Anul 2019 se termină într-o notă optimistă pentru mediul de afaceri cel puțin din punct de vedere al comunicării și transparenței noului guvern (vezi declarația noului ministru de Finanțe privind rambursările de TVA), dar în același timp se înmulțesc și știrile care văd mai mult ca sigură în perioada următoare o scădere a economiei sau o încetinire a ei.
În perioadele de încetinire economică, atunci când banii la buget nu sunt suficienți, începe colectarea intensă de taxe din ajustările efectuate în cadrul controalelor fiscale (și acestea intensificate). Acest lucru a fost vizibil în practică mai ales din a doua jumătate a anului 2019, când s-au înmulțit controalele fiscale (includem aici și prețurile de transfer).
Când am un risc fiscal ridicat?
În prezent, există o serie de criterii de evaluare a riscului fiscal, luate în calcul de inspectori la analiza prealabilă controlului fiscal, însă nu există o metodologie transparentă sau o metodă de calcul a acestuia. Știm din informațiile disponibile pe site-ul ANAF și din practica noastră că printre cele mai importante criterii de evaluare a riscului fiscal sunt și:
- existența unor fapte înscrise în cazierul fiscal;
- deschiderea insolvenței (probabil că știți deja că primul lucru care i se întâmplă unei firme când intră în procedura insolvenței este un control fiscal care evaluează și taxele de plată la bugetul de stat);
- întârzieri în depunerea declarațiilor fiscale și în plata impozitelor;
- valoarea taxelor (TVA, impozit pe profit, accize) plătite și / sau solicitate la rambursare.
În plus față de aceste criterii, pentru evaluarea riscurilor asociate cu prețurile de transfer, sunt luate în considerare și:
- dacă societate analizată a avut în perioada verificată tranzacții intra-grup;
- dacă societatea analizată a înregistrat pierdere din exploatare sau indicatori de profitabilitate sub media pieței (estimată de ANAF ca urmare a pregătirii unui studiu de comparabilitate pentru industria respectivă);
- dacă societatea analizată nu are o putere de negociere a prețurilor intra-grup;
- dacă societatea înregistrează valori ale ratelor de dobândă (intra-grup) sub media pieței pentru împrumuturile acordate și peste media pieței pentru împrumuturile primite, ș.a.
Deși nu există încă prevederi care reglementează această evaluare a riscului fiscal (în prezent există un ordin de evaluare a riscului, însă doar pentru înregistrarea în scopuri de TVA), înțelegem că în cadrul ANAF se lucrează la un proiect de ordin și în perioada următoare toți contribuabilii ar trebui să știe exact cum se calculează sau cum se evaluează gradul de risc fiscal în funcție de care vor fi controlați de fisc sau vor primi bonificații, după caz.
Ce trebuie reținut în cazul firmelor care au un risc fiscal ridicat este că, în cadrul inspecțiilor fiscale, inspectorii se concentrează în special pe:
- deductibilitatea cheltuielilor cu serviciile primite atât de la terți cât mai ales intra-grup. În cazul în care cheltuielile cu serviciile primite de la societăți afiliate sunt considerate nedeductibile, documentarea acestora din dosarul de prețuri de transfer devine redundantă;
- de cele mai multe ori, în mod eronat, se consideră în cadrul controalelor fiscale că atunci când o serie de cheltuieli au fost considerate nedeductibile – în mod automat TVA aferentă acestora nu va putea fi dedusă;
- tranzacțiile complexe: transfer de active, de creanțe sau de business, din cauza prevederilor fiscale interpretabile;
- tranzacțiile cu afiliații, în special în cazul firmelor cu pierdere din exploatare sau cu indicatori de profitabilitate sub media pieței, pentru că în aceste situații se pot face ajustări ale veniturilor sau cheltuielilor aferente tranzacției intra-grup;
- plățile cu titlu de redevență, mai ales când nu se poate justifica un beneficiu la nivelul firmei care plătește redevența.
Ce obligații fiscale noi am în 2020 ?
DAC 6
În primul rând, vorbim de noi reguli de raportare a tranzacțiilor cu potențial de optimizare fiscală, conform așa-numitei directive – DAC 6 sau Mandatory Disclosure Regime – care urmează a fi implementată și în România spre sfârșitul anului. Aceasta se va aplica obligatoriu începând cu luna iulie 2020, însă va avea în vedere tranzacțiile transfrontaliere realizate în scopul reducerii obligațiilor fiscale efectuate / implementate începând cu iunie 2018.
Rămâne de stabilit (dar vom vedea atunci când va fi gata proiectul de implementare în legislația națională):
- Ce va trebui raportat ? (directiva menționează că tranzacțiile care vor face obiectul raportării sunt cele transfrontaliere, însă Polonia, de exemplu, a ales să aplice aceste prevederi și în cazul tranzacțiilor interne cu potențial de optimizare fiscală);
- Cine va avea obligație de raportare? (directiva menționează că oricare dintre contribuabilul care a efectuat tranzacția sau intermediarii care au avut cunoștință despre tranzacție – avocați, consultanți, etc.);
- Penalitățile sunt / vor fi stabilite de fiecare stat membru (Polonia, de exemplu, a stabilit un minim de penalitate de 500.000 EUR)
Salariul minim și munca part time – 1 ianuarie 2020
Fiindcă tot este perioada realizării sau actualizării bugetelor pentru anul următor, trebuie să aveți în vedere și un cost salarial mai mare începând cu 1 ianuarie 2020, dacă aveți salariați încadrați la salariul minim. Acesta va crește de la 2.080 lei brut la 2.230 de lei brut lunar. Astfel că, dacă aveți deja contracte comerciale negociate fie în grup, fie cu societăți din afara grupului și nu ați prevăzut acest cost, trebuie să fie să renegociați (dacă mai este posibil) contractele, fie să aveți în vedere o diminuare de profituri.
Una dintre veștie bune este că a fost eliminată supraimpozitarea contractelor de muncă part-time și acestea nu vor fi impozitate la nivelul salariului minim.
Obligații de raportare privind beneficiarul real
În iulie 2019 a fost publicată Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Conform acestei legi, în termen de un an de la intrarea în vigoare (adică cel mai târziu la 21 iulie 2020), societățile existente sunt obligate să depună la Registrul Comerțului, prin reprezentantul legal, o declarație privind beneficiarul real al respectivei societăți, în vederea înregistrării în Registrul Beneficiarilor Reali al Societăților, De la această obligație sunt exceptate regiile autonome, companiile și societățile naționale și cele deținute integral sau majoritar de stat.
Societățile nou înființate depun deja această declarație la momentul înmatriculării societății la ONRC.
Declarația se va depune anual sau ori de câte ori intervine orice modificare privind datele de identificare ale beneficiarului real în termen de 15 zile de la data aprobării situațiilor financiare anuale, în cazul declarației anuale sau de la data la care a intervenit modificarea privind datele de identificare ale beneficiarului real.
Reguli noi privind TVA – remedii rapide
Aceste soluţii rapide vor fi în vigoare până la definitivarea sistemului de TVA, care ar trebui să aibă loc începând cu data de 1 iulie 2022.
Modificările ce ar urma să intre în vigoare începând cu 2020 se referă la armonizarea regimului TVA în toate statele membre privind măsurile de simplificare pentru stocuri la dispoziţia clientului, pentru vânzările în lanţ, precum şi pentru aplicarea scutirii de TVA în cazul livrărilor intracomunitare de bunuri. Vor fi introduse condiţii mai stricte, bazate pe un set de reguli privind raportarea şi declararea tranzacţiilor respective, precum şi o listă fixă de documentele justificative necesare, aplicabilă tuturor statelor membre.
În afară de prevederile și aspectele fiscale menționate mai sus, trebuie spus și faptul că, la nivel local mai sunt o serie de proiecte fiscale solicitate de mediul de afaceri (ex. grupul fiscal pentru impozitul pe profit, scăderea TVA la 16% ș.a.), care au trecut de Senat și sunt spre aprobare la Camera Deputaților. Rămâne de văzut dacă vor trece sau care dintre ele vor trece și dacă vor produce efecte începând cu 1 ianuarie 2020.
La nivel global, există o serie de recomandări ale OECD privind impozitarea afacerilor digitale, precum Google, Amazon, etc. (în stadiul de draft deocamdată) care vor fi finalizate anul următor, iar ulterior se așteaptă ca statele membre ale OECD și nu doar acestea să introducă în legislațiile naționale o serie de măsuri similare de impozitare în cazul acestor societăți.
Concluzii:
La nivel global, tendința reglementărilor în domeniul fiscal este de câțiva ani deja îndreptată spre transparență, transparență, transparență. Optimizarea fiscală se va diminua, spațiul de manevră va fi din ce în ce mai restrâns, iar obligațiile de raportare și conformarea fiscală vor crește.
La nivel local, dacă avem în vedere deficitul bugetar și încetinirea creșterii economiei, putem spune că există o tendință de a verifica / penaliza contribuabilii cu risc fiscal ridicat. Așa cum spuneam anterior, din iunie s-a observat o creștere semnificativă a controalelor fiscale în cazul societăților cu risc fiscal ridicat (tranzacții intra-grup, servicii primite de la societăți afiliate, tva de recuperat de la bugetul de stat, întârziere în depunerea declarațiilor fiscale, ș.a.).
Astfel că, dacă vă încadrați în categoriile de risc fiscal, trebuie să va așteptați la un control fiscal și să vă bugetați eventuale ajustări fiscale (pe care le puteți estima).
În plus, la întocmirea bugetului, trebuie să aveți în vedere și modificările fiscale deja cunoscute cu impact în creșterea cheltuielilor (creșterea salariului minim, obligații noi de raportare pe DAC 6 sau privind beneficiarul real, TVA – remedii rapide – un cost mai mare asociat cu raportarea sau documentarea unor tranzacții).
Autor: Alina Andrei, Tax & Transfer Pricing Partner al Cabot Transfer Pricing
Alina Andrei este consultant fiscal și fondator al societății de consultanță Cabot Transfer Pricing și are o experiență de 12 ani în domeniul fiscal și de 11 ani în domeniul prețurilor de transfer
Sistemul fiscal internațional este într-o continuă schimbare, după cutremurul adus de criza economică din țările bogate, care au avut și au o mare influență în definirea sistemului fiscal la nivel global. După raportul BEPS (privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor) al OECD, au apărut tot mai multe schimbări și constrângeri având trei direcții principale: transparența, substanța economică și schimbul de informații.
La rândul ei, Uniunea Europeană face pași mai repezi în implementarea unei serii de Directive care transpun ideile BEPS. Astfel, 31 decembrie 2019 este termenul prevăzut de UE pentru transpunerea Directivei privind obligațiile de raportare pentru intermediari (DAC6).
Deși Directiva ar trebui transpusă în legislația națională în mai puțin de 3 luni, încă nu avem un text de lege, fapt ce sporește incertitudinile privind aplicarea acesteia.
Despre ce este vorba în DAC 6?
În contextul tendințelor internaționale privind lupta împotriva practicilor fiscale abuzive, precum și a dezvăluirilor din scandalurile Panama Papers, Paradise Papers sau Football Leaks, OCDE și UE au propus intensificarea și diversificarea schimbului de informații, în scopul de a proteja bazele fiscale naționale împotriva eroziunii.
Astfel, la nivelul UE s-a adoptat DAC 6, Directiva privind schimbul de informații pentru intermediari, care introduce obligații de raportare a unor tranzacții transfrontaliere de planificare fiscală potențial agresivă, ce sunt identificate în baza unor criterii specifice. Mai mult, obligați la aceste raportări vor fi, alături de companii, și intermediarii (de ex. consultanți, avocați etc.) care sfătuiesc sau asistă companiile la implementarea tranzacțiilor raportabile.
Cum se raportează?
Fiecare companie sau intermediar va trebui să notifice tranzacțiile raportabile către autoritățile fiscale din țara sa. Ulterior, autoritățile fiscale din fiecare stat membru vor transmite aceste informații către o platformă dezvoltată la nivel european, astfel că acestea vor fi mult mai în măsură să răspundă practicilor fiscale abuzive prin modificări legislative, dar și prin controale fiscale coordonate și țintite.
La nivel european, unele state s-au mișcat mai repede în transpunerea DAC 6. Printre acestea regăsim Polonia, Lituania, Slovenia și Ungaria. Alte 14 state au publicat proiectul de transpunere a Directivei (Austria, Cipru, Cehia, Danemarca, Estonia, Finlanda, Germania, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Slovacia, Spania și Regatul Unit).
Cine raportează?
Conform DAC 6, obligația de raportare îi revine fie intermediarului (de exemplu, consultanți fiscali, financiari, contabili sau avocați), fie contribuabilului. Directiva oferă însă statelor membre posibilitatea de a excepta intermediarii de la raportare în cazurile în care aceștia au dreptul la protecția confidențialității, în temeiul secretului profesional. De exemplu: Luxemburg, Portugalia, Cipru, Olanda și Slovenia scutesc doar avocații; Slovacia scutește avocații, consultanții fiscali și auditorii; în Cehia, confidențialitatea profesională trebuie păstrată de către consultanții fiscali, avocați, auditori și notari. Pe de altă parte, în Franța, deși în stadiu de proiect, se are în vedere ca și avocații (care fac obiectul privilegiului profesional) să fie supuși raportării în baza DAC 6, însă nu în sensul divulgării numelor părților implicate.
Ce se raportează?
DAC 6 prevede o serie de criterii pe baza cărora se identifică tranzacțiile transfrontaliere raportabile. Conform DAC 6, raportarea vizează toate taxele, cu excepția taxei pe valoarea adăugată (TVA), a taxelor vamale, a accizelor și a contribuțiilor obligatorii la asigurările sociale. Totuși, anumite țări au extins aria de aplicare a obligațiilor de raportare. Astfel, în Polonia se raportează și tranzacțiile locale care îndeplinesc criteriile prevăzute. De asemenea, în Polonia și Portugalia, obligația de raportare vizează și sfera TVA.
Mai mult, însăși lista de criterii din Directivă este vag formulată și vizează o gamă largă de structuri și tranzacții transfrontaliere. În baza informațiilor suplimentare disponibile cu privire la aplicarea DAC 6, multe societăți se vor afla în situația de a raporta tranzacții curente, unele chiar banale, care la prima vedere pot fi omise cu ușurință, mai ales în contextul în care Directiva nu prevede un prag minim pentru tranzacții.
Fără a trece în revistă lista extinsă a criteriilor de raportare, iată câteva posibile exemple de tranzacții care ar trebui raportate în baza DAC 6 (fie pe baza interpretării Directivei, fie prin raportare la normele de aplicare emise de către diverse state membre):
- împrumuturi contractate pentru a finanța distribuții de dividende, contribuții de capital sau achiziția/extinderea participanților în alte societăți;
- conversii ale datoriilor în capital social;
- tranzacții care fac obiectul unui regim preferențial, de exemplu profitul reinvestit prevăzut de legea română poate intra în această categorie;
- tranzacții cu societăți care plătesc impozit zero sau aproape zero – în această categorie pot intra tranzacțiile făcute cu o microîntreprindere din România (având în vedere că, în interpretarea Comisiei Europene, sintagma „aproape zero” înseamnă până la 1%);
- deducerea amortizării unui activ în mai multe jurisdicții – în această categorie pot intra activele alocate unui sediu permanent, a căror amortizare se deduce atât la nivelul sediului permanent, cât și la nivelul societății mamă (dacă se aplică metoda creditului fiscal pentru evitarea dublei impuneri); transferuri de active, inclusiv alocările dintre societatea mamă și sediul ei permanent.
În plus, anumite tranzacții sunt raportabile numai dacă trec testul beneficiului principal (i.e. al căror principal beneficiu este obținerea unui avantaj fiscal). Modul cum se efectuează acest test nu este prevăzut în DAC6, însă câteva state membre au adus clarificări cu privire la interpretarea și aplicarea acestuia.
De exemplu, Spania prezintă o definiție a ceea poate fi considerat un „avantaj fiscal”, și anume: „o reducere a bazei impozabile sau a impozitului datorat, inclusiv amânarea impozitului datorat, precum și generarea de pierderi operaționale nete sau credite fiscale”. În principiu, orice tranzacție transfrontalieră care generează o cheltuială deductibilă sau pentru care se acordă credit fiscal ar putea, în baza acestei definiții, să intre în sfera de raportare.
Consecințele neraportării: penalități mari și chiar urmărirea penală?
Polonia, prima țara care a implementat DAC6, impune și cele mai aspre penalități pentru neconformare – acestea pot ajunge până la 4,7 milioane euro. În plus, intermediarii ale căror venituri sau costuri au depășit în anul precedent exercițiului financiar 1,85 milioane euro sunt obligați să introducă și să utilizeze o „procedură internă” pentru DAC 6. În cazul neîndeplinirii acestei obligații, sancțiunea poate să ajungă la aproximativ 460 mii euro. Și în Olanda regăsim pedepse severe: o taxă unică de aproximativ 800 mii euro, iar în anumite situații extraordinare, autoritățile pot începe și urmărirea penală. În Austria, Slovacia și Suedia, penalitatea propusă poate ajunge până la 50 mii euro, sau valori mai mici, de 25 mii euro în state precum Ungaria, Slovenia, Cipru, Cehia, Germania.
Alte state au în vedere introducerea de penalități pe zile de neconformare (Marea Britanie), în funcție de dimensiunea intermediarului (Danemarca) sau pe numărul setului de date ce ar trebui raportat (Spania).
Concluzie
Dacă ne uităm la modul în care Directiva a fost transpusă în alte state membre, există multe întrebări privind modul în care DAC 6 va fi transpusă în România, de exemplu: Cine va avea în final obligația de raportare? Cât de mari vor fi penalitățile pentru neraportare? Vor fi incluse și tranzacțiile locale sau numai cele transfrontaliere? Aceste întrebări vin să completeze niște criterii de raportare care sunt, în sine, foarte complexe.
Este recomandabil ca societățile să se pregătească din timp (prin analiza tranzacțiilor, definirea de proceduri de monitorizare și, mai ales, o bună înțelegere a criteriilor de raportare) pentru a identifica tranzacțiile raportabile atât cu alte state membre, cât și tranzacții efectuate cu societăți din afara Uniunii Europene. Acest lucru este cu atât mai important având în vedere că vizează o raportare retroactivă, obligația de raportare țintind tranzacțiile din perioada 25 iunie 2018 – adică aproape un an și jumătate în urmă – până la data de 31 august 2020.
Este important ca orice societate implicată în tranzacții transfrontaliere să cunoască și să analizeze prevederile DAC 6, întrucât tranzacții curente, aparent banale, pot face obiectul unor astfel de raportări. Acest lucru este cu atât mai important, cu cât consecințele pot fi semnificative, mai ales pentru că nu există un prag valoric. Conform DAC 6, orice tranzacție, oricât de mică, trebuie raportată, dacă sunt îndeplinite criteriile.
Autor: Mihaela Mitroi, Partener, Asistență Fiscală și Juridică, EY România, lider al activității de consultanță fiscală și juridică în clusterul de Sud al regiunii EY Europa Centrală și de Sud-Est și Asia Centrală (CESA)