Cei mai mulți dintre românii din marile orașe au fost dispuși să aloce între 200 și 500 de lei anul acesta pentru cadourile de Paști, aceeași sumă fiind prevăzută și pentru masa festivă de Paști, arată cel mai recent studiu Future Consumer Index, realizat de EY România, la finalul lunii aprilie 2022 în rândul consumatorilor români din mediul urban, cu studii universitare și postuniversitare și venituri peste medie. Totodată, 2022 a fost un an în care nici biletele de avion, nici pachetele de vacanță nu au avut căutare. Din câte se pare, românii sunt, asemeni respondenților indexului global, îngrijorați de evoluția economică viitoare, astfel încât într-o proporție covârșitoare declară că intenționează să economisească sume mai mari (68%) și să investească în educație (22%).
Erodarea puterii de cumpărare s-a văzut în sumele alocate pentru sărbătorile de Paști de anul acesta. Astfel, deși 63% au declarat că nu au așteaptat o campanie de reduceri și nici nu au economisit pentru a face cumpărăturile pentru masa de Paști , majoritatea respondenților studiului EY România – 65%, au spus că au alocat între 200 și 500 de lei anul acesta. Un procent de 28,5% dintre ei au spus că au fost dispuși să cheltuiască între 500 și 1.000 de lei. În același timp, 8,7 % au arătat că au prevăzut cheltuieli de sub 200 de lei, același procent indicând și că au fost gata să scoată din buzunar peste 1.000 de lei. Majoritatea au declarat că au cheltuit cu 30% mai mult decât anul trecut.
În ceea ce privește cadourile oferite anul acesta de Paști, 44% dintre respondenți au arătat că ele s-au situat între 200 și 500 de lei, 21,5 % între 500 și 1.000 de lei, 19,3 % sub 200 de lei și doar 15 % au spus că au trecut de 1.000 de lei. Totodată, cei care au completat răspunsurile pentru studiul Future Consumer Index au arătat că au resimțit în proporție de 37,3% o creștere a valorii cumpărăturilor de anul acesta de cel puțin 10-20%, în vreme ce 18% dintre respondenți au spus că au văzut o creștere și de 30% și peste anul acesta. De asemenea, este de remarcat și că un procent destul de important, 22%, a spus că sumele cheltuite au fost comparabile cu cele de anul trecut.
”De doi ani așteptăm o revenire la normalitate. Tocmai când părea că suntem aproape, ne-am apropiat de o nouă criză. Și, dacă studiul global EY Future Consumer Index a arătat cum, într-o perioadă de creștere a inflației și de tulburări globale, oamenii din întreaga lume au regândit fundamental felul în care își trăiesc viața și s-au întrebat ce relație își doresc cu adevărat cu consumerismul și valorile acestuia, și studiul EY România ne arată schimbări mari în comportamentul consumatorului român”, declară Georgiana Iancu, Partener, liderul sectorului de Retail şi Produse de Consum, EY România. ”Am trecut destul de brusc, aș zice, de la frenezia cumpărăturilor și euforia sumelor mari alocate sărbătorilor de la finalul anului trecut – peste 1.500 de lei, la mai multă cumpătare în alocările bugetare. Ba, mai mult, românii încep să urmeze trendul global și să economisească, respectiv să investească în educație”, a mai spus Georgiana Iancu.
Studiul EY România arată că, în contextul economiei actuale, cele mai importante criterii în funcție de care se va lua decizia de cumpărare sunt: calitatea – 65,6%, prețul – 37,3%, sustenabilitatea produselor – 20%, posibilitatea de livrare la domiciliu – 19,7%, proveniența – produsele tradiționale în detrimentul unor produse de import – 18, 9%, proximitatea – 12,2%. Doar 10% dintre respondenți iau decizia de cumpărare în funcție de puterea brandului.
Când li s-a cerut să evalueze impactul situației actuale – criza geopolitică, sanitară, economică, majorarea inflației -asupra situației personale, cei mai mulți (68%) dintre respondenți au răspuns: ”Acum încerc să economisesc mai mulți bani decât în trecut”, 48,3 % că au reușit să-și atingă (unele sau toate) obiectivele financiare, deoarece au economisit în timpul pandemiei, în vreme ce 19% au declarat că li se pare dificil să plătească pentru produse esențiale, cum ar fi alimente, îngrijire medicală și locuință. 60% dintre cei care au completat chestionarul au declarat că li s-au redus investițiile, 41% că li s-au redus dividendele, iar 22% că au suferit pierderi financiare. ”Incertitudinea privind gestionarea costurilor de trai în creștere a determinat 60% dintre respondenții globali să-și dorească să economisească mai mult în viitor, iar jumătate dintre ei au anunțat că deja adoptaseră acest comportament. Faptul că tendința se regăsește și în cazul consumatorilor români, dar și că aproape o cincime dintre ei se confruntă cu greutăți financiare nu arată decât o nouă diminuare drastică a încrederii consumatorilor, care împinge și mai departe în timp revenirea așteptată a consumului”, crede Georgiana Iancu.
62% dintre respondenți sunt de părere că va dura cel puțin 1-2 ani până când situația economică provocată de creșterile de prețuri la energie și de conflictul geopolitic nu ne va mai influența modul în care ne trăim viața, în vreme ce 18% cred că conflictul geopolitic și criza economică vor dura cel puțin 4-12 luni. De remarcat procentul mare al celor care spun că nu pot estima – 17,2%.
În ceea ce privește tendințele pe următoarele șase luni, românii estimează că vor aloca cele mai mari sume de bani pentru produsele alimentare, pentru economii și investiții, dar și pentru educație și experiențe – relaxare, divertisment și sport.
De asemenea, atunci când vor lua decizia de cumpărare, majoritatea respondenților (între 70-76%) declară că vor ține cont de reputația companiei, se vor ajuta de recenziile produselor, dar vor fi atenți și la grija companiei față de angajați. Pe următoarele locuri în luarea deciziei se află transparența de care dau dovadă companiile, dar și activitățile de susținere a comunității – afirmație valabilă pentru 59,2% dintre respondenți.
Românii au așteptări mari de la companii: ”Comportamentul companiei este la fel de important ca produsele/ serviciile vândute” cred cei mai mulți dintre consumatori, pe locurile următoare situându-se responsabilitatea în influențarea unor schimbări pozitive în lume și grija față de angajați care, potrivit respondenților studiului EY, ar trebui să vină înaintea profitului.
Studiul EY România evidențiază și preocupările față de mediu ale consumatorului român. Astfel, cei mai mulți s-au arătat îngrijorați față de nivelul mare de deșeuri cu care ne confruntăm, dar și de gradul de poluare al apei și al aerului. Schimbările climatice îngrijorează și ele un număr mare de respondenți, ca și respectarea drepturilor omului. Surprinzător, pe ultimul loc între preocupări se află inegalitatea bogăției.
Citește și:
Opinie EY România: Saga cotelor reduse de TVA – care sunt implicațiile pentru România
Cristina Săulescu, Cabot Transfer Pricing: Facilități fiscale în 2022
Laura Ciornei, Let’s talk HR: Criza resursei umane din sectorul IT&C se va accentua
Crowe România și DeclaratiaUnica.ro se angajează împreună în automatizarea declarației unice și oferirea de consultanță personalizată
Opinie Wise Finance Solutions: Finanțări nerambursabile pentru energie solară și eoliană
Opinie EY România: „Amenzi pentru nedepunerea declarațiilor fiscale și neplata impozitelor aplicate în cadrul inspecției fiscale. Ce trebuie să știe contribuabilii”
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
www.facebook.com/BusinessMark/
www.linkedin.com/company/businessmark
www.instagram.com/business.mark/
blog.business-mark.ro
business-mark.ro/
Credit foto: Pexels.com
Schimbare majoră în echilibrul de putere de pe piața muncii – balanța începe să se încline, din nou, către angajat – două cincimi (43%) dintre respondenți declară că sunt dispuși să renunțe în următoarele 12 luni la locul de muncă actual, pe fondul unei inflații în creștere, o piață a forței de muncă în scădere și o creștere a locurilor de muncă care oferă flexibilitate.
Practic, vorbim despre o creștere semnificativă – în 2021, doar 7% dintre angajați au declarat că sunt dispuși să plece. Acestea sunt principalele concluzii ale sondajului global EY – Reîntoarcerea la muncă. Noile condiții de anul acesta. Angajații sunt determinați să întreprindă o mutare în principal din dorința de a obține un salariu mai mare, dar și oportunități de carieră mai bune sau munca flexibilă.
Studiul „Reîntoarcerea la muncă. Noile condiții” arată că, pe măsură ce multe țări ies din pandemia COVID-19, angajații câștigă o influență semnificativă asupra angajatorilor și că „lista de dorințe” pe care le au de la potențialii angajatori se schimbă. Astfel, sondajul EY – unul dintre cele mai mari de acest gen, care analizează opiniile a peste 1.500 de lideri de afaceri, peste 17.000 de angajați din 22 de țări și 26 de sectoare industriale, vorbește despre un procent important dintre angajați (42%) care spun că sunt necesare creșteri salariale pentru a aborda fluctuația personalului, opinie cu care doar 18% dintre angajatori sunt de acord. Și în ceea ce privește revenirea la birou, studiul arată o opoziție clară între ceea ce își doresc angajatorii și ceea ce sunt dispuși să facă angajații. Astfel, 22% dintre angajatori anunță că își doresc ca angajații să revină la birou cinci zile pe săptămână; în schimb angajații, într-o proporție covârșitoare, de 80%, declară că își doresc să lucreze de la distanță cel puțin două zile pe săptămână.
Claudia Sofianu, Partener, Liderul departamentului Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România: „Pe parcursul pandemiei, interesul prioritar al candidaţilor atunci când îşi căutau o slujbă nouă sau al angajaţilor în păstrarea locului de muncă existent a migrat de la stabilitatea angajatorului, la actualizarea/ transformarea pachetului de beneficii şi, ulterior, la flexibilitatea muncii. Acest ultim sondaj arată că, pe măsură ce angajatorii au oferit în ultimii 2 ani din ce în ce mai multe modalităţi flexibile de lucru, salariile mai mari reprezintă acum cea mai mare motivație pentru schimbarea locului de muncă, în special având în vedere inflația în creștere și rolurile neocupate disponibile.”
Salariul mai mare bate dezvoltarea profesională. Principala motivație pentru angajații în căutarea unor noi locuri de muncă, potrivit sondajului, este acum dorința de a obține un salariu mai mare. Cu o inflație record în multe țări din lume, mai mult de o treime dintre cei care prospectează piața (35%) spun că au ca obiectiv principal o creștere a salariului, în vreme ce 25% dintre ei spun că își doresc o creștere profesională. Aranjamentele flexibile de lucru – care au fost de departe unul dintre cei mai importanți factori în mobilitatea angajaților, conform sondajului de anul trecut – și-au pierdut tracțiunea. Astfel, doar 19% dintre angajați caută flexibilitate la un nou loc de muncă, în timp ce 17% spun că ceea ce i-ar determina să se mute ar fi beneficiile care promovează sănătatea și starea de bine la birou. Dacă privim răspunsurile primite și din unghiul vârstei respondenților, am vedea că angajații generației Z și milenialii din SUA sunt cei cu cea mai mare probabilitate de a renunța la locul de muncă în acest an (53%), în vreme ce, o analiză prin prisma sectoarelor în care activează respondenții ne arată că cei mai dornici de plecare sunt angajații din tehnologie și hardware – 60%.
Se schimbă percepția asupra culturii companiei, dar și asupra productivității. Interesant este că dorința angajaților de a căuta noi roluri persistă, în ciuda faptului că aceștia au opinii relativ optimiste privind cultura companiei. Numărul angajaților care văd îmbunătățiri în cultura organizației lor a crescut de la începutul pandemiei COVID-19 de la 48%, la 61%. Pe de altă parte, însă, a scăzut încrederea angajatorilor în cultura companiei – de la 77%, la 57%. În plus, în timp ce angajații cred că noile moduri de lucru au crescut productivitatea, încrederea companiilor în propria productivitate este erodată de creșterea cifrei de afaceri – doar 32% dintre angajatori spun că au reușit să sporească productivitatea și cultura, prin muncă hibridă și investiții în facilități și tehnologie la locul de muncă.
Cresc decalajele de competențe. 58% dintre respondenții angajatori sunt de acord că este important să existe o strategie pentru a alinia resursa umană și abilitățile cu nevoile viitoare ale afacerii, iar 74% spun că sunt pregătiți să angajeze angajați din alte țări și să le permită să lucreze de oriunde, dacă abilitățile lor sunt critice sau limitate. Puțin mai mult de o cincime dintre respondenții din partea angajatorilor (21%) consideră că îmbunătățirea oportunităților de a dezvolta competențe le va ajuta și la realizarea cifrei de afaceri.
În concluzie, flexibilitatea și munca hibridă sunt noua normalitate, așa cum anticipam încă de anul trecut. Angajaților nu le mai este frică să-și părăsească locurile de muncă pentru a profita de oportunitățile extinse de carieră și au rupt ecuația dintre salariu și rol, punând presiune pe piața muncii. Cu toate acestea, angajatorii sunt reticenți în a reseta salariile și oportunitățile de carieră pentru a reține angajaţii, fiind îngrijorați, la rândul lor, de creșterea inflației / a costului forței de muncă și a complexității structurilor organizaționale vechi.
Citește și:
Opinie EY România: Saga cotelor reduse de TVA – care sunt implicațiile pentru România
Cristina Săulescu, Cabot Transfer Pricing: Facilități fiscale în 2022
Laura Ciornei, Let’s talk HR: Criza resursei umane din sectorul IT&C se va accentua
Crowe România și DeclaratiaUnica.ro se angajează împreună în automatizarea declarației unice și oferirea de consultanță personalizată
Opinie Wise Finance Solutions: Finanțări nerambursabile pentru energie solară și eoliană
Opinie Constantin Măgdălina, Expert tendințe și tehnologii emergente: „Cum poți să menții proiectele agile?”
Opinie EY România: „Amenzi pentru nedepunerea declarațiilor fiscale și neplata impozitelor aplicate în cadrul inspecției fiscale. Ce trebuie să știe contribuabilii”
#dialogurileBusinessMark. Răzvan Pârvulescu, Business Development Coordinator, BTDConstruct & Ambient: „Este esențial să se acționeze și în direcția limitării construcțiilor speculative, care nu respectă standarde de sustenabilitate și care dăunează orașului și locuitorilor săi”
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
www.facebook.com/BusinessMark/
www.linkedin.com/company/businessmark
www.instagram.com/business.mark/
blog.business-mark.ro
business-mark.ro/
Credit foto: Pexels.com
Companiile trebuie să revizuiască lista de bază a tratatelor de evitare a dublei impuneri ce li se aplică și să analizeze modificările pe care le implică noul Instrument multilateral de modificare a tratatelor pentru evitarea dublei impuneri (așa-numitul MLI). Motivul? În loc să elimine dubla impunere, așa cum s-ar putea crede chiar din titlu, prevederile ce vor intra în vigoare încă de la 1 iunie 2022 și vor produce efecte de la 1 ianuarie 2023, ar putea aduce, de fapt, incertitudine, complexitate, costuri de timp și chiar dispute fiscale. Aceasta a fost principala recomandare făcută de specialiștii EY agenților economici în cel mai recent eveniment online pe tema MLI.
Instrumentul multilateral este, derivat din planul BEPS („base erosion profit shifting”- “erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor”) al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – OCDE. Acesta urmăreşte neutralizarea unor potențiale strategii de planificare fiscală a multinaționalelor, care să exploateze lipsurile şi neconcordaţele din legislaţiile fiscale naţionale, cu scopul de a transfera în mod artificial profituri către jurisdicţii cu un nivel de impozitare scăzut sau de a eroda baza impozabilă la nivel de grup.
”România, împreună cu alte 98 state, a aderat deja la acest instrument multilateral, care este în curs de implementare, însă lucrurile nu sunt nici pe departe simple. De aceea, companiile trebuie să cunoască implicațiile care pot apărea”, a declarat Raluca Popa, Partener Asociat, Departamentul Impozite directe, EY România. În plus, la fel ca toate instrumente derivate din BEPS, și MLI este extrem de tehnic. ”Cum planul de acțiune BEPS vizează tocmai acele situații complexe prin care este erodată baza impozabilă și se realizează transferurile de profituri, pentru a-și putea atinge scopul, și Instrumentul multilateral este extrem de tehnic și complex”, a arătat partenerul EY.
Concret, MLI modifică tratatele fiscale încheiate între două sau mai multe părți. El nu va funcţiona precum un protocol de modificare a unui singur tratat existent, care să amendeze în mod direct textul Acordului Fiscal ce îi intră sub incidenţă. Cu alte cuvinte, scopul MLI este de a implementa rapid măsurile BEPS în materie de tratate fiscale – o singură modificare în locul a peste 3.000 câte tratate bilaterale sunt. Astfel, MLI se va adăuga la tratatele fiscale curente, modificând modul lor de aplicare – dar aceste modificări pot să difere de la caz la caz. În scopuri interne, unele țări pot dezvolta versiuni consolidate ale propriilor Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa MLI, acest demers nu este însă o condiție indispensabilă pentru aplicarea instrumentului, iar până atunci statele, printre care și România, vor trebui să apeleze la un instrument pus la dispoziție chiar de OCDE („matching tool”), pentru a stabili modul în care un tratat de evitare a dublei impuneri este impactat de MLI.
Ca prim pas, MLI impune statelor să modifice în tratatele lor fiscale preambulul, pentru a sublinia în mod expres că, deși scopul tratatelor este evitarea dublei-impuneri, aplicarea acestora nu poate în niciun caz crea oportunități de neimpozitare, impozitare redusă sau de evitare a impozitării, dar și să refuze acordarea beneficiilor acordate contribuabilului printr-un tratat fiscal de eliminare a dublei-impuneri, dacă se va constata că scopul sau unul dintre scopurile principale pentru încheierea oricărui aranjament sau tranzacții de către contribuabil a fost tocmai obținerea respectivelor beneficii. Aceste modificări nu fac altceva decât să sublinieze încă o dată aplecarea către substanța economică a tranzacțiilor, aspect cu care suntem deja familiari de ceva vreme.
Doar că, așa cum sublinia Raluca Popa, MLI nu înseamnă un set de reguli pe care toată lumea trebuie să le aplice, așa cum este cazul DAC 6 (un alt instrument derivat din BEPS). Statele sunt libere să își aleagă anumite opțiuni în modificarea tratatelor, ba, mai mult, majoritatea opțiunilor necesită simetrie între țări pentru a se putea aplica. Cum ar fi, de pildă, noile reguli de rezolvare a conflictelor de rezidență fiscală. Concret, MLI va produce efecte dacă: ambele state contractante au semnat și ratificat MLI – acesta este încă un proces în derulare – din 99 de state semnatare, doar 70 au ratificat până la acest moment instrumentul (US nefăcând parte din aceasta listă); dacă fiecare stat contractant a inclus celălalt stat în lista de tratate MLI (adică Acordurile fiscale acoperite) – notabil că România nu a inclus tratatul cu Germania în listă, deci acesta nu este afectat de MLI – pe de altă parte, deși a selectat tratatul cu Elveția, întrucât aceasta din urmă nu a ales la rândul său să aplice MLI pentru tratatul cu România, nici acest din urmă tratat nu va suferi modificări (listele pot fi, însă, oricând revizuite în mod unilateral); dacă există concordanță în ceea ce privește modificările ratificate de cele două state (adică ambele jurisdicții optează pentru aceleași modificări). În cazul în care nu există concordanță cu modificările ratificate de cele două state, MLI nu produce niciun efect (cu unele excepții).
”Pentru anumite țări, MLI reprezintă o modalitate nouă de stabilire a rezidenței fiscale a companiilor – nu în funcție de locul conducerii efective, ci prin negociere amiabilă între autoritățile fiscale”, avertizează și Răzvan Ungureanu, Director, Departamentul de impozite directe, EY România. Tendința este, în plus, aceea de a se da din ce în ce mai multă importanță procedurilor amiabile, ceea ce ”ar trebui să pună în gardă companiile atunci când stabilesc locul unde se iau deciziile sau se desfășoară activitatea de management”, a explicat Răzvan Ungureanu. Cum statele sunt într-o competiție permanentă și acerbă pentru colectarea de impozite, devine evident că interesele pentru stabilirea rezidenței sunt contrare, ceea ce va duce la un proces de lungă durată și anevoios. Mai mult, pe parcursul derulării discuțiilor ”amiabile”, tratamentul fiscal rămâne incert, compania plătind impozit în două state pentru aceleași activități.
Spre deosebire de poziția inițială a României la semnarea MLI în 2017, când optase pentru preluarea modificărilor legate de determinarea existenței unui sediu permanent, acum România a renunțat la această opțiune. În mod specific, fiecare jurisdicție participantă la MLI își poate rezerva dreptul ca anumite prevederi ale MLI să nu i se aplice, iar România a ales ca prevederile privind modificările legate de determinare a sediului permanent să nu se aplice tratatelor la care România este parte. Cu toate acestea, în principiu, MLI nu schimbă regulile jocului în definirea criteriilor de stabilire a sediului permanent existente deja în legislația OCDE – însă se apleacă asupra modului de definire în tratate a unor criterii importante.
O companie are un sediu permanent în altă țară atunci când desfășoară o parte din activități în țara respectivă și, prin urmare, trebuie să plătească impozit pe profit în acea țară pentru aceste activități. Este de la sine înțeles că, dacă această structură nu este stabilită de la bun început, va da naștere la dublă impozitare – mai precis, compania va plăti impozit pe profit pentru aceste activități atât în statul sau de rezidență, cât și în statul unde se desfășoară activitățile respective.
”Noi, în practică, vedem o atenție sporită a autorităților fiscale pe tema sediu fix/sediu permanent. Nu de puține ori sunt imputate sume importante companiilor în urma unor acțiuni de control, de aceea ne surprinde că România a renunțat între timp să preia aceste măsuri prin MLI. Vom urmări cu interes dacă în viitor vor apărea din nou modificări asupra acestei poziții”, a mai adăugat Cristina Muntean, Manager, Departamentul de Impozite directe, EY România.
”Total inexplicabil, România a ales să nu aplice nici prevederile Convenției referitoare la arbitraj, cele la care contribuabilii pot apela atunci când consideră că au fost impozitați contrar prevederilor unui tratat de către jurisdicțiile contractante, iar autoritățile fiscale statale nu reușesc să ajungă la un acord amiabil în acest sens”, a avertizat și Alex Slujitoru, avocat, Băncilă Diaconu și Asociații.
Alegerea României creează un dezavantaj considerabil contribuabililor, care se văd, astfel, lipsiți de un sprijin real în constrângerea statelor în aplicarea unui tratament fiscal corect și coerent. ”Practic, fără arbitraj, dacă jurisdicțiile contractante nu reușesc să se înțeleagă amiabil, așa cum se întâmplă frecvent în practică, nu există altă modalitate de deblocare a situației, contribuabilul fiind singurul prejudiciat”, a mai comentat Alex Slujitoru.
Material de opinie semnat de Raluca Popa, Partener Asociat, Departamentul Impozite directe, Răzvan Ungureanu, Director, Departamentul de impozite directe, Cristina Muntean, Manager, Departamentul de Impozite directe și Alex Slujitoru, avocat, Băncilă Diaconu și Asociații.
Raluca Popa si Alex Slujitoru vor particpa la „Tax & Finance Forum”, eveniment ce va avea loc pe 10 mai 2022 la București. Ei vor susține prezentarea cu titlul „Instrumentul multilateral care modifică tratatele de evitare a dublei impuneri ale României începând cu 1 ianuarie 2023”.
Citește și:
Opinie EY România: Saga cotelor reduse de TVA – care sunt implicațiile pentru România
Opinie EY România: „Amenzi pentru nedepunerea declarațiilor fiscale și neplata impozitelor aplicate în cadrul inspecției fiscale. Ce trebuie să știe contribuabilii”
Opinie Wise Finance Solutions: Finanțări nerambursabile pentru energie solară și eoliană
Opinie Constantin Măgdălina, Expert tendințe și tehnologii emergente: „Cum poți să menții proiectele agile?”
CFO Conference 2022: Rolul CFO-ului modern- de la ”retrospective looking” la ”prospective looking”
Opinie Deloitte: Cetățenii ucraineni beneficiază de acces liber la piața muncii din România
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
www.facebook.com/BusinessMark/
www.linkedin.com/company/businessmark
www.instagram.com/business.mark/
blog.business-mark.ro
business-mark.ro/
Credit foto: Pexels.com
Statelor membre li se oferă premisele să implementeze zero TVA pentru produsele esențiale – alimente, produse farmaceutice sau produse de uz medical. Consiliul Uniunii Europene tocmai a adoptat Directiva care permite ”reformarea” cotelor de TVA în întreaga Uniune Europeană și oferă statelor membre flexibilitate în stabilirea cotelor. Cutia Pandorei a fost deschisă. Statelor le va reveni responsabilitatea găsirii acelui echilibru fin între atingerea obiectivelor de politică socială, care să ofere avantaje concrete contribuabililor, consumatori finali sau firme, sau în atingerea obiectivelor de politici verzi și neafectarea veniturilor bugetare sau respectarea neutralității TVA. Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că gestionarea mai multor cote creează complexitate și potențează litigiile privind corectitudinea aplicării cotelor de TVA și variațiile lor în limitele aceluiași sector, mai ales când se pune problema unor diferențe de cotă pentru produse aflate în concurență. Iar aici, noile instrumente de audit fiscal în timp real (SAF-T, E-Factura) în curs de implementare la nivelul administrației fiscale creează pârghiile unei detectări mai rapide ale diferențelor de cote şi tratament de TVA aplicabile pentru produse similare sau identice, la nivel de sector, sau cel puțin aceasta pare să fie direcția.
Revizuirea cotelor de TVA este un proiect la care se lucrează de multă vreme la nivelul Consiliului UE, intenția forurilor europene fiind aceea de a oferi guvernelor mai multă flexibilitate în stabilirea şi adoptarea cotelor reduse de TVA, dar și în îndeplinirea priorităților generale ale Uniunii Europene (în principal reziliența sistemului de sănătate, Pactul verde european și tranziția digitală). Practic, vorbim despre prima reformare a cotelor de TVA într-o istorie de aproape 30 de ani.
Noua Directivă a actualizat și modernizat lista bunurilor și serviciilor pentru care sunt permise cote reduse de TVA (anexa III la Directiva de TVA), pentru a ține cont și de transformarea digitală a economiei. Actualizarea listei a fost determinată de o serie de principii, cum ar fi interesul consumatorului final și interesul general. Toate derogările existente, care au permis anumitor state membre să aplice cote preferențiale pentru anumite produse sunt deschise acum tuturor statelor, cu condiția respectării unor condiții similare. Directiva conține și o nouă dispoziție, care va da statelor membre permisiunea de a reacționa rapid în circumstanțe excepționale, cum ar fi pandemiile, crizele umanitare sau dezastrele naturale.
Tot Directiva stipulează că produselor dăunătoare mediului, cum ar fi combustibilii fosili și îngrășămintele, nu li se vor mai putea aplica cote reduse, începând cu 1 ianuarie 2030 și, respectiv, 1 ianuarie 2032.
Noile prevederi au intrat în vigoare chiar pe 6 aprilie 2022 – la publicarea în Monitorul Oficial al Uniunii Europene.
Statele membre vor continua să aplice cota normală sau standard de cel puțin 15%, dar vor putea aplica două cote reduse de cel puțin 5% la maxim 24 din categoriile de articole cuprinse în lista din anexa III la Directiva TVA – de exemplu apă, medicamente, produse farmaceutice, produse de sănătate și igienă, transport de persoane, cărți, ziare și periodice. De altfel, noua Directivă introduce 10 categorii noi în anexa III, cum ar fi: livrarea şi instalarea de panouri solare, îmbrăcăminte şi încălțăminte pentru copii, scaune auto pentru copii sau biciclete. Multe din categoriile existente dobândesc un domeniu de aplicare mai larg – de exemplu, transmisiunea în direct pe internet a unor evenimente sportive sau ore de exerciții fizice, atunci când sunt transmise prin internet, bunuri ecologice. În plus, fiecare stat membru poate stabili o cotă super-redusă (mai mică de 5%) și o scutire cu drept de deducere (cota 0%) pentru produsele care să acopere nevoile de bază, precum alimente, medicamente, produse farmaceutice, dar și panouri solare.
Veștile bune trebuie însă tratate cu atenție – o structură fragmentată a cotelor de TVA nu va face decât să crească complexitatea, atât pentru companii, cât și pentru administrația fiscală, care trebuie să fie gardianul aplicării corecte a Legii. Ori, așa cum vedem din exemplele anterioare, scăderile cotelor de TVA nu au adus o reducere a evaziunii sau fraudei şi nici o creștere a veniturilor bugetare.
Cum se văd reducerile de cote de TVA în buzunarul consumatorului? Experiența arată că prețurile răspund mai mult la majorările de TVA decât la scăderi. Potrivit unui studiu privind incidența modificărilor de cote de TVA asupra prețurilor, se pare că prețurile sunt de două ori mai sensibile la o creștere de TVA, decât la o scădere a cotei – pentru aceleași produse, cu același procent de creștere/scădere. Totodată, asimetria prețurilor este reflectată și în profiturile operatorilor economici. Concret, firmele cu rate mai mici de profitabilitate tind să transfere mai mult creșterile de cote de TVA prin prețul către consumatori, comparativ cu scăderile. Apoi, același studiu mai arată că asimetria persistă pe termen lung, chiar la câțiva ani după eliminarea unei reduceri de cote de TVA. Cu alte cuvinte, reducerile cotelor de TVA nu au întotdeauna chiar efectele scontate, cel puțin nu la nivelul consumatorului final.
În concluzie, diversificarea structurii de cote reduse de TVA poate să ridice probleme și din punctul de vedere al neutralității TVA, atunci când produse similare aflate în concurență unele cu altele, pot fi subiectul unor cote diferite de TVA. Toate acestea fac ca soluția succesului noii Directive să stea în modul în care statele, deci și România, vor înțelege să acceseze beneficiile unor structuri flexibile ale cotelor reduse de TVA și cum le vor transpune în legislațiile naționale.
[divider height=”30″ line=”1″]
Material de opinie semnat de Georgiana Iancu, Partener, Coordonatorul Departamentului de Impozite Indirecte, EY România
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Wise Finance Solutions: Finanțări nerambursabile pentru energie solară și eoliană
Indexul OLX al locurilor de muncă – predicții în piața muncii pentru 2022
CFO Conference 2022: Rolul CFO-ului modern- de la ”retrospective looking” la ”prospective looking”
Opinie Deloitte: Cetățenii ucraineni beneficiază de acces liber la piața muncii din România
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Credit foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
- 84% dintre liderii financiari din România au declarat că nu vor reduce numărul de angajați din funcțiile financiare
- Mai mult de jumătate dintre respondenți (52%) au spus că vor extinde munca la distanță în departamentul financiar
- Crearea de valoare pe termen lung reprezintă prioritatea critică pentru 87% dintre directorii intervievați din România
Respondenții consideră că, în viitor, focusul liderilor din domeniul financiar se orientează pe activități de creștere a valorii companiei (40%) și mai puțin spre protejarea acesteia (22%), menținându-se, totuși, un interes semnificativ pentru optimizarea valorii companiei (38%).
În prezent, Directorii Financiari din România au mai mult rolul de a proteja și optimiza valoarea companiei (38%) și mai puțin de a crește valoarea acesteia (24%), au arătat rezultatele studiului EY România – CFO Imperative.
Sondajul a fost realizat la sfârșitul anului 2021, după mai mult de un an de lucru în condițiile pandemiei COVID-19 și oferă o vedere de ansamblu asupra provocărilor cu care s-au confruntat Directorii Financiari în această perioadă.
Guillaume Macczak, Partener Asociat CFO & GBS Advisory Services, EY România: „În ciuda unei culturi foarte bine ancorate în conformitate în funcțiile financiare, directorii financiari români intervievați își exprimă dorința de a recupera decalajul față de colegii lor din țările occidentale în ceea ce privește crearea de valoare pentru organizația lor. Acest lucru este vizibil de la elaborarea strategiei și implementarea unor tehnologii precum Analytics și Intelligent Solutions, la o atenție sporită acordată unor măsurători orientate spre viitor și bazate pe date, împărtășite cu comunitățile de stakeholderi. De asemenea, aceștia au în vedere răspunsul la provocările legate de schimbările climatice prin implementarea europeană a CSRD (Corporate Social Responsibility Disclosure).
Această trecere de la profilul tradițional orientat spre rezultate la cel de creare a valorii viitoare necesită o evoluție a rolului directorului financiar și a echipelor sale, prin asumarea noii lor identități de creatori de valoare pe termen lung, prin adaptarea unor noi modalități de responsabilizare a resurselor umane în direcția recalificării și a programelor de transformare, pe lângă investițiile masive în digitalizare deja începute.
Cu toate acestea, aș fi de acord cu cele două treimi (67%) dintre directorii financiari români chestionați care declară că <<În ciuda unei perioade extrem de dificile, nu a existat niciodată un moment mai interesant pentru a fi director financiar>>”.
COVID-19 un accelerator pentru transformarea departamentelor financiare?
Debutul COVID-19, în urmă cu doi ani, a impus o nouă normalitate și un nou mod de a face business, atrăgând după sine provocări, dar și oportunități pentru liderii financiari din România. Pentru a gestiona aceste provocări și pentru a-și repoziționa organizațiile în vederea redresării, Directorii Financiari au luat în considerare diverse măsuri în ultimii doi ani, care au vizat cu preponderență optimizarea costurilor și implementarea unor inițiative de reducere a costurilor (41%), urmate de amânarea sau anularea unor proiecte (23%) si apelarea la măsuri de sprijin guvernamentale (21%). Merită menționat faptul că doar 2% dintre organizațiile respondente au declarat că nu au luat în considerare nicio măsură specială pentru a atenua impactul COVID-19.
În 2022, respondenții studiului spun că principalul lor obiectiv rămâne optimizarea costurilor (42%), urmat de reluarea unora dintre proiectele de investiții amânate (13%) și utilizarea pe mai departe a măsurilor guvernamentale (19%). Cu toate acestea, 16% dintre respondenți nu au în vedere nicio măsură suplimentară specială raportată la COVID-19.
În ceea ce privește oportunitățile de dezvoltare, pandemia a accelerat nevoia organizațiilor pentru un nou tip de creștere, 69% dintre respondenții declarând că întreprinderile lor au identificat o serie de îmbunătățiri pentru activitatea financiară după COVID-19.
Această criză a reprezentat, astfel, și un catalizator fără precedent pentru liderii financiari din România, care și-au asumat digitalizarea funcției. Adoptarea digitalizării împreună cu economiile de costuri generate de munca de acasă au reprezentat un salt calitativ către Viitorul Funcției Financiare, pentru majoritatea respondenților (55%).
În pofida angajării în inițiative de optimizare a costurilor, 84% dintre Directorii Financiari au declarat că nu vor reduce numărul de angajați din funcțiile financiare. În același timp, 80% dintre ei au menționat că nu vor crea nici posturi noi. Cu toate acestea, există câteva poziții noi, post-pandemie, care vor crește în popularitate: Chief Digital Officer, Crisis Manager, Data Analytics Officer și Risk Manager.
Construirea infrastructurii necesare pentru a susține o lume digitalizată și pentru a rămâne la curent cu cele mai recente tehnologii este considerată esențială de 62% dintre liderii financiari participanți la studiu. Beneficiile acestor investiții masive în tehnologiile IT vor avea un impact de lungă durată asupra noului mod de business, adoptat de întreprinderile care doresc să rămână competitive în lumea post COVID-19.
Au existat variații semnificative în ceea ce privește modul în care Directorii Financiari au reușit să răspundă provocărilor neașteptate privind productivitatea echipelor lor într-un mediu de lucru complet de la distanţă, unele dintre ele fiind relativ lipsite de stres (38%), altele fiind deosebit de afectate (32%) sau neavând un rezultat clar (30%).
Cu toate acestea, pe măsură ce restricțiile se ridică, cultura hibridă de lucru, cu anumite zile la birou și altele la distanță, devine din ce în ce mai atractivă pentru majoritatea liderilor din domeniul financiar. Mai mult de jumătate dintre respondenți (52%) au declarat că vor extinde munca la distanță în departamentul financiar, în timp ce cealaltă jumătate preferă să revină la vechiul mod de lucru (28%) sau nu s-au decis încă (20%).
Perspectiva Directorilor Financiari asupra domeniului financiar al viitorului
Cultura și comportamentele adânc înrădăcinate ale funcției financiare din România sunt, de asemenea, în schimbare. Sau cel puțin așa ar trebui să se întâmple, dacă liderii vor să acceseze întregul potențial de transformare a acestei funcții.
Dorința Directorilor Financiari este să devină adevărați parteneri de afaceri pentru organizațiile lor, iar cea mai bună modalitate de a realiza acest lucru este să înceapă să modeleze noi comportamente în cadrul funcțiilor pe care le coordonează.
Majoritatea echipelor din departamentele financiare folosesc deja RPA (robotic process automation) pentru a crește eficiența operațională, dar această soluție inteligentă poate automatiza doar sarcini simple, repetabile, însă nu poate automatiza procese și fluxuri de lucru complexe, necesare pentru a îmbunătăți agilitatea și eficiența afacerii. Adăugarea de tehnologii bazate pe inteligență artificială asigură trecerea către următorul nivel de automatizare, iar Directorii Financiari trebuie să identifice cele mai potrivite cazuri de utilizare a acestora.
Principalele domenii în care tehnologiile bazate pe automatizarea inteligentă sunt utilizate în funcțiile financiare din România sunt procesarea tranzacțiilor (43%), consolidarea și raportarea financiară (31%), stocarea și gestionarea datelor (29%).
Transformarea rolului de conducere în domeniul financiar: de la CFO (Chief Financial Officer) la CVO (Chief Value Officer)
Cei mai mulți Directori Financiari se ocupă preponderent de contabilitate, control, audit și reglementare, raportare corporativă și strategie fiscală (38%) şi sunt mai puțin implicați în planificarea și analiza financiară (FP&A), relațiile cu investitorii, fuziuni și achiziții, strategie și decizii de resurse umane (24%).
Pentru a reduce acest decalaj, e nevoie ca liderii financiari să includă un set mai larg de părți cointeresate (de exemplu angajați, clienți, comunități etc.) în procesul decizional, dincolo de acționari (83%). Companiile care vizează evoluția pe termen lung trebuie să adopte schimbări pe termen lung. Un prim pas în acest sens ar fi ca noul rol al Directorilor Financiari să implice crearea de valoare pe termen lung (69%). Cu toate acestea, 58% dintre liderii financiari din România respondenți spun că investitorii încă îi presează să aducă valoare pe termen scurt business-urilor.
În plus, conceptul de creare de valoare pe termen lung trebuie să devină tangibil și să poată fi măsurat. Aceasta este o prioritate critică pentru 87% dintre liderii financiari din România, care intenționează să identifice indicatorii cheie de performanță pentru valoarea pe termen lung. 69% dintre aceștia (față de 80% la nivel global) sunt dispuși să ofere Consiliului de Administrație o raportare non-financiară mai detaliată și mai precisă, 67% iau în considerare în mod special măsurarea și raportarea impactului asupra societății și a schimbărilor climatice și doar 37% dintre Directorii Financiari plănuiesc raportarea performanțelor non-financiare legate de cultura organizațională, în condițiile în care acestea reprezintă 72% în cadrul acestui studiu EY la nivel global.
Identificarea și monitorizarea indicatorilor financiari și non-financiari îi va ajuta pe liderii funcțiilor financiare să explice modul în care investițiile în angajați, inovare, obiective sociale și guvernanță corporativă, creează valoare atât pentru companie, cât și pentru investitori și alte părți cointeresate.
În următorii trei ani, liderii financiari din România plănuiesc să devină mai mult un partener de afaceri al organizației lor, 78% dintre ei considerând că se vor implica semnificativ în dezvoltarea și executarea strategiilor de business, iar 69% se văd implicați în inovarea modelelor de afaceri și în identificarea de noi oportunități de generare de venituri, aceste procente fiind relativ aliniate cu tendințele de la nivel globale, respectiv 80% și 80%.
Pe lângă acest rol strategic, Directorii Financiari participanți la studiu spun că vor rămâne principalii responsabili de eficientizarea costurilor în organizație, 88% dintre aceștia declarând că vor avea rolul să consilieze liderii de business pe această temă, 81% să ofere suport decizional bazat pe date și 73% să fie implicați în stabilirea de obiective și măsurarea rezultatelor transformării afacerilor la nivelul întregii companii. Spre deosebire de colegii lor de la nivel global, doar 54% (față de 74%) dintre Directorii Financiari din România văd un impact benefic în materie de costuri generat de adoptarea noilor tehnologii.
În Domeniul Financiar al Viitorului, scopul Directorilor Financiari va fi acela de a adăuga valoare afacerii, punând accentul pe tendințe și scenarii, acționând ca un serviciu agil, oferind informații și analize aproape în timp real, la costuri semnificativ mai mici. Pentru a realiza această schimbare, liderii financiari vor trebui să valorifice modernizarea modelului operațional și optimizarea structurilor organizaționale, adoptarea de noi tehnologii, implementarea managementului performanței întreprinderii și analizele predictive.
Despre studiul EY CFO Imperative 2022
Studiul EY România CFO Imperative oferă un benchmark al rolurilor din domeniul financiar din România din perspectiva liderului: transformarea digitală, viitorul acestui domeniu și prioritățile în ceea ce privește crearea de valoare pe termen lung și modul în care Directorii Financiari influențează strategia întreprinderilor și contribuie la reformularea viitorului acestora.
Studiul a fost realizat la sfârșitul anului 2021, după mai mult de un an de experiență de lucru în condițiile pandemiei COVID-19 și oferă o înțelegere mai aprofundată a experienței unice cu care s-au confruntat Directorii Financiari.
Aproximativ 100 de lideri din domeniul financiar au fost intervievați pentru a înțelege echilibrul provocator pe care trebuie să îl negocieze în fiecare zi – ajutând la stabilizarea companiei pe termen scurt, creând condițiile potrivite pentru creștere pe măsură ce ieșim din criză și construind rezistența de care compania va avea nevoie pentru a trece prin următoarele cicluri.
Respondenții au fost împărțiți în marile orașe mari din România (de exemplu, București, Cluj, Brașov etc.).
Au fost reprezentate zece industrii principale, majoritatea fiind din domeniul producției avansate și al produselor industriale, al produselor de consum, al automobilelor și al serviciilor financiare (de exemplu, bănci, AM, asigurări, PE).
Perspectivele din acest raport fac parte din seria EY CFO Imperative, care abordează probleme și acțiuni critice pentru a-i ajuta pe liderii din domeniul financiar să reformuleze viitorul organizațiilor lor. Pentru a explora viitoarele perspective, vizitați ey.com/CFO.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Activarea mecanismului de protecție temporară pentru cetățenii ucraineni
Opinie Deloitte: Cetățenii ucraineni beneficiază de acces liber la piața muncii din România
Alina Făniță, PKF Finconta: Riscuri și beneficii în mediul de afaceri digital
Opinie Deloitte: Cetățenii ucraineni beneficiază de acces liber la piața muncii din România
Opinie PKF Finconta: Auditorul și inteligența artificială, un parteneriat de viitor
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Companiile au la dispoziție, de doi ani deja, pe lângă planurile de acțiuni așa numitele „Stock Option Plans”, un alt instrument ce le poate ajuta să se diferențieze pe piață, să atragă și să-și păstreze angajații – schema de pensii ocupaționale. De ce nu îl folosesc? Din lipsă de claritate a cadrului fiscal și, până de curând, din lipsa unui administrator autorizat de fonduri de pensii ocupaționale.
Fondurile de pensii ocupaționale pot fi un vector de imagine puternic pe piața muncii, iar structura de funcționare este, în fapt, foarte simplă – compania deschide un fond de pensii ocupaționale, în care varsă o anumită contribuție. Acesteia i se va alătura contribuția salariatului, dacă acesta dorește să participe. Angajatorul are, totodată, libertatea de a stabili cuantumuri diferențiate de contribuție proprie pentru fiecare angajat, în funcție de anumite criterii, cum ar fi vechimea, funcția deținută sau nivelul salarial, dar, odată ce decide să ofere pensii ocupaționale, angajatorul este obligat să ofere acest beneficiu tuturor salariaților și să vireze contribuțiile sale.
Vreme de trei ani, banii sunt ai angajatorului și orice decizie de a părăsi firma în acest interval de timp duce la pierderea beneficiului. Dar, la finele celor trei ani, banii devin ai angajatului. Dreptul acestuia la pensia ocupațională se deschide, la cerere, începând cu data împlinirii vârstei standard de pensionare, cu respectarea condițiilor prevăzute de schemă și prospect și în conformitate cu legislația privind plata pensiilor private.
Astfel, acest produs ar putea reprezenta o componentă foarte importantă de retenție, detaliu extrem de important într-o piață a muncii caracterizată, mai ales în această perioadă, de volatilitate și fluctuație.
În fond, nu vorbim despre o idee nouă – ci despre adoptarea uneia mai vechi (încă din 1917, Norvegia și Suedia lansau aceste scheme de pensii ocupaționale) – dar care și-a dovedit funcționalitatea. În UK, de pildă, la sfârșitul lunii iunie 2021, valoarea de piață a fondurilor de pensii a atins 2,5 mii de miliarde de lire sterline, iar numărul total de membri cu contribuții definite era de 25,3 milioane, în timp ce numărul total de membri cu beneficii determinate și hibride era de 18,5 milioane. Pe lună, contribuția primită prin schema ocupațională ar însemna, conform unor cifre avansate de studii în jur de 3.000 de lire, sumă care poate varia, în funcție de vechime, funcție etc. Germania acoperă prin pilonul de pensii ocupaționale circa 60% din angajați, iar în Polonia schema ar fi trebuit să poată fi accesată atât de angajații companiilor mari, cât și de cei ai IMM-urilor încă de anul trecut. Olanda, Danemarca, de asemenea, folosesc schemele ocupaționale pentru a crește valoarea pensiilor angajaților la momentul retragerii din viața activă.
Din punct de vedere fiscal, Legea 1/2020, cea prin care sunt stabilite condițiile în care un angajator poate participa la asigurarea unor beneficii angajaților săi, care transpune, practic, o Directivă europeană, menționează că sumele reprezentând contribuțiile la fondurile de pensii ocupaționale din România sunt deductibile fiscal. Fără să ofere, însă, detalii. Întreg mediul de afaceri a așteptat clarificări, care, încă, nu au venit. Ceea ce trebuie să știe companiile înainte de a înființa un fond de pensii ocupaționale – dacă angajații pot beneficia de o bază impozabilă redusă la calculul impozitului pe venit; dacă angajatorii pot acorda angajaților proprii alt tip de beneficii cu tratament fiscal favorabil (care să nu fie subiect de impozit pe venit și contribuții sociale).
Cum nota de fundamentare a Legii menționează că prevederile aplicabile deductibilității sumelor reprezentând contribuțiile angajatorului și ale angajatului, precum și plata beneficiilor se supun prevederilor Codului Fiscal, mediul de afaceri a așteptat entuziast și confirmarea unor astfel de prevederi.
Astfel, Codul Fiscal prevede tratamentul fiscal aplicabil contribuțiilor privind pensiile facultative -acestea nefăcând subiectul taxelor salariale într-o limită de deductibilitate de 400 de euro de persoană. Ne-am pus astfel întrebarea dacă intenția legiuitorului a fost includerea contribuțiilor în cadrul pensiilor ocupaționale în același plafon neimpozabil.
Să fi fost oare aceasta intenția? Sau doar includerea acestora în categoria veniturilor salariale și astfel urmând a fi considerate doar costuri deductibile la calculul impozitului pe profit?
Am sperat că normele metodologice vor aduce clarificări suplimentare privind tratamentul fiscal aplicabil însă, la doi ani distanță de la apariția legii privind pensiile ocupaționale și nici o lună de la apariția primului administrator autorizat din România, BCR Pensii, nu avem încă clarificări pe plan fiscal.
Sperăm, însă, ca această așteptare să vină cu vești bune, precum introducerea acestui tip de beneficii în categoria beneficilor neimpozabile. În vederea stimulării participării la fondul de pensii ocupaționale și a angajaților, aceste contribuții ar trebui și ele să fie incluse în categoria celor deductibile la calculul impozitului pe venit.
Nu este prima oară când introducerea unei noi legi pune sub semnul întrebării tratamentul fiscal aplicabil veniturilor / beneficiilor salariale noi prevăzute. Sperăm totuși că înregistrarea BCR Pensii ca administrator autorizat de fonduri de pensii ocupaționale, să fie factor accelerator în clarificarea acestui aspect și emiterea normelor metodologice de aplicare a legii. Până atunci, rămânem cu întrebări care, momentan nu au răspuns.
[divider height=”30″ line=”1″]
Autori:
Claudia Sofianu, Partener, Liderul departamentului Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România
Cristina Cristea, Senior Manager, Impozit pe venit și contribuții sociale, EY România
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Alina Făniță, PKF Finconta: Riscuri și beneficii în mediul de afaceri digital
Opinie Deloitte România: Cumpărarea unei locuințe, între scumpirea creditelor și cota redusă de TVA
Opinie PKF Finconta: Auditorul și inteligența artificială, un parteneriat de viitor
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
2022 are toate șansele să fie unul „istoric” pentru taxele indirecte, cu precădere în sfera taxei pe valoarea adăugată (TVA). Astfel, anul acesta pare să fie unul în care Guvernele și autoritățile fiscale își propun să recupereze timpul pierdut și să implementeze cele mai bune practici privind îmbunătățirea nivelului de colectare a TVA. Cel mai recent exemplu: Comisia Europeană a lansat un proces de consultare publică, ce este așteptat să se concretizeze cu un proiect de propunere legislativă în legătură cu inițiativa sa „TVA în era digitală”. Acesta ar urma, pe de o parte să crească transparența în raportarea digitală – prin facturarea electronică, dar și să extindă înregistrarea unică în scop de TVA. Până la urmă, importanța impozitelor indirecte pentru guverne continuă să crească, ritmul digitalizării prinde viteză, deficitele accelerează, la fel trebuie să se întâmple și cu colectarea. La ce să fie atente companiile în 2022 în privința TVA?
Comisia Europeană a anunțat, recent, lansarea unei consultări asupra modului în care ar trebui să fie actualizat sistemul de TVA, astfel încât să fie adaptat la economia digitală și la noile modele de afaceri, dar și să reducă poverile administrative și costurile pentru întreprinderi.
„Consultarea solicită părerile părților interesate cu privire la adaptarea actualelor norme de TVA la era digitală și la modul în care tehnologia digitală poate fi utilizată, atât pentru a ajuta statele membre să lupte împotriva fraudei în materie de TVA, cât și pentru a aduce beneficii întreprinderilor. Se solicită opinii cu privire la: obligațiile de raportare TVA și facturarea electronică, tratamentul TVA al economiei platformei (platformele digitale) și utilizarea unei singure înregistrări TVA în UE”. Practic, prin consultarea ce va rămâne deschisă până pe 15 aprilie 2022, Comisia solicită nu doar contribuția părților interesate, ci și comentarii privind modul în care tehnologia digitală poate ajuta statele să lupte împotriva fraudei în materie de TVA și să faciliteze conformitatea afacerilor.
Nu este exclus ca dezbaterea recent lansată în preambulul pachetului legislativ așteptat pentru acest an să fie o posibilă tentativă de unificare/centralizare a facturării electronice.
Direcția principală – factura electronică. Introducerea facturării electronice a ajutat statele să „plombeze” scurgerile de TVA, așa numitul deficit de colectare a TVA, adică venituri din TVA ce nu mai ajung la buget, care, în 2019, s-a ridicat la 134 de miliarde de euro la nivelul Uniunii Europene. Cel puțin 13 țări ale Uniunii Europene au un sistem de facturare electronică sau intenționează să implementeze unul. Iar facturarea electronică continuă să fie soluția la care apelează autoritățile fiscale care doresc să maximizeze colectarea TVA-ului. De aceea, în 2022, trendul va continua, fie că va fi vorba despre facturarea electronică obligatorie, fie de programe-pilot pe bază de voluntariat, înainte de aplicarea obligatorie mai largă.
Slovacia este în proces de implementare a unui sistem național central de facturare electronică aplicabil pentru relația Business to Government care se dorește a fi extins pe relațiile Business to Business (B2B) și de la Business to Consumer (B2C), începând cu ianuarie 2023. Polonia, tocmai și-a lansat noul Sistem național de facturi electronice (KSeF). Din 2022, utilizarea KSeF este voluntară și toți contribuabilii vor putea emite facturi structurate. Se anticipează că utilizarea KSeF și facturarea electronică va deveni obligatorie de la 1 ianuarie 2023. De asemenea, noul guvern de coaliție german va publica mai multe detalii despre o nouă platformă obligatorie de facturare electronică și se așteaptă, de asemenea, mai multe detalii, legislație și specificații tehnice din Franța și Spania. Desigur, toate aceste noi mandate de facturare electronică ar fi condiționate, în prezent, de obținerea de către țări a unei derogări de la Comisia Europeană, dar este posibil ca modificările așteptate de la Bruxelles să conțină prevederi exprese, care să elimine, în anumite condiții, această obligație.
Unde este România? Ultimele statistici, cele pentru anul 2019, ne arată nu doar că România rămâne pe locul 1 la nivelul clasamentului UE din perspectiva necolectării TVA, cu un procent de 35%, ci și că țara noastră este în top trei state la nivelul cărora decalajul a crescut. Acest lucru pune o presiune foarte mare pe buget, în primul rând, dar și pe administrația fiscală, care are sarcina să îmbunătățească nivelul de colectare.
De aici și cele trei inițiative foarte importante de pe agenda administrației fiscale – SAF-T, Ro E-Factura și Ro E-transport.
Căi de creștere a colectării. SAF-T sau Declarația 406, cum a fost numită raportarea, integrează sub forma unui fișier electronic, toate datele contabile extrase automat din sistemele IT ale contribuabililor, precum şi mapările privind tratamentul fiscal aplicat, ce sunt exportate și transmise către autoritățile fiscale.
SAF-T solicită completarea obligatorie a 260 de câmpuri dintr-un total de 800. Cum se înțelege, puține sunt ariile neacoperite încă de Declarație. Dar tocmai prin gradul mare de detaliu se creează premisele unor controale fiscale de la distanță și, pe termen mediu, eliminarea sau simplificarea anumitor declarații din zona TVA.
Declarația 406 permite, astfel, ANAF atât corelarea TVA-ului din SAF-T cu cel din decontul de TVA sau a impozitului cu reținere la sursă, cât și identificarea acelor tranzacții cu risc fiscal ridicat și crearea unui profil al operatorilor economici cu nivel ridicat de risc, pentru care se impune accelerarea unei acțiuni de control fiscal.
Toate acestea solicită administrației fiscale un ritm rapid și susținut de reacție, iar contribuabilii trebuie să îl anticipeze și să vină în întâmpinarea solicitărilor autorității, asigurând coerență în informațiile raportate. Pentru că, da, o companie poate beneficia de o inspecție fiscală de la distanță, cu timpi reduși și interacțiune limitată, dar doar atunci când oferă informații coerente – spre exemplu, dacă se poate testa că soldurile de clienți se pot reconcilia în funcție de facturile emise și sumele încasate sau că totalul intrărilor de stocuri conform facturilor de achiziție se reconciliază cu totalul recepțiilor din declarația SAF-T pentru Stocuri. De unde și importanța foarte mare a punerii în acord atât a informațiilor raportate prin diverse secțiuni din SAF-T, cât și cu informațiile declarate în alte tipuri de raportări – TVA, impozit cu reținere la sursă, situații financiare etc.
De cealaltă parte, anunțată de mai bine de doi ani în spațiul public, factura electronică obligatorie se concretizează mai devreme decât ne-am fi așteptat.
Mai ales în condițiile în care există o suprapunere între informațiile din factura electronică și SAF-T, principala diferența venind din termenele diferite de raportare. Pentru că, dacă Declarația 406 se raportează cu decalaj de o lună sau un trimestru față de data facturii, factura electronică este accesibilă ANAF în timp real. Astfel, de la 1 iulie 2022, furnizorii de produse cu nivel de risc ridicat, adică din categoria legume, fructe, băuturi alcoolice, construcții noi, produse minerale (ape și nisip, pietriș) și îmbrăcăminte-încălțăminte, vor trebui să aplice facturarea electronică obligatorie.
Cum, de la 1 ianuarie 2022, Declarația 406 a devenit obligatorie pentru marii contribuabili, nu putem decât să sperăm că lecțiile ce vor fi desprinse în perioada următoare să ajute la reașezarea unui calendar mai realist privind implementarea facturii electronice. Pentru că, dincolo de resurse, tehnologie, de cum sunt înțelese noile reguli și standarde, companiile au nevoie și de un anumit interval de timp de pregătire, testare și conformare. Și avem câteva exemple la îndemână în regiunea noastră la care ne putem uita. Astfel, în Polonia, E-factura nu este obligatorie din start, ci este opțională anul acesta, urmând să devină obligatorie din 2023. Franța este în proces de autorizare a facturării electronice și tocmai a primit derogarea pentru implementarea obligatorie, începând cu 1 ianuarie 2024. La fel, și în Belgia, și în Spania – factura electronică a fost opțională inițial, pentru ca abia apoi să devină obligatorie.
Ori, nu trebuie ignorat că, pentru a asigura o continuitate a business-ului și a fluxurilor de numerar, companiile ar trebui să adopte soluții care să le permită citirea facturilor în formatul structurat prevăzut. Și aceasta în condițiile în care firmele deja trec prin transformări digitale pentru a se putea conforma raportării SAF-T. Am recomanda realizarea unei analize, care să privească la decizia de introducere a facturii electronice prin prisma proporționalității ei. Pentru că, indiferent cât de facilă ar fi la finalul zilei tehnologia de comunicare către ANAF a facturilor electronice, o astfel de măsură implică o redesenare a fluxurilor și proceselor de postare a facturilor emise și primite, precum și de comunicare a acestora între furnizori și clienți. Redesenare care este greu, dacă nu chiar imposibil de soluționat într-un timp atât de scurt.
Pe de altă parte, este evident că obligația generalizată de facturare electronică vine cu avantaje clare în ceea ce privește combaterea fraudei și a evaziunii fiscale: facilitează conformarea voluntară și oferă posibilitatea administrației fiscale să verifice în timp real suprapunerile dintre TVA declarată și colectată și facturile emise și primite. Ea are avantaje și pentru companii, mai cu seamă pentru cele care încă depind de facturarea tradițională (pe suport hârtie): aici ne putem gândi chiar la reducerea termenelor de plată pentru furnizor, reducerea costurilor de imprimare și a taxelor poștale, reducerea costurilor și a întârzierilor legate de procesarea facturilor în contabilitate, dar și costuri de stocare mai mici.
Și încă un detaliu: implementarea unei astfel de măsuri trebuie să asigure coerența cu regulile consacrate de facturare din Directiva de TVA, care acordă aceeași recunoaștere facturilor pe hârtie, ca și celor electronice, și care prevede că utilizarea facturii electronice se poate face doar cu acceptul ei de către destinatar. Cu alte cuvinte, obligativitatea E-factura este permisă ca o derogare de la regulile de facturare și doar atunci când se justifică prin lupta cu evaziune fiscală și simplificare în colectarea impozitelor. Introducerea obligatorie a facturării electronice, fără o aprobare a Consiliului UE reprezintă o încălcare a Directivei de TVA și poate declanșa procedura de infringement (o procedura administrativă de constatare a neîndeplinirii unor obligații, ce ar putea însemna acționarea României în instanță). De altfel, potrivit unor declarații oficiale recente în spațiul public, România a solicitat deja această derogare, ceea ce ar putea crea premisele utilizării facturii electronice generalizate în curând.
Pe lângă aceste obligații de raportare, companiile vor mai trebui să facă față și unei a treia – Ro E-transport. Practic, Ro E-transport vine să acopere o zonă de raportare opțională în Declarația 406 – punct de plecare, punct de destinație, care, în felul acesta devine și ea obligatorie. Sistemul RO e-transport va monitoriza transporturile de bunuri pe teritoriul național. Este o nouă raportare menită să contribuie la reducerea evaziunii fiscale, pentru care nu este disponibilă, încă, procedura de aplicare. Aceasta urmează să fie dezvoltată pentru a prelua, așa cum au arătat reprezentanții ANAF, cât mai multe informații în mod automat sau semi-automat din toate raportările pe care ANAF le are la dispoziție sau prin interacțiunea cu alte instituții publice deținătoare de informații în completarea acestor baze de date.
În concluzie, avem de-a face cu o efervescență fără precedent în transformarea administrării și administrației fiscale, astfel că, agilitatea cu care contribuabilii vor adresa conformarea la noile raportări SAF-T, E-factura, E-transport, va modela semnificativ succesul cu care contribuabilii vor gestiona inspecțiile fiscale din anii care urmează, dar și eficiența și costurile asociate raportărilor fiscale.
[divider height=”30″ line=”1″]
Material de opinie semnat de Georgiana Iancu, Partener, Coordonatorul Departamentului de impozite indirecte, EY România
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Cumpărarea unei locuințe, între scumpirea creditelor și cota redusă de TVA
Opinie PKF Finconta: Auditorul și inteligența artificială, un parteneriat de viitor
Florentina Șușnea, PKF Finconta: „Cinci teme esențiale pe agenda liderilor de business în 2022”
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Anul 2022 a început cu vești bune pentru piața imobiliară din România. Cota de TVA de 5% se aplică din acest an și pentru locuințele mai scumpe de 450.000 lei, plafonul fiind majorat la 700.000 lei. Pentru a putea beneficia de noul plafon, însă, a fost introdusă o nouă condiție: cota redusă de TVA se va aplica pentru o singură achiziție în acest interval de preț, în timp ce, în cazul locuințelor mai ieftine de 450.000 lei, se pot efectua mai multe achiziții cu cota de 5%. În cazul creșterii cererii pentru apartamentele situate în noul plafon de TVA, ar putea apărea ușoare creșteri de preț. Dar nu ne așteptăm, totuși, să depășească noul plafon (dincolo de care ar interveni din nou aplicarea cotei standard de TVA, fapt care ar putea duce la scăderea cererii).
Economia realizată de un cumpărător utilizând cota redusă poate fi substanțială. De exemplu, pentru o locuință cu un preț de 700.000 lei (plafonul maxim, aproximativ 140.000 de euro) economia realizată prin aplicarea cotei reduse de TVA de 5%, în locul celei standard de 19%, este de aproximativ 20.000 euro. O sumă importantă și deloc de neglijat. Mai mult, în cazul locuințelor achiziționate prin credit ipotecar, economia realizată de cumpărător crește, deoarece costurile de finanțare se vor aplica asupra unui preț mai mic (diminuat prin scăderea TVA).
În plus, ne putem aștepta că o parte din clienții interesați în trecut de locuințe cu un preț sub 450.000 lei să migreze către locuințe aflate sub noul plafon de 700.000 lei. Acest lucru ar putea contribui la facilitarea accesului la o locuință accesibilă pentru persoanele cu venituri mai mici.
Dar scăderea TVA ar putea aduce și alte beneficii, în plus față de un preț mai mic pentru cumpărători.
Substituie majorările costurilor de construcție. Noul plafon majorat poate compensa creșterile de prețuri ale materialelor de construcții, contribuind la susținerea pieței imobiliare. O lungă perioadă de timp, plafonul pentru 5% TVA a rămas constant, în vreme ce costurile au crescut susținut. Astfel, încadrarea în vechiul plafon era din ce în ce mai dificilă, mai ales în cazul locuințelor mai spațioase. Prin majorarea plafonului se poate îmbunătăți și un alt indicator.
Reducerea supraaglomerării locuințelor. România ocupă unul din primele locuri în clasamentul supraaglomerării locuințelor. Eurostat estimează o rată a supraaglomerării de 45,8%, faţă de media europeană de 17%, locuințele mai mari având un cost proporțional mai mare. Aplicarea cotei reduse de TVA de 5% poate duce la scăderea supraaglomerării locuințelor din România, locuințele mai mari devenind mai accesibile decât prin aplicarea cotei standard de TVA.
Conformarea voluntară poate crește. Așa cum s-a observat de-a lungul timpului, scăderea impozitelor poate contribui la creșterea conformării voluntare. Deși poate părea paradoxal, considerăm că scăderea cotei de TVA de la 19%, la 5% poate duce la încasări mai mari și la o mai bună conformare fiscală. Un aspect foarte important, ținând cont de locul fruntaș ocupat de ţara noastră în clasamentul fraudei de TVA. Anterior majorării plafonului, existau cazuri în care locuințele mai scumpe de 450.000 lei erau achiziționate de către firme (aplicând taxarea inversă), astfel că statul nu încasa în fapt TVA (deşi se aplica cota standard de 19% TVA). În cazul locuințelor cu un preț mai mic de 700.000 lei, ce pot fi achiziționate cu cotă redusă de 5%, achiziția prin intermediul unei societăți comerciale nu mai este la fel de atrăgătoare. Costul cu TVA 5% este semnificativ redus pentru cumpărătorii persoane fizice, iar prin achiziția directă de către aceștia este eliminat și riscul ca autoritățile fiscale să considere TVA nedeductibilă la nivelul societății (care astfel nu mai este implicată în tranzacție). Mai mult, plafonul majorat poate duce la declararea corectă a prețului de vânzare în evidențele contabile ale vânzătorilor, ceea ce ar duce la creșterea colectării altor taxe și impozite (de ex. impozitul pe profit/venit declarat din aceste tranzacții).
Luând în considerare factorii de mai sus, ar fi de așteptat ca măsura să aibă un impact pozitiv pentru cumpărători, vânzători și chiar pentru autoritățile fiscale.
[divider height=”30″ line=”1″]
Material de opinie semnat de Costin Manta, Partener Asociat, Taxe indirecte, EY România
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Cumpărarea unei locuințe, între scumpirea creditelor și cota redusă de TVA
Opinie PKF Finconta: Auditorul și inteligența artificială, un parteneriat de viitor
Florentina Șușnea, PKF Finconta: „Cinci teme esențiale pe agenda liderilor de business în 2022”
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Știrea că România ar putea fi una dintre țările membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) într-un orizont mic de timp este binevenită și de salutat. Mai ales că unul dintre principalele impedimente în discuțiile din anii trecuți a venit și din zona fiscală (respectarea Legii Responsabilității Fiscal-Bugetare, flexibilitate și spațiu fiscal), noul impuls în negocierile de aderare ar putea însemna că România a progresat în zona fiscală și, mai ales, ar putea semnala o recunoaștere a progreselor realizate în nenumărate zone de impact pentru taxarea corespunzătoare a profiturilor în locurile în care se desfășoară activitatea economică și se creează plus-valoarea. Este, oare, acest progres suficient pentru a ne asigura că România ajunge în sfârșit în rândul țărilor ce dețin economii de piață stabile și puternice?
Conform celui mai recent raport al OCDE cu privire la România – „Making Dispute Resolution More Effective – MAP Peer Review Report, Romania”, dat publicității în 25 mai 2021, per total, România îndeplinește mai puțin de jumătate din elementele „Acțiunii 14 Standarde Minime”, deși a reușit să remedieze o serie de deficiențe identificate de OCDE.
Spre exemplu, OCDE a constatat că, deși România are o rețea dezvoltată de tratate fiscale și este parte la Convenția privind eliminarea dublei impuneri în legătură cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate 90/436/CEE (EUAC), aproximativ o treime din tratate nu conțin dispoziții privind implementarea acordului amiabil privind eliminarea dublei impuneri, indiferent de termenele de prescripție prevăzute de legea română. Aproximativ un sfert din tratate nu prevăd un termen de formulare a solicitării de eliminare a dublei impuneri, iar aproximativ o zecime din tratate nu conțin posibilitatea celor două state de a discuta și alte cazuri decât cele care se încadrează expres în tratat.
OCDE a mai constatat că România nu are un plan care să vizeze tratatele ce excedează Convenţiei multilaterale pentru implementarea în cadrul tratatelor fiscale a măsurilor legate de prevenirea erodării bazei impozabile şi a transferului profiturilor, deși și-a propus să rezolve aceste probleme prin semnarea și ratificarea ei, fapt care ar impune modificarea unui număr semnificativ din tratatele existente.
Mai important, OCDE subliniază că România nu îndeplinește un element major din „Acțiunea 14 Standarde Minime”, și anume prevenirea apariției disputelor, deoarece nu permite aplicarea acordurilor de preț în avans (APA) acelorași tranzacții efectuate, dar în perioadele anterioare, necuprinse în mod expres în APA emise.
Totodată, OCDE a reținut că, deși România permite accesul contribuabililor la procedura acordului amiabil privind eliminarea dublei impuneri, informațiile disponibile public cu privire la această procedură sunt foarte limitate, neexistând transparență cu privire la activitatea autorității române competente în această privință. Mai mult, OCDE semnalează că inclusiv „profilul României”, alcătuit pe baza informațiilor furnizate de aceasta nu corespunde politicii și practicilor efective ale autorității competente.
Și, dacă privim la rapoartele publice, informațiile sunt contradictorii. Din informațiile furnizate de ANAF, în 2019 au fost finalizate trei proceduri amiabile, fiind în curs de derulare alte 61 de proceduri amiabile în diverse stadii de soluţionare, în scopul eliminării dublei impuneri. Mai mult, ANAF nu precizează potrivit căror prevederi au fost finalizate cele trei (EUAC sau tratate de evitare a dublei impuneri).
În primul semestru al anului 2020, ANAF anunță ca fiind finalizate cinci proceduri amiabile, prin ”Notă de închidere a procedurii amiabile”, patru dintre ele în baza acordurilor sau convențiilor pentru evitarea/eliminarea dublei impuneri încheiate de România cu state membre UE și una în baza EUAC. Cu toate acestea, în Raportul de performanță privind întreg anul 2020, ANAF nu mai face vreo referire la procedurile amiabile, nici măcar la cele amintite în raportul privind semestrul I.
La nivelul lui 2021, ANAF raportează pentru primele șase luni din an că „au fost soluționate opt cereri de inițiere a procedurii amiabile”.
Or, dacă privim în ansamblu aceste informaţii, am putea crede că asistăm la o schimbare de optică a autorității fiscale. Astfel, dacă inițial era implicată în proceduri amiabile pe care le și soluționa (chiar dacă nu cunoaștem cum), mai apoi a început să „închidă” aceste proceduri (deși nota de închidere nu pare să echivaleze cu o decizie sau acord de eliminare a dublei impuneri), pentru ca în prezent să pară că „soluționează” nu proceduri amiabile, ci „cereri de inițiere a procedurilor amiabile”.
Toate aceste nu sunt decât aspecte ce ne îndreptățesc să credem că autoritățile mai au mult de lucru și de îndreptat până când aderarea chiar se va produce. Mai ales în condițiile în care procesul de aderare include o evaluare riguroasă și detaliată din partea a mai mult de 20 de comitete tehnice (cel de fiscalitate fiind doar unul dintre acestea) a alinierii României la standardele, politicile și practicile OCDE.
Ca rezultat al acestor revizii tehnice și înainte de orice invitaţie de a deveni membru în organizație, vor trebui implementate schimbări în legislație și în practicile autorităților pentru a îndeplini standardele OCDE, care ar putea reprezenta un catalizator puternic pentru reforme importante.
Nu există un termen limită pentru finalizarea procesului de aderare, însă nu este de ignorat faptul că sunt și alte țări în competiție și ratarea acestui val de aderare poate împinge șansa României într-un viitor îndepărtat. Rezultatul și durata procesului depind de abilitatea României de a se adapta şi alinia cu standardele OCDE și a adopta cele mai bune practici ale organizației. Și, cum fiscalitatea este domeniul unuia din cele peste 20 de comitete, am putea începe cu eliminarea efectivă a dublei impuneri.
[divider height=”30″ line=”1″]
Autori:
Adrian Rus, Partener, Liderul practicii de prețuri de transfer, EY România
Emanuel Băncilă, Partener, Coordonatorul practicii de inspecții și controverse fiscale, EY România
Alex Slujitoru, Avocat, Băncilă, Diaconu şi Asociaţii SPRL
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Fiscalitatea internațională, adaptată la era digitală
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Unsplsh.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Viteza apariției unor noi reglementări, a digitalizării autorităților fiscale, transparența din ce în ce mai mare impusă companiilor, materializată atât printr-un număr de raportări în creștere, cât și printr-un nivel crescut de detaliu al informațiilor cerute, progresele tehnologiei sunt principalii factori care duc la redefinirea modului în care funcționează departamentele fiscale ale companiilor și tot atâtea elemente de atenție pentru companii. Aceasta ar fi, pe scurt, concluzia prezentărilor realizate de specialiștii EY în cadrul Conferinței sale anuale fiscale. Dar, în ciuda dificultăților cu care s-au confruntat și se vor confrunta agenții economici, aceștia dau dovadă de reziliență: în jur de 60% dintre companii anticipează o cifră de afaceri în creștere pentru 2022, cum relevă datele unui studiu EY, realizat în preambulul Conferinței.
”Suntem în fața unei schimbări fundamentale de paradigmă. Asistăm la un nou nivel al relației ANAF-contribuabil prin cele trei raportări noi anunțate pentru 2022 – SAF-T, RO e-factura si RO e-transport. Viteza cu care se implementează aceste schimbări digitale este cu totul remarcabilă. Este clar că peste un an raporturile cu fiscul din România vor arăta diferit pentru contribuabili. Mari sau mici, companiile trebuie să conștientizeze acest lucru și să fie pregătite pentru a face față noilor cerințe, dar și unei nevoi de resurse umane, resurse financiare, dar mai ales de noi abilități”, a avertizat Alex Milcev, Liderul practicii de asistență fiscală și juridică EY România și Moldova.
La rândul lor, fiecare dintre partenerii EY a atins principalele tendințe din sfera fiscală. Miruna Enache, Liderul Diviziei de Asistență Fiscală în Tranzacții, a explicat cum poate afecta companiile locale viitoarea Directivă europeană privind introducerea unui impozit minim de 15%. „Dacă impozitul minim nu este colectat într-o țară non-EU, unde este situată o entitate din grup, țările membre (inclusiv România) pot aplica Regula Plăților de Impozit, colectând o parte din impozitul suplimentar, în funcție de numărul de angajați şi de active”, a spus Miruna Enache.
Implicațiile fiscale, dar şi din perspectivă imigraționistă datorate flexibilizării ”maxime” a muncii și folosirii intense a tehnologiei în prestarea de activități profesionale au fost tratate de Claudia Sofianu, Liderul Departamentului de Impozit pe Venit şi Contribuții Sociale. Deoarece în ultimii doi ani mulți angajați au putut munci de oriunde, au apărut situații greu de clarificat în baza reglementărilor legislative „clasice” – de la deciderea locului taxării, la încercarea de evitare a dublei impuneri sau la analiza riscului de sediu permanent într-un alt stat. ”Conform sondajelor EY globale și locale din ultimul an, majoritatea companiilor par în continuare nepregătite pentru monitorizarea forței lor de muncă, pentru analiza implicațiilor complexe generate în zona fiscalității persoanelor fizice, a asigurărilor de contribuții sociale şi politică imigraționistă, în identificarea unor noi modalități de colaborare, în condițiile în care forța de muncă este deficitară”, a mai spus Sofianu.
„Efervescența” agendei de transformare a administrării fiscale şi agilitatea cu care contribuabilii vor adresa conformarea la noile raportări – SAF-T, e-factura, sistemul RO e-transport – vor contribui la succesul adresării inspecțiilor fiscale din anii care urmează, dar şi a gestionării mai eficiente a raportărilor fiscale, a apreciat, la rândul său, Georgiana Iancu, Liderul Departamentului de Taxe Indirecte. „Pentru moment, înțelegerea cerințelor de raportare pentru diverse spețe sau structuri de business, identificarea sursei datelor și volumetria datelor sunt printre cele mai frecvente provocări cu care se confruntă marii contribuabili care au început implementările SAF-T”, a punctat Georgiana Iancu. Dincolo de provocările și complexitatea inerente raportării SAF-T, o implementare corectă poate permite, pe termen mediu, accesarea acelor beneficii pe care specialiștii EY au insistat să le sublinieze și până acum: timpi reduși de control fiscal, costuri mai reduse de conformare fiscală, simplificarea sau chiar eliminarea altor declarații fiscale.
Inspecțiile fiscale și evoluția lor, dar și aplicarea amnistiei sau a eșalonării au fost subiectele dezvoltate de Emanuel Băncilă, Liderul practicii de litigii și dispute fiscale al Băncilă, Diaconu și Asociații. „Contribuabilii trebuie să conștientizeze această nouă oportunitate a eșalonării simplificate, fără garanții, care se aplică pentru orice creanță fiscală – chiar și celor ulterioare datei de 31 martie 2020. Totodată, recomand şi valorificarea amnistiei fiscale prelungite până la 30 iunie 2022”, a precizat Băncilă.
Subiectul prețurilor de transfer a fost detaliat de Adrian Rus, Liderul Departamentului de Preţuri de Transfer, care a spus că este posibil ca, dat fiind volumul mare de informații aflat la dispoziția autorităţilor fiscale şi schimbul de informaţii între autorităţi, contribuabilii ar trebui să se aștepte la o creștere a numărului și intensității controalelor fiscale în privința preţurilor de transfer, aspect confirmat de reprezentanții ANAF. ”Pandemia a schimbat radical datele problemei şi punctele de referință în ceea ce privește domeniul preţurilor de transfer. România nu a adoptat recomandările OCDE în sensul unei flexibilități mai mari în abordarea inspecțiilor, si rămâne de văzut cât de bine pregătite şi documentate se vor dovedi a fi companiile, în momentul în care ANAF le va verifica tranzacţiile şi profitabilitatea afectate de perioada de pandemie”, a subliniat Adrian Rus.
Conferința anuală de fiscalitate a EY s-a bucurat și de prezența unor reprezentanți ai Ministerului Finanțelor și ai ANAF. Astfel Alin Chițu, secretarul de stat in cadrul Ministerului Finanțelor a acoperit mai multe aspecte ale reglementarilor fiscale viitoare si a declarat: „Am observat că, în contextul ajutorului masiv acordat în perioada pandemiei mediului de afaceri, veniturile la bugetul de stat totuși nu s-au redus. De aceea, în 2022 Ministerul Finanțelor se va concentra pe colectarea mai bună fără sa fie nevoie de creștere a taxelor si impozitelor”.
„SAF-T, e-factura, RO e-transport, alături de toate celelalte proiecte de digitalizare ale ANAF vin în sprijinul contribuabililor, având ca principal beneficiu pentru aceștia reducerea costului conformării pe termen mediu”, a transmis mediului de afaceri și Daniel Tudor, directorul general al Direcției Generale de Management al Riscurilor al ANAF. ”Aceste instrumente vor permite ANAF identificarea timpurie a eventualelor erori și efectuarea unor acțiuni țintite, de scurtă durată pentru remedierea acestora și creșterea conformării fiscale. De asemenea, vom putea să valorificăm de o manieră inteligentă și structurată volumul de date și vom putea operaționaliza pe deplin sistemul de management al riscurilor fiscale”, a mai spus Daniel Tudor.
Cum se simt companiile – sondaj EY
Aproape 70% dintre respondenții studiului EY care a sondat percepția companiilor despre facilitățile acordate în pandemie și despre măsurile fiscale recente adoptate de Guvern au declarat că au aplicat la facilitățile oferite de stat, în starea de urgență și, ulterior, în starea de alertă. Cele mai importante măsuri de sprijin accesate au fost reducerea la plata impozitului pe profit și indemnizațiile de șomaj tehnic, ca și amnistia fiscală, a revelat studiul EY.
În schimb, răspunsurile primite la întrebarea despre cât de mult s-au simțit ajutate de sprijinul oferit de stat au fost foarte împărțite, ceea ce ar putea reflecta gravitatea valului crizei cu care s-au confruntat și reacțiile diferite. Astfel, 38% dintre respondenți spun că s-au simțit ajutați mult și foarte mult de măsurile adoptate de Guvern în starea de urgență și în cea de alertă, 34,2% au declarat că suportul primit a fost ”nici mult, nici puțin”, iar 27% au spus că a fost ”puțin” și ”foarte puțin” ce au primit din partea Guvernului.
În ceea ce privește măsurile luate de Guvern în Ordonanța 130 din decembrie, companiile au spus într-o proporție covârșitoare că nu vor aplica pentru măsura amnistiei fiscale prelungite. Ceea ce ar putea însemna, însă, că deja au beneficiat de amnistie, pe de-o parte, pe de alta că ”obligațiile ce fac obiectul amnistiei sunt tot cele de dinainte de 31 martie 2020”.
50% dintre companii au decis oprirea acordării de beneficii, drept reacție la eliminare posibilității acordării de tichete cadou pentru angajații terților. Foarte puține companii – cca 12%, se mai gândesc să acorde altfel de premii către angajații partenerilor sau să mărească onorariile de marketing ale acestora.
Dintre problemele cu care s-au confruntat companiile sau cu care anticipează că se vor confrunta anul acesta, legislația sau reglementările fiscale sunt văzute ca fiind cele mai importante – peste 35% dintre respondenți pronunțându-se în acest sens. Pe locul doi se situează complexitatea fiscală în creștere, cu 26%, iar pe locul trei problemele cu forța de muncă mobilă – pentru aproape 20% dintre participanți. Următoarele locuri sunt ocupate de incertitudinea sau riscurile mai mari în ceea ce privește prețurile de transfer și intensificarea activității de control fiscal. În schimb, companiile care au participat la studiul EY privesc cu optimism anul 2022 anticipând într-un număr important – aproape 60%, o cifră de afaceri în creștere. O treime planifică menținerea cifrei de afaceri şi doar 10% anticipează o reducere.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Fiscalitatea internațională, adaptată la era digitală
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
-
54% dintre respondenți acordă prioritate investițiilor în activitățile existente
-
59% dintre respondenți intenționează să realizeze tranzacții chiar și după un an record
-
Atenția acordată sustenabilității în detrimentul profiturilor trimestriale provoacă tensiuni în relația cu investitorii
Pe măsură ce lumea intră într-o nouă fază a pandemiei de COVID-19, majoritatea directorilor generali (CEO) sunt pregătiți să-și accelereze planurile de investiții și fuziuni și achiziții (M&A) pentru a crește business-ul, conform studiului EY 2022 CEO Outlook, care analizează răspunsurile a peste 2.000 de directori generali din întreaga lume cu privire la perspectivele, provocările și oportunitățile cu care se confruntă.
În privința direcțiilor de investiții, mai bine de jumătate dintre respondenți (54%) consideră prioritare activitățile de business existente, transformarea digitală și sustenabilitatea. În plus, peste trei sferturi dintre respondenți (79%) și-au ajustat deja sau plănuiesc să își ajusteze lanțul de aprovizionare pentru a reduce costurile și a diminua riscurile, astfel încât companiile să fie pregătite în cazul unor viitoare perturbări.
După un an al recordurilor, în care s-au înregistrat tranzacții M&A în valoare totală de 5 trilioane de dolari, tranzacțiile vor rămâne un instrument cheie pentru directorii generali în 2022, în completarea altor zone de investiții. Aproape două treimi dintre respondenți (59%) preconizează că organizațiile lor vor realiza achiziții în următoarele 12 luni, în creștere de la 48% la începutul lui 2021.
Peter Latos, Partener, lider al departamentelor de Consultanță și Strategie și Tranzacții, EY România: „Ne așteptăm ca ritmul din zona fuziunilor și a achizițiilor locale să se intensifice și mai mult în 2022, pe măsură ce directorii generali continuă să caute oportunități pentru a accelera transformarea afacerii lor și consolidarea pozițiilor din piață. Cu toate acestea, odată cu creșterea concurenței pentru active de bună calitate, așteptările vânzătorului privind prețurile sunt în creștere și va fi important ca directorii generali să mențină o abordare riguroasă a deciziilor de evaluare a investițiilor, având în vedere semnalele inflaționiste nefavorabile date de creșterea costurilor cu energia, salarii, costul materiilor prime și ratele dobânzilor, precum și de perturbarea continuă a lanțurilor de aprovizionare cauzată de pandemie.”
Planurile de investiții ale directorilor generali ar putea fi totuși afectate de riscurile provenind din exteriorul companiilor lor. Majoritatea directorilor generali intervievați (87%) și-au exprimat îngrijorarea cu privire la creșterea prețurilor materiilor prime și au identificat tensiunile comerciale (18%), impactul schimbărilor climatice (17%) și intensificarea concurenței (13%) drept cele mai importante riscuri la adresa creșterii companiilor lor în viitor.
Care sunt perspectivele pentru tranzacțiile M&A în 2022?
În următoarele 12 luni, directorii generali vor acorda prioritate tranzacțiilor care ar putea îmbunătăți capacitățile operaționale (26%), poziționarea în legătură cu aspectele de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) și amprenta de sustenabilitate (20%), potrivit studiului.
SUA, Regatul Unit, China, India și Germania sunt destinațiile preferate ale directorilor generali care intenționează să realizeze o achiziție în 2022, iar tehnologia, sănătatea și producția avansată sunt primele trei sectoare menționate pe zona achizițiilor de active.
În privința principalelor tendințe de pe piața M&A în 2022, directorii generali se așteaptă la o intensificare a ofertelor ostile și competitive (72%), ca fondurile de investiții private să devină un cumpărător important (70%), la o creștere a tranzacțiilor transsectoriale (68%) și transfrontaliere (65%), precum și la mai multe megatranzacții (56%).
Potrivit studiului, aspectele legate de ESG și sustenabilitate devin tot mai importante pentru investitori. Un procent covârșitor de 99% dintre directorii generali respondenți au declarat că țin cont de aceste aspecte în dezvoltarea strategiilor lor de achiziții, în timp de 6% dintre respondenți au declarat că au existat cazuri în care au renunțat anul trecut la tranzacții din cauza problemelor legate de ESG ale activelor vizate.
Concentrarea pe sustenabilitate naște tensiuni între directorii generali și unii investitori
Tranziția către transformarea sustenabilă devine o schimbare permanentă în rândul directorilor generali în lumea de după conferința COP26. Deși veniturile rămân un factor esențial, mai bine de trei sferturi dintre respondenți (82%) consideră aspectele ESG drept extrem de importante sau importante în luarea deciziilor strategice. Totodată, 28% dintre respondenți văd clar avantajul competitiv al poziției de lider în materie de sustenabilitate.
Cu toate acestea, 65% dintre respondenți recunosc că s-au confruntat cu rezistență din partea investitorilor și acționarilor față de strategia de tranziție către sustenabilitate, iar aproape un sfert (21%) au declarat că investitorii nu manifestă susținere față de planurile de investiții pe termen lung sau că aceștia sunt fixaţi pe profiturile trimestriale.
Despre studiul EY 2022 CEO Outlook
Studiul EY 2022 CEO Outlook este o analiză a atitudinii directorilor generali (CEO) față de provocările globale, strategia de creștere și sustenabilitate, optimizarea portofoliului și M&A. Scopul acestuia este să ofere informații valoroase privind principalele tendințe și evoluții care au un impact asupra companiilor de top ale lumii, precum și așteptările liderilor de companii în ceea ce privește creșterea viitoare și crearea de valoare pe termen lung. Este un studiu efectuat cu regularitate în rândul conducerilor executive superioare ale marilor companii din toată lumea, derulat de Thought Leadership Consulting, o companie care face parte din grupul Euromoney Institutional Investor. Eșantionul cuprinde clienți și persoane de contact ale EY din toată lumea, precum și contribuitori obișnuiți ai Thought Leadership Consulting.
În perioada noiembrie – decembrie 2021, Thought Leadership Consulting a intervievat în numele organizației globale EY un eșantion format din peste 2.000 de directori generali (CEO) din 53 de țări și 14 sectoare. Respondenții au provenit din următoarele sectoare: servicii financiare, telecomunicații, produse de consum și comerțul cu amănuntul, tehnologie, media și divertisment, bioștiințe, spitale și furnizori de servicii medicale, industria auto și transporturi, industria petrolului și gazelor, energie și utilități, minerit și prelucrarea metalelor, producție avansată și imobiliare, sectorul hotelier și construcții.
Structura veniturilor globale anuale ale companiilor cuprinse în studiu a fost următoarea: sub 500 milioane de dolari (20%), între 500 milioane de dolari și 999,9 milioane de dolari (22%), între 1 miliard de dolari și 4,9 miliarde de dolari (31%) și peste 5 miliarde de dolari (28%).
Distribuția numărului de angajați ai organizațiilor la nivel global a fost următoarea: sub 999 (9%), 1.000 – 4.999 (39%), 5.000-9.999 (15%), peste 10.000 (37%).
Seria EY CEO Imperative oferă răspunsuri și măsuri de importanță critică, menite să ajute directorii generali să regândească viitorul organizațiilor lor. Pentru mai multe informații cu privire la această serie, vizitați ey.com/en_gl/ceo
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Florentina Șușnea, PKF Finconta: Cum ratează companiile obiectivul de a fi agile?
Răzvan Ungureanu, EY România: Impozitul pe profit 2022, trei beneficii pentru companii
Opinie Deloitte România: Fiscalitatea internațională, adaptată la era digitală
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Comisia Europeană pregătește o nouă Directivă care va reglementa activitatea platformelor online care lucrează cu liber-profesioniști. Creșterea de aproximativ 500%, din ultimii cinci ani, a veniturilor din aplicațiile online de ride-sharing și livrare la domiciliu existente în Uniunea Europeană, până la 28 miliarde EUR în 2021, dar și faptul că 90% dintre platformele digitale active în această regiune le clasifică pe cele 28 de milioane de persoane care lucrează prin intermediul lor ca liber-profesioniști au determinat Comisia Europeană să emită o propunere de Directivă, care să lămurească statutul acestor lucrători. În urma analizei relației lor reale cu platformele de lucru, e posibil ca anumite persoane să fie recalificate în angajați. În felul acesta, statele membre vor beneficia de venituri bugetare mai mari, prin colectarea impozitelor și contribuțiilor sociale. Ce efecte ar putea avea implementarea Directivei în România asupra unui astfel de model de business?
Ca întotdeauna, cifrele vorbesc. În studiul realizat de Comisia Europeană, pentru a vedea dacă există justificare pentru proiectul de Directivă, se arată că veniturile din activitatea platformelor existente în statele membre ale Uniunii Europene au crescut spectaculos în ultimii cinci ani. O estimare conservatoare avansează o creștere de la 3 miliarde EUR în 2016 la 14 miliarde EUR în 2020, trei sferturi din aceste venituri provenind din platformele de transport și livrare. Mai mult, având în vedere prelungirea perioadei pandemice, viitorul pare că va aduce în continuare creșteri ale acestor valori.
În același timp, după cum observa Comisia, platformele online nu au angajați, ci lucrează cu liber-profesioniști, PFA-uri sau micro-întreprinderi, cum apar și în legislația noastră. 55% dintre cele 28 de milioane de persoane care lucrează prin intermediul platformelor obțin un venit mai mic decât salariul minim net orar din țara în care lucrează și petrec în medie 8 ore/săptămână îndeplinind sarcini neplătite (căutând și așteptând sarcini). Astfel, ca urmare a clasificării greșite a statutului lor de muncă, este posibil ca unele persoane care lucrează prin platforme să nu fie acoperite de drepturile și protecția acquis-ului UE și național în materie de muncă.
Pentru statele membre ale UE, clasificarea greșită a persoanelor care lucrează prin intermediul platformelor, implicit a veniturilor obținute de acestea, înseamnă de fapt mai puțini bani care ajung în bugetele publice. Persoanele care desfășoară activități independente tind să plătească taxe mai mici și rareori să plătească în sistemele de securitate socială. Lipsa siguranței juridice în ceea ce privește statutul de angajare împiedică statele membre să respecte normele de muncă, de securitate socială și fiscale. Astfel de provocări sunt resimțite mai ales în țările cu ponderi mai mari de oameni care lucrează prin intermediul platformelor (Germania, Franța, Italia, Spania, Țările de Jos, Polonia și România), care sunt, până în prezent, și cele mai active în ceea ce privește acțiunile politice relevante (alături de Austria, Belgia, Danemarca, Grecia, Irlanda, Luxemburg și Portugalia). Încercările viitoare ale statelor membre de a aborda provocările muncii pe platforme online sunt limitate, printre altele, de dificultatea de a obține informații despre locul în care se desfășoară activitatea pe platformă și de către cine, mai ales dacă platformele au sediul într-o țară și funcționează prin intermediul unor persoane cu sediul în altă parte.
În plus, Directiva propune ca persoanele care lucrează prin intermediul platformelor digitale de ocupare a forței de muncă să aibă un statut de angajare determinat corect, în funcție de relația lor reală cu platforma de lucru și să beneficieze de drepturile de muncă și securitate socială cuvenite. Drept urmare, platformele digitale care în prezent exercită un anumit control asupra lucrătorilor ar putea fi nevoite să-și ajusteze termenii și condițiile, în așa fel încât lucrătorii să aibă parte de autonomie deplină, presupusă de activitatea independentă, adică să-și dezvolte propria clientelă sau să-și stabilească tarifele.
În România, doar în ultimele luni am asistat la intrarea pe piață a platformelor online de retail a unor jucători noi.
Ce va însemna pentru România și pentru colaboratorii platformelor on-line de la noi intrarea în vigoare a Directivei? Cum va corela legiuitorul român actualele prevederi despre relația de independență (i.e., criterii de independență, principiul substanței care prevalează asupra formei) cu prevederile Directivei, în ce măsură vor putea autoritățile fiscale să reclasifice relațiile de business cu platformele de lucru, cât de pregătite vor fi platformele de lucru să-și asume riscuri de business cu privire la o potențială reclasificare a relației într-o relație de angajare?
Evident, în baza acestui proiect de Directivă, este încă prematur să avem răspunsuri la aceste întrebări. Ne așteptăm însă ca autoritățile fiscale, în condițiile accentului pus pe întărirea colectării și pe nevoia de bani la buget, să aibă în vedere extinderea spectrului de controale fiscale către persoane fizice (de ex., persoanele fizice care câștigă bani din social media) care obțin venituri din aplicațiile online de ride-sharing și livrare la domiciliu, dar și către platformele online cu care persoanele colaborează.
În concluzie, recomandăm platformelor online care desfășoară activități în România să urmărească îndeaproape cadrul legal actual (și Directiva transpusă, când va fi cazul) pentru condițiile de independență în cazul modelului lor de business (PFA, micro-întreprinderi) și să facă o analiză a îndeplinirii acestora. O astfel de analiză realizată în mod proactiv poate reduce riscurile fiscale de reîncadrare în activități dependente în cazul unui control fiscal.
[divider height=”30″ line=”1″]
Autori: Crina Onuț, Manager, Departamentul Impozit pe Venit și Contribuții Sociale, EY România și
Corina Mîndoiu, Partener Asociat, Departamentul Impozit pe Venit și Contribuții Sociale, EY România
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Florentina Șușnea, PKF Finconta: Cum ratează companiile obiectivul de a fi agile?
Răzvan Ungureanu, EY România: Impozitul pe profit 2022, trei beneficii pentru companii
Opinie Deloitte România: Fiscalitatea internațională, adaptată la era digitală
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Proprietarii de clădiri de birouri au reușit anul acesta să temporizeze valul cererilor de renegociere în scădere a contractelor de chirie, oferind în schimb chiriașilor investiții importante – de ordinul zecilor de mii de Euro – și adaptându-și suprafețele la noile exigențe. Astfel, deși o vastă majoritate a proprietarilor a primit solicitări de scădere a chiriilor, doar 25% dintre solicitări s-au concretizat. Aceasta este concluzia studiului realizat de EY România, „Impactul Covid-19 asupra spațiilor de birouri”. Pe de altă parte, aceștia nu pot răsufla încă ușurați: experții spun că impactul real va fi resimțit abia la momentul expirării duratei contractuale, când chiriașii vor pune în balanță beneficiile oferite de proprietari la prelungirea contractelor versus relocarea într-o altă clădire. În acel moment, proprietarii vor fi cel mai probabil vulnerabili în fața cererilor de restrângere a spațiilor sau de renegociere a prețului chiriei.
„Din punctul nostru de vedere, faptul că anul acesta proprietarii au ținut pe loc chiriile arată că aceștia sunt încrezători că dinamica nevoii spațiului de birouri nu se va schimba, că munca de acasă este o soluție doar pe o perioadă delimitată, iar reîntoarcerea la birou se va face progresiv. Pe de altă parte, poate fi vorba, încă, despre o inerție conjuncturală, urmând ca evoluția pandemiei pe termen scurt și mediu să arate dacă o regândire a strategiilor de dezvoltare nu ar fi de preferat”, explică Roxana Dudău, partener Băncilă, Diaconu și Asociații și coordonatorul practicii de Real Estate.
De unde înainte proprietarii de spații imobiliare erau asaltați cu cereri de închiriere a unor mari suprafețe din locațiile deținute în portofoliu, acum s-au văzut puși în fața unor cereri de retragere, de reducere a spațiilor sau de renegociere a unor contracte deja în vigoare.
„Este pentru prima dată în ultimii 30 de ani când jucătorii din Real Estate trebuie să înfrunte modificarea regulilor în timpul jocului. Iar impactul a fost unul puternic, respondenții studiului nostru arătând că aveau suprafețe închiriate mai mari de 5.000 m2”, mai completează Roxana Dudău.
Practic, „înghețul” a început de la jumătatea lunii martie a anului trecut. Astfel, conform studiului EY perioada în care cei mai mulți chiriași au decis să treacă la munca de acasă (16-31 martie 2020) este direct corelată cu data la care s-a publicat Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României, adică 16 martie 2020. Procentul de 83,3% al chiriașilor care au decis să adopte munca de acasă ne subliniază că aproape toți au ales să prioritizeze siguranța angajaților într-un moment fără precedent, deși telemunca era un concept nou în majoritatea domeniilor.
Angajatorii au căutat însă în permanență soluții ca angajații să poată reveni la birou, să aibă posibilitatea de a se întâlni, respectiv de a desfășura anumite activități sau întâlniri de business sau de echipă în spații în care să se simtă productivi și în siguranță. Motiv pentru care au cerut proprietarilor de birouri să investească și să echipeze spațiile de lucru cu mobilier multifuncțional, flexibil, ușor de deplasat, materiale cu acoperire antibacteriană, transformări generate de adaptarea la cerința distanțării sociale (pereți mobili, panouri de protecție etc. „Cu toate acestea, revenirea la birou în timpul unei pandemii și schimbarea așteptărilor angajaților poate reprezenta sfârșitul biroului așa cum îl cunoșteam până acum și va aduce multe provocări atât pentru proprietarii de spații de birouri, cât și pentru companiile chiriașe cu mulți angajați”, a spus Roxana Dudău.
Coordonatoarea practicii de Real Estate mai arată că, pe termen lung, proprietarii de spații de birouri trebuie să mai aibă în vedere și alte aspecte ce vor impacta piața de Real Estate – birourile flexibile și spații de co-working. „Pentru a respecta măsurile suplimentare de siguranță cerute, proprietarii vor fi nevoiți să realizeze din nou, investiții importante de capital. Pe de altă parte, pandemia nu a făcut altceva decât să accelereze anumite tendințe și procese, deja manifeste în sectorul de Real Estate. Rămâne de văzut cum se vor reinventa proprietarii de birouri și ce decizii vor lua pentru a depăși aceste obstacole”, a conchis Roxana Dudău.Proprietarii de clădiri de birouri au reușit anul acesta să temporizeze valul cererilor de renegociere în scădere a contractelor de chirie, oferind în schimb chiriașilor investiții importante – de ordinul zecilor de mii de Euro – și adaptându-și suprafețele la noile exigențe.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Florentina Șușnea, PKF Finconta: Cum ratează companiile obiectivul de a fi agile?
Răzvan Ungureanu, EY România: Impozitul pe profit 2022, trei beneficii pentru companii
Opinie Deloitte România: Fiscalitatea internațională, adaptată la era digitală
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]