-
În majoritatea sectoarelor din România, randamentele așteptate de investitori nu au prezentat fluctuații semnificative în cel de-al doilea trimestru din 2021, comparativ cu prima parte a anului
Costul capitalului a urmat o evoluție relativ stabilă în cel de-al doilea trimestru al anului 2021, după tendința ușor crescătoare înregistrată în prima parte a anului, conform analizei sectoriale EY România.
Evoluția randamentelor solicitate de investitori este în continuare influențată de tendința principalilor indicatori macroeconomici, în contextul unei cereri de consum locale extinse care a urmat după cel de-al treilea val pandemic. Astfel, o contribuție semnificativă la avansul consumului în trimestrul al doilea al anului au avut-o bunurile de folosință îndelungată, vânzările de autovehicule, dar și bunurile complementare precum carburanții.
În prima parte a anului, evoluția macroeconomică a depășit așteptările investitorilor, odată cu redeschiderea celor două mari economii ale lumii: SUA și China. În acest context, randamentele așteptate nu au înregistrat fluctuații majore pentru majoritatea industriilor analizate în cel de-al doilea trimestru al anului curent, așteptările de redresare a economiei fiind deja încorporate în valorile trimestrului precedent.
Analiza trimestrială a valorii de piață a companiilor se bazează pe datele financiare disponibile la sfârșitului celui de-al doilea trimestru al anului 2021, recent publicate de companiile listate din principalele 10 sectoare din România: bunuri de consum și de larg consum, energie, servicii financiare, servicii medicale, produse industriale, tehnologia informației, materii prime, proprietăți imobiliare și servicii de telecomunicații.
„Perspectivele pozitive generate de relansarea economică, concomitent cu creșterea ratelor de vaccinare din regiune, au fost temperate de îngrijorările privind noile mutații ale SARS CoV-2 în trimestrul al doilea al anului 2021. Randamentele așteptate de investitori au rămas stabile pe fondul incertitudinilor legate de evoluția situației pandemice. Presiunile inflaționiste rămân o caracteristică a mediului macroeconomic actual, în contextul creșterilor susținute ale prețurilor combustibililor sau energiei electrice și a gazelor naturale, care s-au propagat la nivelul prețurilor materiilor prime la nivel global”, declară Ileana Guțu, Partener Asociat și Coordonator al departamentului de Evaluare, modelare financiară și analize economice, EY România.
În timp ce randamentele așteptate de investitori în sectorul IT au înregistrat o scădere, ajungând la un nivel similar cu finalul anului precedent, sectorul financiar a revenit pe o pantă ascendentă. Cea mai mare volatilitate a costului capitalului în ultimele 4 trimestre se remarcă în sectorul IT.
Atât în cel de-al doilea trimestru al anului 2021, cât și în ultimii 5 ani analizați, sectoarele ale căror randamente înregistrează în continuare valori scăzute și au o evoluție relativ constantă rămân cele de materii prime și produse industriale, precum și cel al energiei și al telecomunicațiilor.
-
Tendința multiplicatorilor financiari variază între industriile analizate, comparativ cu evoluția crescătoare menținută în debutul anului 2021
În prima parte a anului 2021, evoluția ascendentă a multiplicatorilor financiari, susținută de creșterea piețelor bursiere, a fost generată în principal de așteptările investitorilor privind îmbunătățirea performanțelor companiilor.
Mediul incert, determinat la nivel global de progresul campaniilor de vaccinare, de apariția unor noi mutații virale și de creșterea numărului de îmbolnăviri, a dus în trimestrul al doilea la temperarea perspectivelor privind redeschiderea completă a economiei pe parcursul anului 2021. Totuși, eforturile guvernelor și ale băncilor centrale de susținere a economiilor generează în continuare oportunități pe care companiile sunt pregătite să le fructifice.
Sectoarele ai căror multiplicatori financiari au înregistrat creșteri în a doua parte a anului curent sunt bunurile de larg consum și real estate – industrii dinamice, expuse la incertitudinea provocată de criza Covid-19, care au potențialul de a beneficia de pe urma relaxării măsurilor restrictive impuse pentru combaterea pandemiei. Relaxarea accesului la finanțare bancară, dezvoltarea segmentului industrial-logistic odată cu ascensiunea vânzărilor online, precum și redresarea activității de creditare au contribuit la dezvoltarea zonei de proprietăți imobiliare, conducând la perspective favorabile în anul curent.
Așteptările de revenire economică au fost întrecute în primul trimestru al anului, avansul Produsului Intern Brut înregistrând un ritm trimestrial de 2,8% care a influențat pozitiv și multiplicatorii aferenți sectorului financiar.
„Segmentul medical rămâne unul dinamic. Creșterea semnificativă a multiplicatorilor financiari la începutul anului a fost urmată de o scădere medie de 20% în trimestrul al doilea al anului curent. Valori scăzute ale multiplicatorilor financiari au fost observate și în sectorul IT, fiind remarcată o tendință descrescătoare în trimestrul al II-lea 2021”, concluzionează Ileana Guțu.
Instrumentul de analiză sectorială este dezvoltat de Echipa de evaluare, analiză economică și modelare financiară (Valuation, Modeling and Economics – VME) din cadrul departamentului de Strategie şi Tranzacții al EY România, iar analiza sectorială poate fi accesată în secțiunea site-ului EY “Valuation Insights”/”Perspective de Evaluare”, baza de date fiind actualizată trimestrial.
Despre Instrumentul de analiză sectorială:
Instrumentul oferă estimări despre evoluția randamentului, dar și despre valoarea relativă în 10 sectoare, pe baza datelor înregistrate începând cu 30 septembrie 2015 până în prezent (30 iunie 2021). Randamentul fiecărui sector a fost estimat prin determinarea costului capitalului propriu (pentru sectorul de servicii financiare) și al costului mediu ponderat al capitalului (pentru celelalte sectoare analizate). Mai multe detalii referitoare la metodologia de calcul sunt disponibile aici.
Valoarea relativă a fiecăruia dintre sectoarele analizate a fost estimată prin cuantificarea multiplicatorilor financiari, care reprezintă indicatori de evaluare folosiți pe scară largă pentru evaluarea companiilor.
Conform principiului că active similare sunt vândute pe piață la prețuri similare, prin utilizarea unor multiplicatori rezultați dintr-o analiză a unui grup de companii comparabile și aplicarea asupra unor indicatori specifici companiei subiect, se poate obține valoarea acesteia, dintr-o perspectivă de piață. Mai multe detalii referitoare la metodologia de calcul sunt disponibile aici.
Analiza este fundamentată pe prelucrări de date generate de baza de date S&P Capital IQ și are în vedere un eșantion de companii listate reprezentative din Europa (inclusiv România), aferente fiecărui sector analizat, așa cum sunt acestea clasificate de către sursa citată. Mai multe detalii despre sectoarele analizate și principalii jucători din cadrul fiecăruia sunt disponibile aici.
De avut în vedere:
- Prezentul exercițiu nu a inclus o analiză de lichiditate și nici o analiză privind caracteristicile individuale (ex: mărimea companiei, nivelul veniturilor) ale fiecărei companii din grupul de comparabile utilizat. Criteriile pe baza cărora a fost realizată selecția au în vedere regiunea geografică și încadrarea sectorială, așa cum este aceasta prezentată în baza de date utilizată (S&P Capital IQ).
- Ratele de actualizare fundamentate nu cuprind prime specifice (de ex. prima pentru mărimea companiei subiect), întrucât prezenta analiză este sectorială și nu o analiză individuală, specifică unei companii anume. Această primă poate fi aplicată, dacă este cazul.
- Nivelurile costului capitalului prezentate sunt exprimate în euro. Pentru a asigura o comparabilitate a datelor, cât și corectitudinea calculului, acestea ar trebui aplicate unor fluxuri de numerar exprimate în aceeași monedă.
- În aplicarea multiplicatorilor trebuie luat în considerare faptul că nu există două companii identice, acestea fiind diferențiate de multiple caracteristici individuale. Astfel, abordarea ar trebui aplicată ținând cont de acest aspect cu ajustările necesare, dacă este cazul. De asemenea, în aplicarea multiplicatorilor este foarte relevant indicatorul financiar al companiei la care se aplică (de ex. venituri, EBITDA). Pentru a avea o perspectivă clară și cât mai aproape de realitate, indicatorul ar trebui să fie unul normalizat, adică să reflecte un nivel pe care compania se așteaptă să îl poată realiza în mod constant.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Camelia Malahov & Gabriel Pătru, Deloitte România: Dosarul cu șină devine istorie. Cine îi ia locul?
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Economia mondială se află într-una dintre cele mai grave crize economice de la Marea Criză (1929-1933), previziunile specialiștilor în economie plasând impactul acesteia chiar dincolo de magnitudinea celui înregistrat în timpul Marii Crize. Economia românească nu putea să nu fie afectată și ea de acest impact, având în vedere dependența sa de mecanismele economice globale și integrarea ei în lanțuri de valoare europene și globale. Mai mult, structura sa face economia românească vulnerabilă la impactul COVID-19: prelucrarea resurselor primare și construcțiile de mașini, principalele domenii care contribuie la formarea PIB-ului, sunt printre cele mai serios lovite de recesiune, iar sectorul serviciilor este supus restricțiilor aferente pandemiei.
Economia românească înregistrează una dintre cele mai mari contracții din Europa, de 12,3% (conform Eurostat), fiind devansată doar de statele al căror PIB se bazează pe turism (Spania, Croația, Grecia, Ungaria, Portugalia, Franța, Italia).
Intervenția Uniunii Europene
Reacția Uniunii Europene a fost mai promptă și mai concertată ca niciodată pe ambele axe strategice: combaterea pandemiei de COVID-19 și a efectelor economice ale acesteia. Statele europene au atins un nivel semnificativ de solidaritate în intervențiile comune, chiar dacă acestea au fost considerate insuficiente și nu au cuprins toate ariile din perspectiva unora dintre cele mai afectate state membre – Spania, Italia etc.
Perioadele de criză economică și financiară au relevat că reducerea pierderilor și redresarea economică subsecventă crizei au depins în mod crucial de amploarea și de calitatea intervențiilor statului în economia reală. Paradigma investiției în infrastructuri publice și a austerității s-au dovedit mai degrabă pro-ciclice decât eficace pentru statele care au optat pentru o astfel de abordare. Mai mult, statele cu piețe financiare puternice, prin accesul practic nelimitat la resurse financiare și la costurile cele mai reduse, au putut, prin diferențialul favorabil de dobânzi, să asigure o dinamică și o rentabilitate mai bune pentru companiile naționale.
Intervenția UE a constat de fapt într-un set complex de acțiuni, definite din mai multe perspective. Astfel, primul set de măsuri a vizat relaxarea condițiilor de reglementare a competiției economice. Crizele recente ne-au învățat că statele care intervin rapid și masiv direct în economie (vezi bail-out-urile efectuate de administrația americană în 2008-2010) sunt câștigătoare. Relaxarea restricțiilor impuse acordării ajutoarelor de stat către companii prin Cadrul temporar de exceptare a permis un nivel de intervenționism financiar direct în economie tuturor statelor membre UE, ceea ce părea imposibil înainte de criză.
Un alt set de măsuri a vizat limitarea extinderii noului virus, prin pachetul SURE, menit să ofere asistență de urgență statelor membre prin finanțare, achiziții centralizate de medicamente, teste COVID-19, echipamente medicale specifice etc.
În mod analog, reglementatorul bancar european, EBA, a flexibilizat condițiile de lichiditate, solvabilitate și, într-o oarecare măsură, cerințele de raportare financiară. Mai mult, Banca Centrală Europeană a reușit consolidarea unui pachet de lichiditate de 1.300 de miliarde de euro pentru băncile naționale ale statelor membre UE.
NEXT GENERATION – Finanțarea Planului de Redresare și Reziliență (PRR)
Dar cel mai important mecanism de sprijin constituit la nivelul UE este Programul Next Generation (NEXTGEN), care rezidă în alocări de resurse financiare de magnitudini excepționale, ajungând la 1.850 de miliarde de euro, din care aproximativ 550 de miliarde sub formă nerambursabilă, iar diferența până la 1.850 de miliarde, sub formă de credite la o dobândă extrem de scăzută.
Întreaga asistență financiară consolidată la nivel european este alocată pentru perioada 2021-2027, așadar previziunile de redresare a economiei conturează o revenire pe termen mediu și lung. De asemenea, alocarea va finanța atât eforturile sanitare și medicale, cât și redresarea economică, dar cu respectarea condițiilor impuse de Green Deal.
Pentru România, acest pachet este cea mai mare oportunitate de a se lupta cu efectele pandemiei, mai ales având în vedere că țara noastră va beneficia de unele dintre cele mai consistente alocări – aproximativ 33 de miliarde de euro sub formă nerambursabilă și încă aproximativ 55 de miliarde de euro sub formă rambursabilă.
Fructificarea la maximum a acestei oportunități pune însă în fața statului român și un set de provocări majore. Toate resursele financiare vor trebui programate judicios, obținând beneficii cât mai substanțiale din fiecare euro pus la dispoziție. Mai mult, atragerea fondurilor respective presupune o capacitate de co-finanțare și pre-finanțare din partea României, ceea ce, la rândul său, impune crearea spațiului bugetar necesar acestor cerințe. Cu alte cuvinte, în proiecția bugetului, statul român va trebui să identifice sursele necesare de lichidități pentru a atrage fondurile. Să nu uităm că, inclusiv pentru fondurile nerambursabile, statul beneficiar efectuează cheltuielile prevăzute, după care adresează cererile de rambursare Comisiei Europene pentru a-și recupera banii.
Pentru programarea ajutorului rambursabil, statul va trebui să investească în economia reală, adică în proiecte dezvoltate cu precădere de către operatorii economici, astfel încât acestea să genereze veniturile și mai ales lichiditățile de care tot statul are nevoie pentru rambursare.
Din această perspectivă, programarea ar trebui să vizeze trei axe principale de investiții, deplin armonizate cu contextul economic și financiar în care România se află:
- acoperirea cheltuielilor de combatere a efectelor negative asupra sănătății publice. Adică imensele cheltuieli cu testarea, carantina, tratarea pacienților, achiziția de medicamente, echipamente medicale etc. și cu remunerarea celor aflați în linia întâi a luptei cu virusul: medici, asistente, infirmiere, angajați SMURD, DSP etc. Principiul de alocare pentru aceste intervenții ar trebui să fie „cât este nevoie” pentru a salva viețile oamenilor;
- asigurarea stabilității consumului – analizele economice demonstrează că principalul factor de recesiune economică în România este contracția consumului, ca urmare a numărului mare de persoane disponibilizate și a scăderii puterii de cumpărare. Așadar, este imperios necesar ca statul să ia măsuri pentru a impulsiona consumul să redevină principalul motor de dezvoltare economică, și nu de recesiune;
- asigurarea continuității afacerilor, inclusiv prin finanțarea formării stocurilor de materii prime și materiale critice, care să asigure independența economiei pe viitor, în orice situație de criză. Intervenția directă prin finanțarea companiilor aflate în dificultate este cea mai importantă măsură a conservării în stare funcțională a lanțurilor de valoare pentru a evita prăbușirea acestora și efectul de cădere în spirală a economiei românești.
O ultimă remarcă: accesul la importantele oportunități oferite de pachetele europene financiare de sprijin nu prezumă eliminarea intervenției statului în economie din propriile resurse bugetare. Politicile aplicate de celelalte state membre UE sunt caracterizate de alocări de ample resurse financiare de sprijin, în procente de cel puțin două cifre din PIB–urile naționale (Germania asigură mai mult de 50% din totalul resurselor pentru ajutor de stat alocat de către toate statele membre UE). În aceste condiții, alocările bugetare românești de sub 10% din PIB, chiar complementate din Planul de Redresare și Reziliență, nu vor putea asigura recuperarea decalajului economic față de anul 2019 și în niciun caz a decalajului față de țările dezvoltate din spațiul comunitar.
[divider height=”30″ line=”1″]
Material de opinie de Radu Kubinschi, Director Consultanță, Deloitte România
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: Unsplash.com
[divider height=”30″ line=”1″]
- COVID-19 a avut un impact puternic: 46% dintre investiții au fost anulate, reduse sau suspendate
- Operațiunile legate de lanțurile de aprovizionare (35%) și de producție (36%) sunt considerate principalele atracții pentru investiții
- Investitorii sunt optimiști în ceea ce privește revenirea după COVID-19, 41% sunt de părere că România va deveni mai atractivă după perioada pandemiei
Pandemia și-a pus amprenta asupra planurilor de investiții străine directe (ISD) în întreaga Europă și a determinat companiile să reanalizeze viabilitatea proiectelor de producție, cercetare sau servicii de suport. În România, 46% dintre investitorii străini și-au anulat, diminuat sau au întrerupt investițiile în 2020, în timp ce 51% nu au operat nicio modificare în proiectele de investiții planificate, conform EY Attractiveness Survey Romania, primul studiu de atractivitate EY dedicat pieței din România.
„Investițiile străine pot deveni o forță pentru dezvoltarea economică a României în perioada post-pandemie. Însă, pentru a fi considerată o destinație atractivă pentru investiții, România trebuie să își reformeze abordarea de atragere a acestor proiecte. Având în vedere că pandemia a accelerat adoptarea tehnologiei, practicile durabile și reorganizarea lanțurilor de aprovizionare, România va fi nevoită să se adapteze rapid și eficient la aceste tendințe emergente și, implicit, la așteptările actuale ale investitorilor într-un mediu de afaceri care a suferit modificări majore”, spune Bogdan Ion, Country Managing Partner, EY România și Moldova și Chief Operating Officer pentru EY Europa Centrală și de Sud-Est și Regiunea Asiei Centrale.
Privind în perspectivă, investitorii sunt totuși optimiști: 41% dintre ei consideră că România va fi mai atractivă din punctul de vedere al investițiilor străine directe după încheierea pandemiei. Operațiunile legate de logistică/lanțuri de aprovizionare și de producție reprezintă principalele atracții pentru investiții în rândul a 35% și, respectiv, 34% dintre respondenți.
În opinia investitorilor, sectoarele cheie care pot favoriza dezvoltarea economică a României în următorii ani sunt agricultura, sectorul IT și industria de transporturi și auto. Pentru creșterea competitivității țării, educația, transformarea tehnologică și infrastructura sunt principalele zone problematice în care România ar trebui să investească și să-și concentreze eforturile pentru a le îmbunătăți.
Performanțele României în materie de ISD înainte de apariția COVID-19
Pandemia provocată de COVID-19 a cauzat perturbări economice de dimensiuni mari în întreaga lume. Pentru a identifica noile tendințe legate de viitoarele investiții pe piața locală, e important de analizat dinamica ISD în România de dinainte de criză.
În 2019, au fost anunțate în România 78 de proiecte de investiții directe, marcând o scădere de aproximativ 28% comparativ cu anul anterior (113 proiecte în 2018) și plasând țara noastră pe locul al 15-lea în Europa în topul atractivității. Cu toate acestea, valoarea ISD s-a menținut relativ la același nivel: 5.26 miliarde euro (2018) vs. 5.17 miliarde euro (2019).
O tendință similară s-a putut observa la nivelul întregii regiuni, țările din Europa Centrală și de Est au înregistrat o scădere a numărului total de proiecte de ISD cu aproximativ 20% față de anul anterior. 2019 a fost un an în care investitorii străini au arătat un mai mare apetit pentru Europa Occidentală, care a deținut 80% din cota de piață europeană.
După aderarea la Uniunea Europeană, România a înregistrat o creștere considerabilă în ceea ce privește numărul anual de proiecte de investiții, contribuind în mod direct la creșterea economiei naționale. COVID-19 ar putea avea o influență negativă asupra dinamicii ISD pe viitor, punând în pericol progresul cumulat din ultimii ani.
Europa, principalul investitor în România
La finalul lui 2019, cele mai importante economii cu investiții în România, pe baza datelor privind soldul ISD puse la dispoziție de BNR, au fost: Țările de Jos, cu o cotă a ISD în soldul total de 23,2%, urmate de Austria, cu o cotă de 12,6%, și Germania, cu o cotă de 12,3%. Per total, principalele 10 țări investitoare au înregistrat o cotă însumată de 83,4% din soldul total al ISD, în timp ce principalele 20 de țări investitoare dețineau o cotă de 95,4% din soldul total al ISD. Este de reținut faptul că țările membre ale Uniunii Europene au înregistrat o cotă însumată de 89,5% din soldul total al ISD, ceea ce subliniază rolul UE ca principal partener strategic al României.
Proiectele de investiții s-au concentrat în orașele mari ale României
În mod similar cu celelalte piețe europene, investițiile străine s-au concentrat în principal în marile orașe în 2019. Bucureștiul a atras 50% din numărul total de proiecte de ISD anunțate (o creștere de 10% față de anul anterior), urmat de Timișoara, situată pe locul al doilea, pentru al doilea an consecutiv, cu o cotă de piață de 11,5%, și de Iași, care atras doar 3,8% din numărul total de proiecte de investiții.
Destinațiile investițiilor pe regiuni
În ultima decadă, majoritatea proiectelor de ISD au fost implementate în regiunea București-Ilfov (59,3% din total în 2015). În ultimul an, o creștere notabilă s-a putut observa în regiunea nord-vestică a României, de 11.8%. În aceeași perioadă, regiunea de sud a României (Muntenia) a atras cu 15.5% mai multe investiții față de anul precedent.
Regiunea Nord-Est a fost caracterizată de o pondere a ISD redusă, în principal din cauza calității infrastructurii locale, un aspect care izolează regiunea de celelalte zone și, implicit, de activitățile care implică transportul pe distanțe lungi.
Dacă facem o comparație între cota din ISD totale și cota din PIB total al regiunilor, se poate observa ușor cum se întrepătrund acești indicatori. Regiunea Sud-Vest (Oltenia) are cea mai mică cotă din PIB total (7,5%), fiind și cea care a atras cele mai puține proiecte de investiții străine directe, după Regiunea Nord-Est. În cazul Munteniei, României Centrale și al regiunilor Vest, Nord-Vest și Sud-Est, valorile sunt relativ apropiate, atât sub aspectul ponderii în ISD totale, cât și sub aspectul cotei din PIB total. Totuși, acestea sunt cu mult inferioare față de regiunea București-Ilfov în ceea ce privește ambii indicatori, consolidând importanța strategică a Bucureștiului în materie de ISD.
Digitalul și serviciile pentru întreprinderi, cele mai atractive sectoare după numărul de proiecte ISD atrase
În linie cu tendințele europene, sectorul digital și cel al serviciilor pentru întreprinderi au atras cele mai multe proiecte de ISD în 2019, cumulând o cotă de piață de 36% în cazul sectorului digital și de 16,7% în cazul serviciilor pentru întreprinderi. Împreună, acestea au generat peste 50% din numărul total de noi locuri de muncă create.
Poziționată pe locul al treilea în clasamentul atractivității, industria agroalimentară a generat mult mai puține noi locuri de muncă, iar în noul context este un sector mult mai vulnerabil, ce a suferit pierderi de venituri pe fondul perturbărilor lanțurilor de aprovizionare provocate de COVID-19.
În schimb, sectorul de utilaje și echipamente a generat al doilea cel mai mare număr de noi locuri de muncă în 2019 (1000 noi locuri de muncă și 18,2% din numărul total), chiar dacă au existat doar 4 proiecte de ISD anul trecut.
Cum își poate păstra România atractivitatea după COVID-19?
Studiul EY arată că, pe termen lung, deciziile investitorilor se vor baza pe următorii trei factori de piață: stabilitatea socială și politică (66%), oferta de forță de muncă, atât calificată, cât și necalificată (65%) și competitivitatea țării în materie de costuri (65%).
Pentru a-și îmbunătăți atractivitatea, majoritatea respondenților consideră că România ar trebui să își concentreze eforturile și investițiile în domeniile cheie problematice, precum educația (85% dintre răspunsuri), transformarea tehnologică (81%) și infrastructura (80%). În privința sectoarelor care ar putea accelera dezvoltarea României, investitorii străini au menționat agricultura (35%), sectorul IT (29%) și cel al transporturilor și auto (21%).
În cazul companiilor deja prezente pe piața locală, sunt esențiale măsurile de siguranță și securitate puse în practică pentru a preîntâmpina o criză majoră în viitor (74%) și nivelul de succes în soluționarea crizei provocate de COVID-19 (61%).
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
[divider height=”30″ line=”1″]
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: Unsplash.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Impactul economic al pandemiei este deja resimțit și necesită măsuri urgente din partea statului, aspectul cel mai important rămânând cel al sănătății publice.
Criza din sănătate se regăsește și în cea economică, aceasta vizând reacția economiei atât pe termen scurt, dar și pe termen lung. În cazul lipsei politicilor de izolare se ajunge la un număr considerabil de îmbolnăviri și decese, dar avem o cădere economică redusă. Când sunt aplicate măsuri de distanțare socială (neînsoțite de pachete de redresare a economiei), se înregistrează un număr mic al deceselor, dar o cădere economică abruptă.
Desigur, prima opțiune nu poate fi luată în calcul dintr-o perspectivă socială. La acest raționament se adaugă însă și un argument economic: literatura de specialitate ne arată că, pe termen lung, statele care intervin mai repede și mai agresiv pentru a stopa răspândirea pandemiei nu au beneficii doar din perspectiva vieților omenești salvate, ci și din perspectiva atenuării consecințelor economice ale șocului pandemic[1].
Pentru a estompa efectele economice nefaste ale măsurilor de distanțare socială, pe termen scurt, este necesară identificarea unor măsuri care să atenueze șocul de la nivelul economiei, până în punctul în care costurile economice ale acestui pachet sunt egale cu beneficiile produse în economie. Aceste măsuri trebuie să țintească zonele vulnerabile ale economiei. Se pot avea în vedere aici sectoarele cele mai afectate, dar și cele care au o pondere semnificativă în PIB.
Efectele economice la nivel sectorial ale pandemiei generate de COVID-19 au împărțit afacerile în patru categorii: servicii esențiale, marii câștigători, perdanții și supraviețuitorii. Din categoria serviciilor esențiale fac parte sectoarele farmaceutic, de alimentație, de sănătate, telecomunicații și utilități. Marii câștigători, cei pentru care criza curentă a reprezentat o creștere a cererii pe piață, sunt, de exemplu, companiile care își desfășoară activitatea în e-commerce, comunicații video, platforme cloud sau telemedicină. Perdanții evidenți ai șocului sunt entitățile economice din sfera de turism, divertisment, retail tradițional sau restaurante. Supraviețuitorii, adică acele sectoare care ar putea “scăpa” mai puțin atinse de criză, ar putea fi companiile din sfera serviciilor financiare, sectorul imobiliar, retail-ul online, fashion sau media.
Activele din real estate sunt afectate diferit, în funcție de zona în care operează afacerea, dar și de regiunea deservită. Anumite active operaționale (cum ar fi hoteluri sau aeroporturi) resimt cel mai acut impactul inițial și este de așteptat să vadă o scădere rapidă a valorii pe măsura răspândirii virusului.
Altele ar putea fi afectate, dar în timp, pe parcursul unei perioade mai îndelungate – am în vedere aici, de exemplu, zona de office, logistică, retail. În cele din urmă, există un impact potențial pentru majoritatea sectoarelor, dacă luăm în considerare scenarii extreme de evoluție a pandemiei.
Ce este clar? Indiferent de zona în care activează, companiile au resimțit și vor resimți efectele economice în urma COVID-19. Banca Mondială a prognozat că PIB-ul global va scădea cu 5,2% în 2020, cu recesiuni atât în economiile de piață avansate, cât și în cele emergente. Acest lucru pare să contureze cea mai grea recesiune de la Marea Depresiune economică și mult mai gravă decât Criza financiară globală din 2008. O parte din statele lumii au venit în sprijinul companiilor și am văzut că s-au acordat și se vor acorda în continuare sume generoase care să sprijine companiile în dificultate.
Dacă nu se găsește un tratament eficient pentru COVID-19 în următoarea perioadă, există riscul să avem de-a face cu o recuperare prelungită, care ar duce la o scădere accentuată, urmată de o ascensiune treptată. Recuperarea ar putea fi inegală, cu rate de creștere variate pentru sectoare și geografii și perioade de accelerație compensate de recuperări.
România are acum șansa să își transforme modelul economic bazat în principal pe consum într-un model economic bazat pe investiții. Întrucât, în contextul actual, nevoia de lichidități este imperios necesară societăților pentru a supraviețui, au fost introduse o serie de măsuri (și, cu siguranță, vor urma și altele): șomajul tehnic, anumite stimulente fiscale, amnistia fiscală, creșterea plafonului pentru IMM Invest, transformarea digitală, reforma ANAF și a SPV, conectarea caselor de marcat la serverele ANAF, implementarea facturii electronice, modernizarea schemelor de ajutor de stat și altele.
În categoria măsurilor de stimulare a investițiilor se încadrează și cele două Hotărâri de Guvern adoptate recent ce vizează modificarea schemelor de ajutor de stat: HG nr.807/2014 pentru instituirea unor scheme de ajutor de stat, având ca obiectiv stimularea investițiilor cu impact major în economie și HG nr.332/2014 privind instituirea unei scheme de ajutor de stat pentru sprijinirea investițiilor care promovează dezvoltarea regională prin crearea de locuri de muncă.
Finanțările în baza HG 807/2014 se acordă pentru investiții de minim 1 milion de euro, în active corporale și necorporale, legate de demararea unei investiții inițiale (fie că vorbim despre o unitate nouă sau extinderea capacitații unei unități existente, sau diversificarea producției unei unități prin produse care nu au fost fabricate anterior în unitate, sau o schimbare fundamentală a procesului general de producție al unei unități existente). Această schemă de ajutor de stat nu este condiționată de realizarea unor noi locuri de muncă.
Noutatea constă în flexibilizarea schemei și, mai ales, în prelungirea duratei de aplicare a acesteia până în anul 2023. Principalele modificări propuse vizează îmbunătățiri precum introducerea posibilității extinderii perioadei de menținere a investiției cu până la maximum 2 ani, în vederea îndeplinirii mențiunilor speciale din acordul de finanțare, eliminarea modalității de stabilire a cheltuielilor eligibile din categoria construcții pe baza standardului de cost, majorarea termenului pentru demararea investiției de la 4 la 6 luni și multe altele.
Nu voi intra în toate detaliile tehnice ale celor două scheme, însă consider relevant să punctez că modificările sunt de bun augur și au scopul de a facilita accesul companiilor la finanțarea nerambursabilă oferită de stat, spre exemplu simplificarea regulilor, a condițiilor de eligibilitate, a documentației necesare și, mai ales, introducerea posibilității depunerii on-line a documentelor.
În ceea ce privește HG 332/2014, vestea bună este că, deși această schemă nu a mai fost deschisă din 2017, ea va fi readusă la viață chiar cu o serie de îmbunătățiri, inclusiv în ceea ce privește modul în care va funcționa – și anume va fi deschisă în sistem continuu, similar cu HG 807 și nu în sesiuni (de 2 ori pe an), așa cum a funcționat în trecut. Printre cele mai semnificative modificări aș vrea să menționez creșterea numărului de noi locuri de muncă ce trebuie create – de la 10 la 100, eliminarea restricției privind un anumit număr de lucrători defavorizați ce trebuie angajați, eliminarea plafonului maxim al ajutorului de stat acordat pentru un loc de muncă (nu se mai face raportare la salariul mediu brut pe economie), modificarea listei sectoarelor de activitate pentru care nu se acordă ajutoare de stat (de exemplu, sectorul de telecomunicații, hotelier și de restaurante excluse din această listă, devin acum eligibile în baza acestei scheme), eliminarea selecției pe bază de punctaj.
Astfel, observăm că în funcție de tipul de investiție, investitorul va avea acces la o paletă mai largă de oportunități de finanțare, pe lângă cele deja existente la nivel de companie (de ex. capital, profit reinvestit, împrumuturi), și anume ajutoarele de stat. Pentru a accesa acești bani nerambursabili, atât compania, cât și investiția vor trebui să îndeplinească anumite condiții.
În plus, în funcție de zona unde se dorește realizarea investiției, sunt anumite aspecte ce trebuie avute în vedere: în primul rând, în cazul în care doriți să investiți în zona București-Ilfov, investiția inițială trebuie să fie în favoarea unei unități noi pentru a fi eligibilă. Un alt aspect este intensitatea ajutorului de stat, care poate varia între 10% pentru zona București și 50% pentru aproape întreaga țară. Acest procentaj ne permite să calculăm nivelul sumei nerambursabile. Practic valoarea ajutorului de stat se calculează în funcție de intensitate și cheltuielile eligibile. Intensitatea brută a ajutorului de stat regional, nu poate depăși anumite procente și valori. Atenție însă, aceste procente se vor modifica în funcție de noile hărți regionale și, conform mențiunilor autorităților, regiunea București-Ilfov va fi probabil exclusă, în timp ce în alte regiuni (de ex. Nord-Vest) intensitatea va fi mai mică.
Cum modificarea hărților regionale se va produce, cel mai probabil, începând cu anul 2022, există ocazia anul acesta și anul următor de a beneficia în continuare de intensitățile existente pentru zonele București-Ilfov și regiunea Vest și Nord-Vest, plus avantajele noilor prevederi ale celor două scheme ce conțin elemente mult mai flexibile ca în trecut.
Deși la acest moment, apetitul investitorilor este precaut, consider că aceste programe de ajutor de stat pot fi un vehicul eficient de traversare a incertitudinilor. Astfel, sfatul meu este de a apela la orice oportunitate care este oferită, inclusiv la cele două scheme de ajutor de stat despre care am vorbit anterior, evident în funcție de natura investiției care se dorește a fi realizată.
[1] Correia, S., Luck, S., & Verner, E. (2020, 30 martie), „Pandemiile provoacă recesiunile economice, nu intervențiile din domeniul sănătății publice: dovezile sunt oferite de gripa din 1918.”
[divider height=”30″ line=”1”]
Autor: Mihaela Mitroi, Partener, Asistență Fiscală și Juridică, EY România, lider al activității de consultanță fiscală și juridică în clusterul de Sud al regiunii EY Europa Centrală și de Sud-Est și Asia Centrală (CESA)
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Comisia Europeană prelungește valabilitatea ajutoarelor de stat
Un salariu minim decent – o nouă politică a Uniunii Europene
Studiu EY: Sectorul energiei regenerabile dă semne că-și revine rapid, în pofida impactului COVID-19
Noua normalitate: audit și consultanță la distanță în economia post-COVID
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
[divider height=”30″ line=”1″]
Sursă foto: Unsplash.com
- 79% din respondenții studiului EY descriu mediul fiscal internațional ca ‘incert’
- 82% s-au confruntat cu controverse în domeniul prețurilor de transfer în ultimii 3 ani
- 40% din respondenți au înregistrat situații de dublă impunere ca urmare a ajustărilor în domeniul prețurilor de transfer
Schimbările accelerate din mediul fiscal internațional provocate atât de reformele fiscale din toată lumea, cât și de inițiative precum efortul de digitalizare al OCDE, au condus la o incertitudine fără precedent în rândul directorilor executivi din domeniul fiscal de la nivel global, conform studiului EY ”Transfer Pricing and International Tax Survey 2019”, în cadrul căruia au fost intervievate peste 700 de persoane cu funcții de conducere în domeniul fiscalității și al prețurilor de transfer.
Studiul EY acoperă o gamă largă de tendințe și aspecte încadrate în trei domenii principale: prețuri de transfer, controverse în domeniul fiscal și reforma fiscală globală. Conform concluziilor, aproape opt din zece respondenți (79%) descriu mediul fiscal internațional din prezent drept „incert”, iar 42% îl definesc drept „foarte incert” sau „extrem de incert”.
Prețuri de transfer: creșterea controverselor fiscale
În cadrul studiului EY, 82% dintre respondenții de la nivel global au declarat că s-au confruntat cu controverse în ceea ce privește prețurile de transfer în ultimii 3 ani, 40% dintre aceștia spunând că ajustările rezultate au condus la dublă impunere.
La nivelul României, s-a observat în ultimii ani o intensificare a numărului de inspecții derulate de ANAF în domeniul prețurilor de transfer (a se considera și “Operațiunea Iceberg” lansată de ANAF în 2019) și o creștere a numărului de controverse fiscale generate de ajustările de prețuri de transfer efectuate de ANAF.
Potrivit lui Adrian Rus, Liderul Departamentului de Prețuri de Transfer al EY România, “Creșterea volumului de informații disponibile autorităților fiscale de la nivel internațional și a schimburilor de informații între autorități va conduce, în perioada următoare, la o creștere și mai mare a numărului și a complexității controalelor de prețuri de transfer și, implicit, a situațiilor de dublă impunere, inclusiv în România”.
La nivel global, cele mai importante teme de controversă fiscală în domeniul prețurilor de transfer continuă să fie prețurile de transfer pentru bunuri (64%) și serviciile financiare intra-grup (41%). În ceea ce privește România, experiența EY din controalele derulate de ANAF în ultimii ani arată că, deși nu există o predilecție spre investigarea anumitor tranzacții cu părți afiliate, o mare parte din numărul ajustărilor se referă la prețurile de transfer pentru bunuri, confirmând astfel evoluția internațională.
În perioada următoare, respondenții nu se așteaptă la schimbări semnificative în ceea ce privește interesul autorităților în cadrul inspecțiilor fiscale, cu două excepții notabile: controversele legate de proprietatea intelectuală (49% dintre respondenți) și controversele privind sediile permanente (39% dintre respondenți).
Și în România, controalele derulate de ANAF au vizat în ultima perioadă și aspecte legate de tranzacții ce implică proprietatea intelectuală (mărci, brevete, drepturi de autor, know-how etc.) acoperind diverse subiecte, cum ar fi necesitatea și beneficiile aferente acestor tranzacții precum și nivelul de piață al respectivelor onorarii.
Un alt subiect din ce în ce mai des abordat în inspecțiile derulate de ANAF se referă la sediile permanente și sediile fixe, vizând existența sau nu în România a acestor sedii din perspectiva TVA, precum și modul de alocare a profiturilor între companii mamă și sedii permanente din România.
Instrumentele pe care le au la dispoziție contribuabilii pentru prevenirea sau soluționarea disputelor din zona prețurilor de transfer
Soluțiile pe care le au la dispoziție contribuabilii sunt variate: pe de-o parte cele proactive (cum ar fi obținerea unui acord de preț în avans sau a unei soluții fiscale individuale anticipate, dar mai ales identificarea și documentarea corespunzătoare a tranzacțiilor intra-grup), și pe de altă parte cele reactive (accesarea procedurii acordului amiabil și arbitrajul, contestația fiscală și demararea unui litigiu în fața instanțelor de judecată naționale).
În privința utilizării acordurilor de preț în avans, studiul EY arată că, la nivel global, 43% dintre companii declară că, pe viitor, cel mai probabil vor utiliza un acord de preț în avans. La nivelul României constatăm o creștere continuă a interesului companiilor în utilizarea acordurilor de preț în avans ca mijloc pentru prevenirea disputelor în materie de prețuri de transfer.
„La nivel global, directorii executivi se arată ceva mai satisfăcuți de experiența litigiilor fiscale domestice în comparație cu procedura acordului amiabil. Astfel, 20% din companii au sesizat instanța de judecată în ultimii 3 ani cu un caz privind prețurile de transfer și doar 25% au fost satisfăcute de modul de finalizare a litigiului, în timp ce 42% s-au declarat nemulțumite de rezultatul obținut. În România, crearea unei categorii distincte de experți judiciari specializați în aria prețurilor de transfer și numărul ridicat de soluții favorabile în acest domeniu, într-o țară care nu are instanțe specializate în materie de taxe și impozite, arată că s-au făcut pași importanți în această materie”, conchide Emanuel Băncilă, Liderul Departamentului de Politici și Controverse fiscale, EY România.
Emanuel Băncilă, Liderul Departamentului de Politici și Controverse fiscale, EY România, va fi alături de noi și la evenimentul Tax & Finance 2019, eveniment organizat la București pe 20-21 noiembrie 2019.
[divider height=”30″ line=”1″]
Dacă vreți să rămâneți la curent cu toate noutățile și evenimentele BusinessMark, follow us on:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ https://business-mark.ro/evenimentele-noastre/
➡️ YouTube BusinessMark
Volumul investițiilor imobiliare din România a depășit 585 milioane de euro, în primele nouă luni, arată cel mai recent raport de research al CBRE, lider global și național al pieței de consultanță imobiliară.
Astfel, piața de birouri a atras peste jumătate din investiții, București și Cluj-Napoca fiind cele mai dinamice orașe, cu aproape 90% din volumul tranzacționat.
„Am încercat să privim lucrurile de la nivel regional la cel local, pentru că ce se întâmplă în România este rezultat al pieței regionale, unde s-au tranzacționat 8,6 miliarde de euro, pentru că, comparativ cu 2018, volumul reprezintă 70%. Anul trecut s-au tranzacționat 12,5 miliarde de euro”, a punctat Daniela Boca, Head of Research în cadrul CBRE.
„Cifrele pentru primele nouă luni arată că România este cea mai competitivă țară din Europa Centrală și de Est. Spre exemplu, pe sectorul de birouri, yield-ul (randamentul anual al investiției) este de 7%, în timp ce valoarea chiriilor este la un nivel de 18,5 euro/mp/lună. România atrage tot mai mult atenția unor noi investitori, care doresc să intre pe piața locală, precum și nume noi pe piața de închirieri de spații de birouri, ceea ce ne face încrezători cu privire la potențialul pieței imobiliare în 2020”, a mai explicat Daniela Boca.
La nivelul Europei Centrale și de Est, piața de investiții imobiliare a atins valoarea de 8,6 miliarde de euro în primele trei trimestre. Polonia s-a menținut lider pe piața de investiții la nivel regional, cu o pondere de circa 50% din total, în timp ce România are o pondere stabilă de 7%, cu potențial de creștere în următoarele luni.
„Deși încercăm să ne comparăm, este o altă structură; trebuie să ținem cont că dezvoltările de clasă au avut loc acum 20 de ani. În câțiva ani sperăm să ne apropiem tot mai mult. Dacă lucrurile merg cum trebuie, ponderea României va ajunge la 8% din cea regională.”
La rândul său, Gijs Klomp, Head of Investment Properties, CBRE Romania, a subliniat că România are un avantaj major în contextul de investment, pentru că „suntem o țară competitivă.”
„Noi avem un avantaj major în contextul de investment, pentru că suntem o țară competitivă. Pentru noi, e un beneficiu că suntem o țară ieftină. Dacă în Praga produsele sunt mult mai scumpe, observăm lichiditate și active din partea țărilor mai scumpe, care își duc atenția către România. Cumva, România a reușit să atragă și pe piața de office, și de industrial și de retail.În primele 9 luni ale anului, în România s-au tranzacționat aproape 600 milioane de euro; estimăm că vom atinge pragul de 1 miliard”, a spus el.
În ceea ce privește zona de tranzacționare, acesta a precizat că din volumul de investiții de 585 milioane de euro, 60% au fost în București, 29% în Cluj-Napoca și 11% în alte orașe secundare.
„Ce s-a întâmplat din punct de vedere al zonei? Avem o surpriză: Clujul urmează Bucureștiului în ceea ce privește partea de tranzacționare investment. Estimăm că, pe lângă Cluj, vor apărea și alte orașe pe această listă, care vor prelua o pondere din volumul tranzacțional; rămâne de văzut dacă va fi Timișoara, Iași sau Brașovul. Avem potențial de creștere și oamenii sunt deschiși să vină (n.r – în România)”, a mai spus Gijs Klomp, în cadrul unei conferințe de presă.
Din punct de vedere al profilului cumpărătorilor, investitorii locali au rămas cei mai activi în primele nouă luni, cu 33% din totalul investițiilor, urmați de fondurile sud-africane, cu 30% și de investitorii americani, cu 12%.
„Vedem din ce în ce mai mulți investitori locali. Nu depindem strict de lichiditate din afară; avem o bază, rulăm foarte mulți bani locali. Primele nouă luni au rămas similare; volumul mediu a rămas similar cu cel din 2018, dar dacă se vor încheia toate tranzacțiile, valoarea medie o va depăși pe cea de anul trecut”, a mai spus Gijs Klomp.
„Intrarea pe piața din România a unor nume noi în primele nouă luni, precum White Star, Indotek și Morgan Stanley, a transmis un mesaj foarte pozitiv în rândul investitorilor interesați de România. Ne așteptăm ca în 2020 să vedem și alte companii care vor face primul pas în România și ne bucurăm să avem deja discuții în acest sens”, a mai punctat el.
În ceea ce privește produsele tranzacționate, piața de birouri au rămas în centrul atenției, atrăgând 50% din investiții, fiind urmată de sectorul de retail cu 27% și de industrial, cu 9% din volumul tranzacționat.
„Ce îi interesează pe investitori? Birourile, dar să existe un sector tradițional pentru intrare în piață. Tot timpul, piața de birouri va fi primul beneficiar care vine în România. Industrial: este un mega-trend care se vede de câțiva ani în toată lumea. Retail – în Europa Centrală (Cehia, Ungaria), dar acum e foarte nepopular în SUA, în Occident (din cauza online-ului). Piețele din Europa și Centrală pe retail sunt în creștere. Suntem singura piață din Regiune care nu mai e la fel de scumpă ca în 2007. Atunci piața era foarte mică; era o piață locală. Acum avem multe firme internaționale. Atunci, nivelul de chirie era mult mai înalt. Acum e mai bine, ca piață, decât atunci. E un avantaj dublu față de 2007. Cred sincer că față de 2007 nu a fost niciodată atâta atenție față de România, jucători internaționali sunt atrași în România”, a mai declarat Gijs Klomp, Head of Investment Properties, CBRE România.
Cu toate acestea, există o serie de elemente care le stârnesc îngrijorări investitorilor: corupția, guvernanța (cum funcționează sistemul de management al țării), infrastructura (este prima experiență când un investitor intră în România), demografia (ce e în general o problemă în Europa Centrală și de Est este că populația este în scădere).
„Dacă eu vreau să cumpăr un mall, un risc este să se construiască un altul lângă mine – în Occident există norme care interzic. Era bine ca și Guvernul să reglementeze puțin piața.”