minime pe economie, cu scopul de a declara și plăti CASS. Sigur, se adaugă și taxele salariale în cazul unui contract de muncă sau mandat pe care îl poate avea persoana fizică cu societatea. Dacă nu, deși pare să fie o variantă destul de atractivă având în vedere un nivel de impozitare mai redus, capcanele ar putea să apară atunci când persoana are multe investiții pe care le face / cheltuieli care nu se deduc și accesul la bani (cash-flow-ul) este mai redus (în cel mai bun caz, un acces trimestrial, dacă distribuirea de dividende se poate face trimestrial).
Nu excludem și varianta în care, în anumite cazuri, veniturile din activitățile de creație on-line pot fi considerate venituri din drepturi de autor. Și un ultim aspect important de menționat este că și în cazul minorilor care obțin astfel de venituri, legislația are prevederi speciale și, în consecință, nu scapă nici acestea de la impozitare.
În strânsă legătură cu cele de mai sus, recomandăm persoanelor fizice care obțin venituri din activități pe platformele on-line, fie că sunt în bani sau în natură, să se intereseze temeinic privind obligațiile fiscale pe care le au și să fie riguroși în ceea ce privește declararea și plata acestora.
[divider height=”30″ line=”1″]
Autori:
Stela Andrei, Partener Asociat, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România
Cristina Cristea, Senior Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România
Călin Stan, Avocat, Senior Managing Associate, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Florentina Șușnea, PKF Finconta: Cum ratează companiile obiectivul de a fi agile?
Răzvan Ungureanu, EY România: Impozitul pe profit 2022, trei beneficii pentru companii
Opinie Deloitte România: Fiscalitatea internațională, adaptată la era digitală
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Restabilirea echilibrului bugetar prin reducerea deficitului la un nivel sustenabil trebuie să preocupe factorii de decizie din întreaga economie românească, dat fiind că finanțarea datoriilor devine tot mai scumpă și, odată cu disiparea efectelor pandemiei de COVID-19, toleranța investitorilor și a organismelor internaționale față de țările cu deficite ridicate va scădea. Misiunea este dificilă, având în vedere ritmul insuficient de creștere a veniturilor la buget în raport cu cheltuielile și opțiunile limitate pe care statul le are la dispoziție pentru a majora încasările fără să afecteze contribuabilii deja slăbiți de pandemie. Dar noul raport al Comisiei Europene privind decalajul de încasare la TVA indică, o dată în plus, zona în care există potențial de creștere a colectării.
Construcția bugetară pe 2021 se bazează pe venituri de peste 386 de miliarde de lei, conform celei mai recente rectificări bugetare, din care însă, potrivit Consiliului Fiscal, în jur de zece miliarde de lei reprezintă sume recuperate din impozitele amânate la plată anul trecut de către contribuabili, în baza înlesnirilor acordate de stat. În același timp, cheltuielile programate pentru acest an depășesc 471 de miliarde de lei, astfel că deficitul bugetar va ajunge aproape de 85 de miliarde de lei (7,13% din PIB). În condițiile în care reducerea cheltuielilor este dificil de realizat și, mai ales, de nedorit, pentru că ar afecta atât populația, cât și proiectele de dezvoltare necesare pentru recuperarea decalajelor față de celelalte state europene, majorarea veniturilor rămâne singura soluție pentru readucerea deficitului bugetar sub 3% din PIB, nivel considerat sustenabil la nivel european și asumat de autoritățile române pentru finalul anului 2024.
Deficitul de încasare la TVA este în creștere
Obiectivul nu este ușor de atins într-o perioadă complicată din punct de vedere economic și cu perspective încă incerte, în care contribuabilii trebuie mai degrabă susținuți, decât împovărați suplimentar. Așadar, opțiunile autorităților, prin care să asigure atât creșterea veniturilor, cât și protejarea contribuabililor, sunt oarecum limitate, dar nu inexistente. Doar din reducerea evaziunii fiscale din zona de TVA statul ar putea colecta sume importante, având în vedere că din datele Comisiei Europene rezultă că deficitul de încasare la TVA s-a menținut ridicat și în creștere în România, în 2019, la 34,9% (peste nivelul din 2018, de 32,7%), cel mai mare din UE pentru al șaptelea an consecutiv. În sumă absolută, acest procent reprezintă echivalentul a 7,4 miliarde de euro.
În clasamentul european, România este urmată de Grecia (cu un deficit de 25,8%, în scădere de la 30,1%, cu un an în urmă) și Malta (23,5%, în creștere cu 5,4 puncte procentuale). Media europeană a fost de 8,6%, în scădere cu 0,8 puncte procentuale față de 2018.
Prin comparație, în țările vecine, deficitul de încasare la TVA este mult mai mic și în scădere. În Bulgaria s-a redus cu 2,5 puncte procentuale, la 8,3%, și în Polonia, cu 0,3 puncte, la 11,3%. În Ungaria, deși a crescut cu 0,8 puncte procentuale, deficitul se menține scăzut, la 9,6%.
Pentru 2020, comisia estimează că în România deficitul de încasare va scădea la 33,9% (cu un punct procentual), în Bulgaria va ajunge la 7,2%, în Ungaria, la 6,1%, iar în Polonia, la 10%.
Așadar, există potențial de creștere a veniturilor la bugetul de stat din reducerea decalajului de încasare la TVA, mai ales dacă ne raportăm la evoluția din țările vecine în urma aplicării unor măsuri eficiente în această direcție. Spre exemplu, dacă România ar reduce acest deficit de încasare cu cinci puncte procentuale într-un an, performanță posibilă dacă ne raportăm la Grecia, în 2019, sau la Ungaria și Polonia, în anii anteriori, ar putea încasa venituri suplimentare la buget de peste un miliard de euro pe an.
Pentru acest an, veniturile din TVA sunt estimate la 79 de miliarde de lei, în creștere cu peste 30% comparativ cu 2020, însă, dincolo de faptul că se raportează la un an extrem de dificil pentru activitățile economice, în care veniturile din TVA au scăzut comparativ cu anul anterior, încorporează și plățile amânate anul trecut. În aceste condiții, o reducere a deficitului de încasare la TVA ar ajuta la creșterea încasărilor bugetare din această taxă care reprezintă, în prezent, aproximativ 20% din totalul veniturilor la bugetul de stat.
Implementarea măsurilor necesare pentru creșterea colectări a fost demarată, dar eforturile trebuie intensificate atât din partea autorităților, cât și din partea contribuabililor, având în vedere presiunile tot mai mari pe buget și situația economică încă incertă.
Soluțiile bazate pe tehnologie, de luat în calcul în lupta cu evaziunea
Dintre măsurile aflate în curs de implementare, de departe cea mai importantă este introducerea raportării în sistemul SAF-T (Fișierul Standard de Audit de Taxe), care devine obligatorie pentru marii contribuabili de la 1 ianuarie 2022, iar pentru contribuabilii mijlocii și mici, din 2023, respectiv 2025. Prin excepție, pentru instituțiile financiar-bancare și societățile de asigurare-reasigurare, încadrate la data de 31 decembrie 2021 în categoria marilor contribuabili, obligația de raportare în sistemul SAF-T începe în anul 2023.
O altă măsură menită să ajute la creșterea colectării este lansarea sistemului informatic e-factură, în prezent opțional în relația dintre companiile private și instituțiile de stat. Acest sistem urmează să devină obligatoriu pentru astfel de tranzacții și, în viitor, să fie extins și pentru facturile emise între companii – cel mai probabil din 2023. Acest sistem va permite inspectorilor fiscali să urmărească în timp real situația facturilor emise, să facă verificări la distanță și să aibă o imagine mult mai clară a cazurilor în care trebuie să facă verificări suplimentare.
În plus, ANAF mai are în plan și alte măsuri pentru a asigura o colectare mai bună a taxelor, bazate pe extinderea serviciilor digitale și asigurarea interoperabilității sistemelor IT care să genereze, în final, identificarea și reducerea neconformării la declarare și plată.
În concluzie, colectarea unor sume mai mari la bugetul de stat reprezintă o necesitate incontestabilă și este tot mai evident că acest lucru nu este posibil în lipsa unor mecanisme moderne, bazate pe tehnologie, care să permită schimbul de informații în timp real între autorități și companii, astfel încât să se depisteze din timp eventualele tentative de fraudă sau greșelile involuntare, atât în beneficiul statului cât și al contribuabililor corecți.
[divider height=”30″ line=”1″]
Material de opinie de Vlad Boeriu, Partener Coordonator Servicii Fiscale și Juridice, Deloitte România
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Florentina Șușnea, PKF Finconta: Cum ratează companiile obiectivul de a fi agile?
Răzvan Ungureanu, EY România: Impozitul pe profit 2022, trei beneficii pentru companii
Opinie Deloitte România: Fiscalitatea internațională, adaptată la era digitală
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Acțiunile asumate de România în domeniul fiscal pentru următorii ani, inclusiv cele cuprinse în strategia Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) până la finalul anului 2024, ridică o serie de întrebări cu privire la impactul pe care implementarea lor îl va avea asupra mediului de afaceri. Doar modificările fiscale adoptate anul acesta indică iminența unor schimbări și în privința inspecțiilor fiscale, mai exact în frecvența acestora, eficiența și modul lor de desfășurare.
Reforma administrației fiscale, prevăzută inclusiv în Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), presupune, în principal, îmbunătățirea serviciilor digitale oferite de autorități contribuabililor și optimizarea schimbului de informații cu scopul final de a accelera ritmul de încasare a veniturilor la bugetul de stat. Printre altele, planul prevede creșterea numărului de inspecții fiscale cu 10% până la finalul anului 2025, față de cel din prezent, și majorarea ponderii auditurilor documentare la 30% din totalul auditurilor efectuate, până la sfârșitul anului 2022, de la aproape zero în prezent.
În acest context, măsurile care urmează să fie luate de autoritatea fiscală vizează optimizarea controalelor fiscale și creșterea capacității de analiză a acesteia și sunt așteptate odată cu implementarea sistemului de raportare SAF-T (Standard Audit File for Tax), care va deveni obligatoriu de la 1 ianuarie 2022 pentru marii contribuabili și ulterior pentru ceilalți.
Modernizarea ANAF este cu atât mai importantă cu cât, în perioada următoare, marcată de criza sanitară cu impact negativ puternic asupra societății și economiei în ansamblul său, rolul ANAF în redresarea post-pandemie devine unul foarte important, iar transparența și comunicarea cu mediul de afaceri și cu cetățenii dobândește o semnificație deosebită.
Corectitudinea datelor raportate, esențială în cazul unui control ulterior
În prezent, ca parte a transformării digitale a activității ANAF, asistăm deja la impunerea Spațiului Privat Virtual (SPV) ca modalitate principală de interacțiune cu contribuabilii și, pe de altă parte, apar primele măsuri concrete în prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Introducerea sistemului de raportare SAF-T, una dintre cele mai importante modificări fiscale ale anului 2021, va optimiza schimbul de informații între ANAF și contribuabili, astfel încât comportamentele incorecte vor fi mai rapid identificate și combătute. Această raportare va avea caracterul unei declarații informative, însă va constitui totodată o radiografie a situației fiscale a contribuabililor.
Prin introducerea acestei noi obligații de raportare, autoritatea fiscală va avea acces facil la un volum ridicat de informații fiscale și contabile (pentru că sunt transmise de contribuabili într-un format standardizat), iar controlul efectiv derulat de ANAF va deveni mai eficient.
În aceste condiții, pregătirea pentru SAF-T nu trebuie să se limiteze la simpla extragere a datelor din sistemul contabil și transmiterea acestora către ANAF în formatul solicitat, ci presupune o etapă pregătitoare, în care contribuabilii trebuie să verifice acuratețea și integritatea informațiilor pe care urmează să le raporteze, pentru că de corectitudinea datelor furnizate va depinde inițierea de către ANAF a unor controale ulterioare și, implicit, riscul unor penalități.
Așadar, inspecțiile fiscale se vor înmulți în viitorul apropiat, ca urmare a strategiei ANAF de eficientizare a colectării veniturilor la bugetul de stat, astfel încât indicatorul privind gradul de conformare la declarare și plată să revină la nivelul înregistrat în anul 2019, ca urmare a implementării SAF-T și a acțiunilor comune ale structurilor de inspecție fiscală și antifraudă.
În același timp, însă, datorită schimbărilor digitale ce vizează atât structura, cât și modul de desfășurare a controalelor, inspecțiile fiscale vor deveni mai puțin împovărătoare, dar contribuabilii vor fi nevoiți să se conformeze în timp real tuturor cerințelor inspectorilor fiscali cu privire la evidența și raportarea informațiilor. Or, din practică constatăm că, pentru contribuabilii din România care activează într-un mediu fiscal imprevizibil, o astfel de conformare este o sarcină dificilă, în general, și, cu atât mai mult, în contextul crizei acute de personal specializat, cu care se confruntă companiile în prezent, la care se adaugă tema tot mai presantă a reorganizărilor de afaceri.
În aceste condiții, contribuabilii trebuie să se pregătească intens pentru noile raportări și să acorde o atenție sporită corectitudinii datelor transmise la ANAF, astfel încât să își poată desfășura activitatea în parametri optimi înaintea, în timpul și după o acțiune de inspecție fiscală.
[divider height=”30″ line=”1″]
Material de opinie de Victoria Dobre, Senior Manager, Cezara Dumitrescu, Senior Consultant, Taxe Indirecte, Deloitte România, și Luiza Ionescu-Donoiu, Senior Managing Associate, Reff & Asociații | Deloitte Legal
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Teodor Stoica, Genesis Property: 5 tendințe care vor schimba piața muncii în viitor
EY România: România vrea să atragă nomazii digitali și le oferă viză. Este, însă, suficient?
Opinie Deloitte România: Fiscalitatea internațională, adaptată la era digitală
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Societățile care au valori mobiliare tranzacționate pe o piață reglementată întocmesc situații financiare în conformitate cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (IFRS) și trebuie să aibă în vedere cerința de raportare în format electronic unic european (European Single Electronic Format – ESEF) a cărei implementare a fost amânată cu un an în 2021, intrând în vigoare pentru raportarea exercițiului financiar început pe 1 ianuarie 2021 sau după această dată. Astfel, conform cadrului normativ european, societățile individuale care au valori mobiliare tranzacționate pe o piață reglementată trebuie să pregătească în totalitate rapoartele financiare anuale în formatul Extensible Hypertext Markup Language (xHTML).
În plus, societățile listate care pregătesc situații financiare consolidate trebuie să țină cont de faptul că acestea trebuie să fie marcate utilizând limbajul eXtensible Business Reporting Language (XBRL), conform taxonomiei IFRS – ESEF. În momentul de față, companiile sunt obligate să eticheteze doar situațiile financiare primare, urmând ca după 1 ianuarie 2022 să devină obligatorie și etichetarea notelor. De asemenea, societăților listate care pregătesc situații financiare individuale anuale trebuie să întocmească aceste rapoarte în format xHTML, însă fără etichetarea folosind limbajul XBRL în conformitate cu taxonomia IFRS – ESEF.
Unele societăți au decis să raporteze situațiile financiare folosind noul format încă din anul anterior (2020), lucru care le-a oferit o mai bună vizibilitatea asupra modului de etichetare XBRL. În prezent, companiile care se pregătesc de întocmirea acestor rapoarte ar trebui să aibă în vedere o serie de erori cu privire la aspectele tehnice sau selectarea etichetelor și utilizarea acestora, apărute pe parcursul utilizării limbajului și depistate până în prezent.
Erori tehnice care vizează fișierul de raportare și distribuția în interiorul fișierului de raportare
Raportarea în format XBRL presupune generarea a trei fișiere. Acestea se regăsesc în fișierul de raportare comprimat (format tip zip) care ar trebui să aibă o structură standard, permițând auditorului și autorităților de reglementare să importe fișierul în software-ul folosit pentru analiza ulterioară. Erorile la importarea fișierului pot apărea atunci când anumite dosare din fișierele de raportare lipsesc sau extensiile utilizate sunt incorecte. Acest lucru duce la incapacitatea de a importa fișierul și la imposibilitatea efectuării verificărilor și analizării sale ulterioare.
Printre tipurile de erori tehnice întâlnite frecvent se numără și calculele inconsistente în interiorul fișierului, relațiile de subordonare între etichete (parent-child relationship) incorect atribuite, utilizarea inconsecventă a etichetelor personalizate (etichete de extensie) sau a celor standard, erori în atribuirea zecimalelor, precum și folosirea incorectă a semnelor plus/minus atribuite situațiilor financiare.
Erori care apar în momentul selectării etichetelor și utilizării acestora
Companiile trebuie să ia în considerare și potențialele erori care pot apărea în momentul selectării etichetelor și utilizării acestora. Una dintre cele mai frecvent întâlnite probleme se referă la alegerea etichetelor care urmează a fi utilizate de companie. Astfel, etichetele selectate pot fi prea generale, fără a reflecta în mod adecvat natura contabilă aferentă liniei situației financiare, sau prea specifice, fără a reflecta în întregime natura elementului financiar. Unele companii aleg să creeze etichete personalizate (etichete de extensie) în loc să utilizeze etichete din taxonomia ESEF standard. Acest lucru poate fi adecvat în anumite circumstanțe, atunci când vine vorba despre aspecte specifice ale unei industrii, însă în majoritatea cazurilor, taxonomia ESEF conține deja etichete care sunt potrivite nevoilor companiei. Din experiență, un raport echilibrat între etichetele standard și etichetele de extensie ar fi de aproximativ 85-15.
Dacă sunt utilizate etichetele de extensie, este foarte important să existe o ancoră adecvată pentru fiecare dintre etichete, fie una având o arie de acoperire mai redusă, fie una mai generală. În această situație, problema cea mai frecventă este atribuirea unei ancore prea generale care nu reflectă în mod corespunzător natura contabilă a elementului căruia îi este atașată.
De asemenea, o atenție sporită trebuie acordată și semnelor plus/minus atribuite elementelor din situațiile financiare, deoarece această eroare, cel mai probabil, va conduce la denaturări semnificative. Un aspect important de menționat este faptul că unele etichete pot avea semne diferite în funcție de specificul liniei din situațiile financiare ale companiei, cum ar fi „ProfitLossFromOperatingActivities” sau „OtherGainsLosses”.
Pentru a minimiza șansele de apariție a acestor erori, fie că sunt tehnice, fie că apar în momentul selectării etichetelor și utilizării acestora, companiile sunt încurajate să înceapă pregătirea procesului de raportare ESEF din timp. Societatea are posibilitatea să achiziționeze o soluție software și să realizeze etichetarea intern sau poate apela la externalizarea acestui proces. Oricare ar fi decizia în această privință, societatea trebuie să ia în calcul realizarea unui pas premergător raportării aferente perioadei curente, și anume etichetarea situațiilor financiare aferente anului financiar anterior (2020). Astfel, compania are timp suficient pentru a rezolva orice erori tehnice sau de etichetare care pot apărea. Ulterior, etichetarea situațiilor financiare pentru perioada curentă (pentru anul financiar început la 1 ianuarie 2021 sau după această dată) va fi efectuată mult mai rapid.
Amânarea sau nerealizarea etichetării din timp pe baza situațiilor financiare din anul precedent poate duce la o întârziere considerabilă a raportării financiare anuale. Pentru a evita apariția întârzierilor în ultimul moment, o bună practică este, pe lângă etichetarea din timp a situațiilor financiare aferente anului precedent, stabilirea unei comunicări adecvate între toți participanții la acest proces, respectiv societatea, furnizorul de software, consultantul extern și auditorul companiei.
[divider height=”30″ line=”1″]
Material de opinie de Corin Dimitriu, Partener Audit, și Ana Gagauz, Senior Consultant Audit, Deloitte România
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Reducerea deficitului de încasare la TVA, obiectiv asumat prin PNRR
Consolidarea fiscală: avantajele și dezavantajele înființării unui grup de impozit pe profit
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]