Schimbare majoră în echilibrul de putere de pe piața muncii – balanța începe să se încline, din nou, către angajat – două cincimi (43%) dintre respondenți declară că sunt dispuși să renunțe în următoarele 12 luni la locul de muncă actual, pe fondul unei inflații în creștere, o piață a forței de muncă în scădere și o creștere a locurilor de muncă care oferă flexibilitate.
Practic, vorbim despre o creștere semnificativă – în 2021, doar 7% dintre angajați au declarat că sunt dispuși să plece. Acestea sunt principalele concluzii ale sondajului global EY – Reîntoarcerea la muncă. Noile condiții de anul acesta. Angajații sunt determinați să întreprindă o mutare în principal din dorința de a obține un salariu mai mare, dar și oportunități de carieră mai bune sau munca flexibilă.
Studiul „Reîntoarcerea la muncă. Noile condiții” arată că, pe măsură ce multe țări ies din pandemia COVID-19, angajații câștigă o influență semnificativă asupra angajatorilor și că „lista de dorințe” pe care le au de la potențialii angajatori se schimbă. Astfel, sondajul EY – unul dintre cele mai mari de acest gen, care analizează opiniile a peste 1.500 de lideri de afaceri, peste 17.000 de angajați din 22 de țări și 26 de sectoare industriale, vorbește despre un procent important dintre angajați (42%) care spun că sunt necesare creșteri salariale pentru a aborda fluctuația personalului, opinie cu care doar 18% dintre angajatori sunt de acord. Și în ceea ce privește revenirea la birou, studiul arată o opoziție clară între ceea ce își doresc angajatorii și ceea ce sunt dispuși să facă angajații. Astfel, 22% dintre angajatori anunță că își doresc ca angajații să revină la birou cinci zile pe săptămână; în schimb angajații, într-o proporție covârșitoare, de 80%, declară că își doresc să lucreze de la distanță cel puțin două zile pe săptămână.
Claudia Sofianu, Partener, Liderul departamentului Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România: „Pe parcursul pandemiei, interesul prioritar al candidaţilor atunci când îşi căutau o slujbă nouă sau al angajaţilor în păstrarea locului de muncă existent a migrat de la stabilitatea angajatorului, la actualizarea/ transformarea pachetului de beneficii şi, ulterior, la flexibilitatea muncii. Acest ultim sondaj arată că, pe măsură ce angajatorii au oferit în ultimii 2 ani din ce în ce mai multe modalităţi flexibile de lucru, salariile mai mari reprezintă acum cea mai mare motivație pentru schimbarea locului de muncă, în special având în vedere inflația în creștere și rolurile neocupate disponibile.”
Salariul mai mare bate dezvoltarea profesională. Principala motivație pentru angajații în căutarea unor noi locuri de muncă, potrivit sondajului, este acum dorința de a obține un salariu mai mare. Cu o inflație record în multe țări din lume, mai mult de o treime dintre cei care prospectează piața (35%) spun că au ca obiectiv principal o creștere a salariului, în vreme ce 25% dintre ei spun că își doresc o creștere profesională. Aranjamentele flexibile de lucru – care au fost de departe unul dintre cei mai importanți factori în mobilitatea angajaților, conform sondajului de anul trecut – și-au pierdut tracțiunea. Astfel, doar 19% dintre angajați caută flexibilitate la un nou loc de muncă, în timp ce 17% spun că ceea ce i-ar determina să se mute ar fi beneficiile care promovează sănătatea și starea de bine la birou. Dacă privim răspunsurile primite și din unghiul vârstei respondenților, am vedea că angajații generației Z și milenialii din SUA sunt cei cu cea mai mare probabilitate de a renunța la locul de muncă în acest an (53%), în vreme ce, o analiză prin prisma sectoarelor în care activează respondenții ne arată că cei mai dornici de plecare sunt angajații din tehnologie și hardware – 60%.
Se schimbă percepția asupra culturii companiei, dar și asupra productivității. Interesant este că dorința angajaților de a căuta noi roluri persistă, în ciuda faptului că aceștia au opinii relativ optimiste privind cultura companiei. Numărul angajaților care văd îmbunătățiri în cultura organizației lor a crescut de la începutul pandemiei COVID-19 de la 48%, la 61%. Pe de altă parte, însă, a scăzut încrederea angajatorilor în cultura companiei – de la 77%, la 57%. În plus, în timp ce angajații cred că noile moduri de lucru au crescut productivitatea, încrederea companiilor în propria productivitate este erodată de creșterea cifrei de afaceri – doar 32% dintre angajatori spun că au reușit să sporească productivitatea și cultura, prin muncă hibridă și investiții în facilități și tehnologie la locul de muncă.
Cresc decalajele de competențe. 58% dintre respondenții angajatori sunt de acord că este important să existe o strategie pentru a alinia resursa umană și abilitățile cu nevoile viitoare ale afacerii, iar 74% spun că sunt pregătiți să angajeze angajați din alte țări și să le permită să lucreze de oriunde, dacă abilitățile lor sunt critice sau limitate. Puțin mai mult de o cincime dintre respondenții din partea angajatorilor (21%) consideră că îmbunătățirea oportunităților de a dezvolta competențe le va ajuta și la realizarea cifrei de afaceri.
În concluzie, flexibilitatea și munca hibridă sunt noua normalitate, așa cum anticipam încă de anul trecut. Angajaților nu le mai este frică să-și părăsească locurile de muncă pentru a profita de oportunitățile extinse de carieră și au rupt ecuația dintre salariu și rol, punând presiune pe piața muncii. Cu toate acestea, angajatorii sunt reticenți în a reseta salariile și oportunitățile de carieră pentru a reține angajaţii, fiind îngrijorați, la rândul lor, de creșterea inflației / a costului forței de muncă și a complexității structurilor organizaționale vechi.
Citește și:
Opinie EY România: Saga cotelor reduse de TVA – care sunt implicațiile pentru România
Cristina Săulescu, Cabot Transfer Pricing: Facilități fiscale în 2022
Laura Ciornei, Let’s talk HR: Criza resursei umane din sectorul IT&C se va accentua
Crowe România și DeclaratiaUnica.ro se angajează împreună în automatizarea declarației unice și oferirea de consultanță personalizată
Opinie Wise Finance Solutions: Finanțări nerambursabile pentru energie solară și eoliană
Opinie Constantin Măgdălina, Expert tendințe și tehnologii emergente: „Cum poți să menții proiectele agile?”
Opinie EY România: „Amenzi pentru nedepunerea declarațiilor fiscale și neplata impozitelor aplicate în cadrul inspecției fiscale. Ce trebuie să știe contribuabilii”
#dialogurileBusinessMark. Răzvan Pârvulescu, Business Development Coordinator, BTDConstruct & Ambient: „Este esențial să se acționeze și în direcția limitării construcțiilor speculative, care nu respectă standarde de sustenabilitate și care dăunează orașului și locuitorilor săi”
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
www.facebook.com/BusinessMark/
www.linkedin.com/company/businessmark
www.instagram.com/business.mark/
blog.business-mark.ro
business-mark.ro/
Credit foto: Pexels.com
Companiile trebuie să revizuiască lista de bază a tratatelor de evitare a dublei impuneri ce li se aplică și să analizeze modificările pe care le implică noul Instrument multilateral de modificare a tratatelor pentru evitarea dublei impuneri (așa-numitul MLI). Motivul? În loc să elimine dubla impunere, așa cum s-ar putea crede chiar din titlu, prevederile ce vor intra în vigoare încă de la 1 iunie 2022 și vor produce efecte de la 1 ianuarie 2023, ar putea aduce, de fapt, incertitudine, complexitate, costuri de timp și chiar dispute fiscale. Aceasta a fost principala recomandare făcută de specialiștii EY agenților economici în cel mai recent eveniment online pe tema MLI.
Instrumentul multilateral este, derivat din planul BEPS („base erosion profit shifting”- “erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor”) al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică – OCDE. Acesta urmăreşte neutralizarea unor potențiale strategii de planificare fiscală a multinaționalelor, care să exploateze lipsurile şi neconcordaţele din legislaţiile fiscale naţionale, cu scopul de a transfera în mod artificial profituri către jurisdicţii cu un nivel de impozitare scăzut sau de a eroda baza impozabilă la nivel de grup.
”România, împreună cu alte 98 state, a aderat deja la acest instrument multilateral, care este în curs de implementare, însă lucrurile nu sunt nici pe departe simple. De aceea, companiile trebuie să cunoască implicațiile care pot apărea”, a declarat Raluca Popa, Partener Asociat, Departamentul Impozite directe, EY România. În plus, la fel ca toate instrumente derivate din BEPS, și MLI este extrem de tehnic. ”Cum planul de acțiune BEPS vizează tocmai acele situații complexe prin care este erodată baza impozabilă și se realizează transferurile de profituri, pentru a-și putea atinge scopul, și Instrumentul multilateral este extrem de tehnic și complex”, a arătat partenerul EY.
Concret, MLI modifică tratatele fiscale încheiate între două sau mai multe părți. El nu va funcţiona precum un protocol de modificare a unui singur tratat existent, care să amendeze în mod direct textul Acordului Fiscal ce îi intră sub incidenţă. Cu alte cuvinte, scopul MLI este de a implementa rapid măsurile BEPS în materie de tratate fiscale – o singură modificare în locul a peste 3.000 câte tratate bilaterale sunt. Astfel, MLI se va adăuga la tratatele fiscale curente, modificând modul lor de aplicare – dar aceste modificări pot să difere de la caz la caz. În scopuri interne, unele țări pot dezvolta versiuni consolidate ale propriilor Acorduri Fiscale ce intră sub incidenţa MLI, acest demers nu este însă o condiție indispensabilă pentru aplicarea instrumentului, iar până atunci statele, printre care și România, vor trebui să apeleze la un instrument pus la dispoziție chiar de OCDE („matching tool”), pentru a stabili modul în care un tratat de evitare a dublei impuneri este impactat de MLI.
Ca prim pas, MLI impune statelor să modifice în tratatele lor fiscale preambulul, pentru a sublinia în mod expres că, deși scopul tratatelor este evitarea dublei-impuneri, aplicarea acestora nu poate în niciun caz crea oportunități de neimpozitare, impozitare redusă sau de evitare a impozitării, dar și să refuze acordarea beneficiilor acordate contribuabilului printr-un tratat fiscal de eliminare a dublei-impuneri, dacă se va constata că scopul sau unul dintre scopurile principale pentru încheierea oricărui aranjament sau tranzacții de către contribuabil a fost tocmai obținerea respectivelor beneficii. Aceste modificări nu fac altceva decât să sublinieze încă o dată aplecarea către substanța economică a tranzacțiilor, aspect cu care suntem deja familiari de ceva vreme.
Doar că, așa cum sublinia Raluca Popa, MLI nu înseamnă un set de reguli pe care toată lumea trebuie să le aplice, așa cum este cazul DAC 6 (un alt instrument derivat din BEPS). Statele sunt libere să își aleagă anumite opțiuni în modificarea tratatelor, ba, mai mult, majoritatea opțiunilor necesită simetrie între țări pentru a se putea aplica. Cum ar fi, de pildă, noile reguli de rezolvare a conflictelor de rezidență fiscală. Concret, MLI va produce efecte dacă: ambele state contractante au semnat și ratificat MLI – acesta este încă un proces în derulare – din 99 de state semnatare, doar 70 au ratificat până la acest moment instrumentul (US nefăcând parte din aceasta listă); dacă fiecare stat contractant a inclus celălalt stat în lista de tratate MLI (adică Acordurile fiscale acoperite) – notabil că România nu a inclus tratatul cu Germania în listă, deci acesta nu este afectat de MLI – pe de altă parte, deși a selectat tratatul cu Elveția, întrucât aceasta din urmă nu a ales la rândul său să aplice MLI pentru tratatul cu România, nici acest din urmă tratat nu va suferi modificări (listele pot fi, însă, oricând revizuite în mod unilateral); dacă există concordanță în ceea ce privește modificările ratificate de cele două state (adică ambele jurisdicții optează pentru aceleași modificări). În cazul în care nu există concordanță cu modificările ratificate de cele două state, MLI nu produce niciun efect (cu unele excepții).
”Pentru anumite țări, MLI reprezintă o modalitate nouă de stabilire a rezidenței fiscale a companiilor – nu în funcție de locul conducerii efective, ci prin negociere amiabilă între autoritățile fiscale”, avertizează și Răzvan Ungureanu, Director, Departamentul de impozite directe, EY România. Tendința este, în plus, aceea de a se da din ce în ce mai multă importanță procedurilor amiabile, ceea ce ”ar trebui să pună în gardă companiile atunci când stabilesc locul unde se iau deciziile sau se desfășoară activitatea de management”, a explicat Răzvan Ungureanu. Cum statele sunt într-o competiție permanentă și acerbă pentru colectarea de impozite, devine evident că interesele pentru stabilirea rezidenței sunt contrare, ceea ce va duce la un proces de lungă durată și anevoios. Mai mult, pe parcursul derulării discuțiilor ”amiabile”, tratamentul fiscal rămâne incert, compania plătind impozit în două state pentru aceleași activități.
Spre deosebire de poziția inițială a României la semnarea MLI în 2017, când optase pentru preluarea modificărilor legate de determinarea existenței unui sediu permanent, acum România a renunțat la această opțiune. În mod specific, fiecare jurisdicție participantă la MLI își poate rezerva dreptul ca anumite prevederi ale MLI să nu i se aplice, iar România a ales ca prevederile privind modificările legate de determinare a sediului permanent să nu se aplice tratatelor la care România este parte. Cu toate acestea, în principiu, MLI nu schimbă regulile jocului în definirea criteriilor de stabilire a sediului permanent existente deja în legislația OCDE – însă se apleacă asupra modului de definire în tratate a unor criterii importante.
O companie are un sediu permanent în altă țară atunci când desfășoară o parte din activități în țara respectivă și, prin urmare, trebuie să plătească impozit pe profit în acea țară pentru aceste activități. Este de la sine înțeles că, dacă această structură nu este stabilită de la bun început, va da naștere la dublă impozitare – mai precis, compania va plăti impozit pe profit pentru aceste activități atât în statul sau de rezidență, cât și în statul unde se desfășoară activitățile respective.
”Noi, în practică, vedem o atenție sporită a autorităților fiscale pe tema sediu fix/sediu permanent. Nu de puține ori sunt imputate sume importante companiilor în urma unor acțiuni de control, de aceea ne surprinde că România a renunțat între timp să preia aceste măsuri prin MLI. Vom urmări cu interes dacă în viitor vor apărea din nou modificări asupra acestei poziții”, a mai adăugat Cristina Muntean, Manager, Departamentul de Impozite directe, EY România.
”Total inexplicabil, România a ales să nu aplice nici prevederile Convenției referitoare la arbitraj, cele la care contribuabilii pot apela atunci când consideră că au fost impozitați contrar prevederilor unui tratat de către jurisdicțiile contractante, iar autoritățile fiscale statale nu reușesc să ajungă la un acord amiabil în acest sens”, a avertizat și Alex Slujitoru, avocat, Băncilă Diaconu și Asociații.
Alegerea României creează un dezavantaj considerabil contribuabililor, care se văd, astfel, lipsiți de un sprijin real în constrângerea statelor în aplicarea unui tratament fiscal corect și coerent. ”Practic, fără arbitraj, dacă jurisdicțiile contractante nu reușesc să se înțeleagă amiabil, așa cum se întâmplă frecvent în practică, nu există altă modalitate de deblocare a situației, contribuabilul fiind singurul prejudiciat”, a mai comentat Alex Slujitoru.
Material de opinie semnat de Raluca Popa, Partener Asociat, Departamentul Impozite directe, Răzvan Ungureanu, Director, Departamentul de impozite directe, Cristina Muntean, Manager, Departamentul de Impozite directe și Alex Slujitoru, avocat, Băncilă Diaconu și Asociații.
Raluca Popa si Alex Slujitoru vor particpa la „Tax & Finance Forum”, eveniment ce va avea loc pe 10 mai 2022 la București. Ei vor susține prezentarea cu titlul „Instrumentul multilateral care modifică tratatele de evitare a dublei impuneri ale României începând cu 1 ianuarie 2023”.
Citește și:
Opinie EY România: Saga cotelor reduse de TVA – care sunt implicațiile pentru România
Opinie EY România: „Amenzi pentru nedepunerea declarațiilor fiscale și neplata impozitelor aplicate în cadrul inspecției fiscale. Ce trebuie să știe contribuabilii”
Opinie Wise Finance Solutions: Finanțări nerambursabile pentru energie solară și eoliană
Opinie Constantin Măgdălina, Expert tendințe și tehnologii emergente: „Cum poți să menții proiectele agile?”
CFO Conference 2022: Rolul CFO-ului modern- de la ”retrospective looking” la ”prospective looking”
Opinie Deloitte: Cetățenii ucraineni beneficiază de acces liber la piața muncii din România
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
www.facebook.com/BusinessMark/
www.linkedin.com/company/businessmark
www.instagram.com/business.mark/
blog.business-mark.ro
business-mark.ro/
Credit foto: Pexels.com
În sectorul bunurilor de consum, inovația a accelerat în ultimii ani, iar potrivit studiului EY CEO Imperative 2021, realizat pe un eșantion de peste 300 de directori generali din Fortune top 2000, acest trend nu dă semne de încetinire.
Nu există o rețetă secretă pentru a atinge succesul în inovație, însuși termenul fiind atât de permisiv, încât poate varia de la activități simple, precum îmbunătățirea proceselor operaţionale, până la activități de cercetare şi dezvoltare. EY a identificat o serie de elemente care să sprijine construirea eficientă a unei organizații ghidate de inovație. Leadership-ul, resursa umană şi îmbunătățirea operaţiunilor, urmate de structura portofoliului de produse şi servicii, digitalizare sau parteneriate corespunzătoare sunt repere care contribuie la definirea unui cadru propice inovației.
COVID-19 a determinat o schimbare fundamentală în modul în care consumatorii trăiesc, dar și în modul în care companiile îi deservesc. Preferințele consumatorilor, așteptările angajaților, parteneriatele, structura lanțurilor de aprovizionare, reglementările și cerințele investitorilor s-au mutat într-o nouă paradigmă, care implică o eficientizare mult mai accelerată. Pandemia a dus la aplatizarea multora dintre structurile organizaționale și a accelerat procesul de luare a deciziilor, din nevoia de a beneficia de schimbările propuse în zile sau săptămâni şi nu în luni sau ani, cum se întâmpla în perioada anterioară.
În acest context determinat de schimbări şi viteză, EY a identificat un cadru de analiză a maturității programelor de inovație din companiile de retail, bazat pe 7 dimensiuni şi 4 stadii de maturitate. Analiza poate fi făcută completând acest chestionar.
Interesul pentru nou şi inovare este uneori asimilat cu strategii de activare incomplete, iar plafonarea multor companii se întâmplă şi pentru că urmăresc deseori doar una sau două dimensiuni ale inovației. Activitățile asociate inovării, precum programele de generare de idei, hackathon-urile, atelierele de design thinking etc., poartă denumirea de “inovare teatrală” (innovation theatre), dacă nu sunt susținute şi de o metodologie clară şi de un program robust de implementare.
„Completând formularul pentru evaluarea maturității, organizațiile parcurg întrebări esențiale pentru definirea propriei lor poziționări în raport cu alte companii din industrie. Scopul central e să oferim acces la un cumul de cunoștințe şi bune practici, care să ajute companiile din retail să își optimizeze strategiile şi procesele, în sincron cu liderii globali din piaţă.
Initiaţiva EY vine ca urmare a observării folosirii termenului de „inovație” în contexte diferite, cu înţelesuri diferite, spre exemplu ca un jargon lipsit de substanță ori ca un absolut al creativității. În contrast cu aceste extreme, perspectiva noastră este că inovația trebuie să fie reprezentată de acele produse sau activități care aduc plus valoare şi optimizează procesele”, a declarat Mihail Lupu, Innovation consultant, EY wavespace România.
Cadrul definit de EY identifică șapte piloni de inovare:
- Leadership – responsabilitatea asumată a echipei de management în privința programului de inovație
- Structura portofoliului de produse şi servicii – alinierea la nevoile consumatorilor şi aprecierea corectă a valorii acestor produse
- Activitățile de marketing – o expunere relevantă pentru consumatori
- Digitalizare – utilizarea corespunzătoare a datelor şi a tehnologiei în vederea îmbunătățirii experienței clienților
- Operațiuni – eficientizarea proceselor de Back-Office
- Structura resurselor umane şi a competențelor – echipă dedicată procesului de inovație
- Finanțările şi parteneriatele – investiţii asumate chiar şi în timp de criză
Inovarea și creșterea au fost considerate prioritare de către respondenți în ultimii doi ani, potrivit ultimului studiu EY CEO Imperative. 63% dintre respondenții din studiul au menţionat că accelerarea digitalizării și a inovației este crucială şi are cel mai mare impact asupra companiei lor. Fie că vorbim despre Net zero retail, un trend prin care comercianții își propun să reducă aproape complet emisiile de carbon ale produselor şi serviciilor sau despre implementarea de Chatbots pentru facilitarea interacțiunii cu clienții, sectorul comerțului la nivel global descoperă în permanenţă modalități prin care să fidelizeze relația cu consumatorul, să devină mai sustenabil şi să reinvestească eficient profitul într-o creștere susținută.
Odată cu reglementarea sustenabilității, 92% dintre companiile de retail şi-au anunţat obiectivul de a deveni neutre din punct de vedere al carbonului până în 2025. Aliniind rezultatele studiului la realitatea locală, în România, marii retaileri au investit în dezvoltarea unor parteneriate strategice ce le oferă platforme noi de creștere. În paralel, am observat şi interes pentru tehnologii şi programe menite să le asigure alinierea la tendințele globale de neutralitate a carbonului, dar şi care să ducă la reducerea costurilor operaţionale.
Directorul general trebuie să își asume răspunderea pentru succesul unui program de inovație în organizația pe care o conduce
„Organizațiile trebuie să își democratizeze procesul de inovație în interiorul firmei şi să permită şi funcțiilor de execuție să aducă propria viziune asupra dezvoltării organizației. De ce? Modul de operare care determină succesul şi profitabilitatea unei organizații este o lamă cu două tăișuri. Responsabilitatea deciziei de schimbare a paradigmelor de operare şi de investiţii în procese de inovație implică riscuri pentru organizație, pe care managementul e posibil să încerce să le evite, în funcție şi de situația financiară a companiei. Cu alte cuvinte, leadership-ul tranzacțional nu are capacitatea să facă peste noapte trecerea către un leadership de tip transformațional”, a declarat Cristian Cârstoiu, Chief Innovation Officer, EY România.
Pe măsură ce consumatorii evoluează şi dinamica pieţei se schimbă, companiile acordă prioritate inovației pentru a obține un avantaj competitiv. Strategia pe termen lung a retailerilor e caracterizată prin eficiență și creștere, iar investițiile în programe de inovație devin tot mai vizibile.
Dincolo de pandemia Covid-19, se conturează un tablou în care tehnologiile disruptive devin normalitate, iar inovația se poziționează ca un motor de creștere al companiilor. Cu toate acestea, doar companiile suficient de versatile şi de agile vor reuși să îl implementeze corespunzător.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Cumpărarea unei locuințe, între scumpirea creditelor și cota redusă de TVA
Opinie PKF Finconta: Auditorul și inteligența artificială, un parteneriat de viitor
Florentina Șușnea, PKF Finconta: „Cinci teme esențiale pe agenda liderilor de business în 2022”
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Salariații aflați în carantină vor avea concediile medicale plătite și în cazul în care ele se vor suprapune de-a lungul perioadei prevăzute de lege. Este o premieră generată de situația medicală pe care o traversăm. Astfel, asigurații vor avea dreptul la o indemnizație calculată începând cu prima zi de concediu până în ultima zi de incapacitate de muncă.
Cum în ultimele zile asistăm la o creștere nedorită a numărului de îmbolnăviri, din ce în ce mai des au început să apară situațiile în care un salariat este obligat să stea în carantină, care să se continue, în funcție de alte îmbolnăviri din familie, iar zilele de concediu să fie acordate unele în continuarea celorlalte. Concret – un angajat intră în concediu astăzi pentru 14 zile. Dar, în decursul acestora, un membru al familiei manifestă simptome, ceea ce face ca zilele de concediu medical ale salariatului să se prelungească. Astfel, în funcție de deciziile pe care le primește de la Direcția de Sănătate Publică, medicul de familie poate elibera un alt certificat medical pentru aceeași afecțiune, dar cu o altă perioadă, de exemplu la trei zile după prima zi din concediul medical anterior.
De aceea, este bine de știut, pe de-o parte, că angajatul poate beneficia de concediul medical plătit, pe de alta că angajatorul trebuie să acorde aceste zile, până când salariatul iese complet din carantină. Totodată, este important să cunoaștem că aceste zile sunt suportate de către stat, iar medicii de familie pot acorda mai multe concedii medicale aceleiași persoane aflate în carantină pentru perioade diferite.
Suportul legal se regăsește în ordonanța de urgență a Guvernului numărul 158/2005 și în normele sale de aplicare. „Concediul și indemnizația pentru carantină se acordă asiguraților cărora li se interzice continuarea activității din cauza unei boli contagioase, pe durata stabilită prin certificatul eliberat de direcția de sănătate publică”, scrie în ordonanță. ”Pentru persoanele asigurate pentru care s-a dispus măsura izolării, certificatele de concediu medical se eliberează de către medicii de familie care au luat în evidență și au monitorizat aceste persoane, pentru o perioadă stabilită în funcție de evoluția bolii și durata monitorizării”, se mai precizează în același document. Chiar și persoanele care nu sunt confirmate ca infectate vor primi concediul medical pentru a se putea carantina, pe baza documentului eliberat de către direcția de sănătate publică județeană sau, după caz, a municipiului București, și pentru perioada înscrisă în acesta.
Și salariații cu contract pe perioadă determinată, dacă termenul pentru care a fost încheiat contractul de muncă s-a încheiat, vor putea primi concediu medical, dar, în cazul lor, indemnizația va fi suportată de Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ei trebuind să depună certificatul medical direct la Casa de Sănătate la care este arondat medicul de familie al beneficiarului.
Calculul și plata indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, cu normele de aplicare, se face pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ pentru plată, prezentat plătitorului în termen (angajator, instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj, casa de asigurări de sănătate, care trebuie să facă lunar plata indemnizației).
În cazul în care angajatorul își suspendă temporar activitatea sau activitatea sa încetează prin divizare, fuziune, dizolvare, reorganizare, lichidare, reorganizare judiciară, lichidare judiciară, faliment sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege, drepturile care s-au născut anterior ivirii acestor situații, între care și concediile medicale, se vor achita din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate de către casele de asigurări de sănătate unde medicul de familie al asiguratului are încheiată convenție.
Și un ultim aspect demn de menționat – durata concediului pentru carantină nu se va scădea din numărul zilelor de concediu medical la care are dreptul un asigurat pentru alte tipuri de afecțiuni.
[divider height=”30″ line=”1″]
Autor: Simona Tudor, HR & Payroll Manager, Global Compliance and Reporting, EY România
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Fiscalitatea internațională, adaptată la era digitală
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
După cinci ani în care numărul controalelor fiscale în România a scăzut dramatic – de la 46.000 în 2016, la 24.000 în 2020, an în care doar pandemia a ținut inspectorii fiscali departe, ne putem aștepta ca 2021 să fie anul în care fiscul va tura în forță pentru a recupera timpul pierdut. De altfel, conform strategiei ANAF, aceasta și-a propus să crească numărul de inspecții fiscale cu 10% până în trimestrul patru al lui 2025. În plus, intensificarea inspecțiilor fiscale și un control mult mai strict al banilor reprezintă și principala proiecție a mai mult de jumătate dintre respondenții unui sondaj EY pe această temă, realizat la începutul anului 2021.
Este, însă, creșterea numărului inspecțiilor cheia pentru o mai bună colectare?
La nivel global, 53% dintre liderii fiscali ai lumii se așteaptă la o întărire a controlului Fiscului în următorii trei ani, mai ales că guvernele încep să răspundă presiunilor bugetare generate de măsurile luate în timpul pandemiei pentru susținerea business-urilor. Ritmul și volumul schimbării vectorului fiscal (tipurile de impozite) au devenit foarte rapide, iar digitalizarea perturbă ciclul de viață al conformării fiscale tradiționale. Modul în care inspectorii fiscali colectează informații, selectează afacerile cu risc fiscal crescut și le inspectează este în permanentă transformare în ultimii ani, interpretarea umană fiind completată, mai nou, de analize de date și inteligență artificială.
Riscul fiscal poate veni din orice
Conform declarațiilor respondenților sondajului EY, mediu de risc fiscal e mult mai divers, iar riscurile pot veni de oriunde – chiar și din controlul activităților de rutină sau din controlul companiilor solide din punct de vedere comercial. Dar, pe de altă parte, include, un nou punct de mijloc – oportunitatea unor relații mai deschise, de colaborare cu autoritățile fiscale. Cu toate acestea, amintim că, în România, principala instituție care stabilește cine este controlat și când este aplicat indicatorul «Gradul de risc» rămâne în continuare opacă, în condițiile în care riscul a căpătat o importanță și mai mare prin înființarea unui departament specific.
Privind în perspectivă, se dezvoltă un nou val ce ar putea fi generat de litigiile ce vor fi deschise de companii pe noile obligații de raportare sau de transparență. Recalificarea tranzacțiilor capătă noi accente, autoritățile fiscale chestionând autoritățile de reglementare specifice fiecărei industrii, pentru acest tip de controverse și dispute fiscale neexistând niciun fel de precedent.
În același timp, presiunea imensă asupra guvernelor pentru a reduce deficitele bugetare care rezultă din răspunsurile lor la pandemia COVID-19 creează deja noi pericole în multe jurisdicții.
Prețurile de transfer au fost identificate ca fiind cea mai mare sursă de risc fiscal: peste 80% dintre respondenții sondajului ”Dispute și riscuri fiscale” au indicat prețurile de transfer drept una dintre cele mai importante probleme de inspectat pentru guvernele lor. De altfel, companiile multinaționale se așteaptă ca acesta să fie un punct central al majorității controalelor fiscale, peste 70% dintre respondenți temându-se că vor face obiectul unui astfel de control.
Poate mai îngrijorătoare decât creșterea volumului de inspecții fiscale sunt schimbările în modalitățile de abordare a inspecțiilor fiscale în domeniul prețurilor de transfer și în volumul informațiilor solicitate de către autorități. Astfel, companiile ar trebui să se întrebe dacă sunt pregătite adecvat pentru a răspunde nu doar rapid și cu încredere, ci, mai ales într-un mod cât mai cuprinzător la întrebările detaliate din zona prețurilor de transfer adresate de autoritățile fiscale.
Trendul este, desigur, de multilateralism și este inevitabil datorită unei convergențe cu mediul fiscalității internaționale. Astfel, cooperarea și schimbul de informații între autoritățile fiscale, cerințele de raportare și transparență fiscală pun inevitabil o presiune pe domeniul prețurilor de transfer ce anticipăm că va duce la o continuă creștere a controverselor fiscale în această materie.
Telemunca, devenită noua normalitate, vine și ea cu riscuri fiscale – deja 45% dintre companiile care au răspuns la studiul nostru spun că s-au confruntat cu probleme ce au venit din modificările condițiilor de călătorie sau din zona de imigrație. Probleme au venit și din zona stabilirii sediilor fixe sau din stabilirea și calculul contribuțiilor sociale, precum și din pierderi și rambursări.
Companiile au trecut la capitolul riscuri fiscale și impozitele pe serviciile digitale, ce încep deja să fie inspectate în anumite state. În plus, riscurile fiscale pot să nu vină din exterior, ci din interior, dacă o companie nu este pregătită să raporteze conform reglementărilor. Europa pare să fie cea mai ”riscantă” din punct de vedere fiscal – la acest aspect contribuind, probabil, și reglementările de transparență impuse în ultimii ani, deși America și Asia-Pacific sunt doar cu un pas în spate.
Unde este România
În ceea ce privește România, riscurile fiscale globale sunt și ale companiilor locale, drept pentru care recomandăm ca orice raportare asociată impozitelor și taxelor locale să fie bine documentată și susținută, mai ales că anticipăm că vom vedea și la noi în țară tendința globală de întărire a controalelor fiscale – creșterea numărului și a intensității, dar și controlul rulajelor.
Chiar dacă numărul inspecțiilor fiscale a scăzut dramatic în perioada 2016 – 2019, surprinzător, numărul inspecțiilor fiscale nu a scăzut în același ritm în 2020, acesta fiind de 24.000. Se pare că inspectorii fiscali au trecut peste neajunsurile create de restricțiile legate de pandemie, peste lipsa mijloacelor digitale de desfășurare a activității de control fiscal, astfel că activitatea de inspecție fiscală a avut o scădere de doar 10% comparativ cu anul 2019.
În urma unei analize pe care EY România a efectuat-o, sumele colectate în urma inspecțiilor fiscale au cunoscut o scădere importantă constantă – de la 11,4 miliarde de lei în 2016 la 4,9 miliarde de lei în 2019, în condițiile în care, în 2020, Fiscul a colectat de la contribuabili 4,2 miliarde de lei.
Mult mai important, dacă ne uităm la eficiența inspecțiilor fiscale, vedem că a rezultat și o scădere severă a mediei sumelor colectate per contribuabil (persoane juridice) în urma inspecției fiscale. Astfel, dacă în anul 2017 suma medie colectată per contribuabil (persoane juridice) era de 500.000 lei, aceasta scade la aproximativ jumătate, respectiv 260.000 lei per contribuabil în 2019. Cu toate acestea, în zona inspecțiilor prețurilor de transfer, ANAF raportează în 2020 progrese semnificative comparativ cu anul 2019, stabilind în urma ajustărilor de prețuri de transfer o diferență a bazei de impozitare de 1,99 miliarde lei față de 0,83 miliarde lei în 2019.
Am analizat și arieratele colectate. În acest caz, vorbim despre creșteri exponențiale, chiar de la an la an, cu excepția anului 2017, când arieratele au avut o scădere de 0,6 miliarde de lei. Astfel, s-au colectat în plus 2 miliarde de lei în 2018 (raportat la anul anterior), plus 4,8 miliarde în 2019 (raportat la anul anterior) și plus 7,7 miliarde pe primele șase luni ale lui 2020 (raportat la semestrul întâi al anului anterior).
Cum se poate explica? Prin raportare la contextul economic și legislativ din anii în discuție. Mai exact la amnistiile fiscale, care au prevăzut anularea accesoriilor coroborată cu plata principalului din trecut, dar și cu plata la timp a obligațiilor curente. Prelungirea și îmbunătățirea acestor măsuri ar putea fi luate în calcul pe viitor pentru micșorarea decalajului dintre conformare și plată, dar și a intervalului de declarare și plată, eventual cu coroborarea instituției amnistiei cu eșalonarea la plată extinsă.
Colectarea arieratelor pare să fie singura care merge bine, pentru că nici sumele colectate prin executare silită nu cresc, ci scad constant, de la 15,2 miliarde de lei în 2016 la 12,3 miliarde de lei, respectiv 4,1 miliarde de lei în semestrul întâi 2020.
Prin Planul Național de Redresare și Reziliență, Guvernul vorbește despre o creștere cu 10%, a numărului de inspecții fiscale și despre întărirea controlului documentar la distanță, astfel încât acest tip de control să reprezinte 60% din totalul verificărilor în 2025. Controlul documentar, împreună cu SAF-T, reprezintă într-adevăr un mijloc de eficientizare a inspecțiilor fiscale. Aici se adaugă și nou creata structură de management al riscului, care ar trebui să ajute, de asemenea, la eficientizarea inspecțiilor fiscale prin crearea de clase de risc în funcție de care să se prioritizeze inspecția fiscală. Conform raportului de activitatea al ANAF pe 2020, au fost testați aproximativ 100 de indicatori de risc, urmând ca până la sfârșitul lui 2022 să se definitiveze indicatorii de risc în funcție de care se vor stabili clasele de risc. Ca atare, nu credem că mărirea numărului de inspecții fiscale va duce la creșterea colectării.
O atenție deosebită trebuie acordată și corectitudinii actului de inspecție fiscală. Pentru o astfel de radiografie trebui să analizăm evoluția Direcțiilor de soluționare a contestațiilor din cadrul ANAF. Astfel, cel mai important indicator este reprezentat de procentul din sumele impuse în cadrul activității de inspecție fiscală ce subzistă controlului de legalitate al ANAF, dar mai cu seamă, celui al instanțelor de judecată. Or, în anul 2020, în aproximativ 30% dintre cauze, contribuabilul a desființat actul de impunere. Vorbim de cauze care au pornit cu ani în urmă, definitivate în 2020. Acest procent de 30% corespunde unui număr de 418 cauze. Tot în raportul ANAF apar, însă, 309 cauze pentru care instanțele au dat alte soluții. Astfel, dacă ulterior aceste cauze vor fi soluționate în favoarea contribuabilului, este probabil ca acest procent să se îmbunătățească semnificativ în favoarea contribuabililor. La acesta trebuie adăugat și un altul, de 15% (din total sume), de cauze pentru care contribuabilii au obținut admiterea contestației sau anularea actului de impunere cu refacerea inspecției fiscale.
Cu alte cuvinte, dacă privim cifrele cu atenție, putem concluziona că un procent destul de mare (i.e. între 45% – 50%) din sumele impuse în urma inspecțiilor fiscale sunt anulate în faza contestației administrative și, ulterior, în instanțele de judecată. Având în vedere că sumele câștigate de contribuabili sunt purtătoare de dobânzi în favoarea contribuabilului (i.e. 7,3% pe an), iar o dispută fiscală durează în principiu peste cinci ani, rezultă că legalitatea și corectitudinea actului de control trebuie să primeze. În caz contrar, inspecția fiscală nu mai poate constitui un catalizator al colectării pe termen lung.
[divider height=”30″ line=”1″]
Autori:
Emanuel Băncilă, Partener, Liderul practicii de politici și dispute fiscale, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL
Adrian Rus, Partener, Liderul departamentului Prețuri de transfer, EY România
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Reducerea deficitului de încasare la TVA, obiectiv asumat prin PNRR
Consolidarea fiscală: avantajele și dezavantajele înființării unui grup de impozit pe profit
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
-
Trimestrul al treilea al anului 2021 a fost cel mai activ trimestru trei din ultimii 20 de ani, din punctul de vedere al numărului și valorii tranzacțiilor
-
Volumele IPO globale au crescut cu 87%, iar capitalurile atrase cu 99% față de anul anterior
-
Redresarea regiunii EMEIA a devenit principalul vector al creșterii piețelor IPO globale
Piața IPO globală a continuat să crească într-un ritm accelerat în al treilea trimestru al anului 2021, marcând cel mai activ trimestru trei (T3) din ultimii 20 de ani, atât din punctul de vedere al numărului de tranzacții, cât și al valorii acestora, conform raportului EY IPO Q3 2021.
În T3 2021, s-au înregistrat cu 18% mai multe tranzacții față de recordul anterior de trimestru al treilea, înregistrat în 2007, și un volum al tranzacțiilor cu 11% mai mare decât ultimul record de trimestru al treilea, atins în 2020. Doar în T3 2021 s-au înregistrat 547 de tranzacții IPO, care au atras capitaluri în valoare de 106,3 miliarde de USD.
În primele nouă luni ale acestui an, au avut loc 1.635 de tranzacții IPO, care au atras capitaluri în valoare de 330,7 miliarde de USD, o creștere de 87% și, respectiv, 99% față de perioada similară a anului trecut. Per total, activitatea IPO din primele trei trimestre ale anului curent a depășit deja numărul și valoarea tranzacțiilor din întreg anul 2020.
Un vector important de creștere al activității din al treilea trimestru a fost reprezentat de revirimentul piețelor IPO din regiunea Europa, Orientul Mijlociu, India și Africa (EMEIA), în special bursele din Europa, India și Tel Aviv, precum și de graba candidaților IPO de a atrage capitaluri înainte de începerea unei scăderi anticipate a activității. Cu excepția pieței europene, pauza luată de societățile vehicul investițional (SPAC) în trimestrul al doilea s-a prelungit și în al treilea trimestru.
Pe continentul american, piața IPO tradițională a menținut un ritm alert, înregistrându-se 409 tranzacții, care au atras capitaluri în valoare de 133,6 miliarde de USD. Deși există unele semne de contracție a pieței, regiunea Asia-Pacific continuă să fie activă, generând 750 de tranzacții IPO în valoare de 123,4 miliarde de USD în primele trei trimestre ale acestui an. În același timp, regiunea EMEIA înregistrează rezultate foarte bune, cu 476 de tranzacții IPO în valoare de 73,7 miliarde de USD și o creștere de 263% și, respectiv, 313% față de anul anterior.
În privința celor mai atractive sectoare, tehnologia, sănătatea și industria au fost din nou vedete, menținându-se pe primele locuri în opțiunile investitorilor. Pentru al cincilea trimestru consecutiv, tehnologia a generat cel mai mare număr de tranzacții (419), în timp ce valoarea tranzacțiilor a atins cel mai înalt nivel pentru al șaselea trimestru consecutiv (116,4 miliarde de USD). Sectorul sănătății urmează pe poziția a doua, cu 287 de tranzacții IPO în valoare de 49,2 miliarde de USD, iar industria pe locul al treilea, cu 204 tranzacții în valoare de 35,3 miliarde de USD.
„În România, la sfârșitul lunii septembrie 2021, s-au atins noi maxime istorice pentru toate companiile listate. Capitalizarea bursieră s-a situat la 51 miliarde de USD, în timp ce indicele BET a atins un nou record, cu o creștere YTD de 29%.
Activitatea investițională la bursa din București a continuat să înregistreze o tendință ascendentă în T3’21, obligațiunile corporative predominând listările. Au fost înregistrate 8 emisiuni de obligațiuni în valoare totală de 315,5 milioane de USD, Raiffeisen Bank plasând cea mai mare emisiune (289,8m USD). Ministerul Finanțelor Publice a continuat cu o nouă rundă de vânzări de titluri de stat pentru populație, atrăgând o sumă totală de 217,1 milioane de USD. Interesul pentru listarea pe segmentul alternativ, AeRO, a rămas ridicat, cu 7 noi lansări care au totalizat 76,8 milioane de USD din sectoare precum tehnologia (Arctic Stream și Connections Consult), firmele profesionale și serviciile (Air Claim și Appraisal and Valuation), imobiliarele (One United Properties), produsele de larg consum și retailul (Visual Fan) și produsele industriale diversificate (Adiss).
În septembrie, numărul total al companiilor listate era de 19, cu o valoare totală de 170,3 milioane de USD, în timp ce pentru obligațiuni existau 27 de emisiuni în valoare totală de 1,3 miliarde de USD (inclusiv titluri de stat)”, menționează Andrei Eftimie, Partener Asociat, Capital Debt Advisory, Strategie şi Tranzacţii, EY România.
Activitatea IPO de pe continentul american își menține evoluția pozitivă
Activitatea IPO din regiunea Americii de Nord și de Sud nu dă semne de încetinire. 2021 continuă să bată recordul de activitate din ultimii 20 de ani, atât ca număr de tranzacții, cât și ca valoare. În sectorul sănătății s-au derulat cele mai multe tranzacții (143), cumulând 29 miliarde de USD, în timp ce tehnologia a înregistrat cea mai mare valoare a capitalurilor atrase (60,2 miliarde de USD), ca urmare a 122 de tranzacții IPO.
Deși activitatea SPAC a rămas la un nivel ridicat în SUA, nu mai înregistrează același ritm amețitor de la finalul anului 2020 și din primul trimestru al acestui an. Sunt anunțate în continuare tranzacții zilnice, dar piața SPAC se confruntă cu dificultăți: o suprasaturare cu SPAC-uri a dat naștere unor războaie ale ofertelor, performanțe modeste la tranzacționare, lichiditate redusă la tranzacționare, iar piața investițiilor private în acțiunile cotate la bursă a scăzut pe fondul unei monitorizări mai atente din partea congresului și autorităților de reglementare. Piața SPAC va continua să reprezinte o opțiune atractivă pentru piața publică, dar realizarea tranzacțiilor ar putea deveni mai dificilă pentru finanțatorii acestor vehicule investiționale.
SUA continuă să înregistreze o creștere solidă în primele trei trimestre ale anului curent, cu 323 de tranzacții IPO (o creștere de 117% față de T3 2020), care au atras 117,3 miliarde de USD, cu 110% mai mult decât în aceeași perioadă a anului trecut.
Regiunea Asia-Pacific menține o activitate constantă, în pofida volatilității
Deși regiunea Asia-Pacific a menținut o evoluție constantă în trimestrul al treilea, este posibil să înregistreze în curând o încetinire pe fondul tensiunilor geopolitice și a unei volatilității care pare să persiste. Tehnologia este cel mai activ sector al regiunii, atât ca volum al tranzacțiilor (154 de IPO-uri), cât și ca valoare (34,3 miliarde de USD).
Activitatea din China a continuat să crească în primele trei trimestre ale anului, înregistrând 444 de tranzacții în valoare de 94,1 miliarde de USD. Însă, în T3 2021, piața s-a confruntat cu o oprire totală a tranzacțiilor IPO transfrontaliere dinspre China către piața SUA, ceea ce a afectat atât regiunea Asia-Pacific, cât și pe cea a Americii de Nord și de Sud.
Japonia a înregistrat o creștere de 50% a volumului tranzacțiilor IPO (81) și de 195% a valorii tranzacțiilor (4 miliarde de USD) în al treilea trimestru din 2021. Această accelerare se datorează lichidității ridicate, performanțelor solide ale piețelor de capital locale și îmbunătățirii atitudinii, în parte grație găzduirii cu succes a ediției 2020 a Jocurilor Olimpice de la Tokyo, în pofida absenței stimulentelor din partea guvernului și a impactului economic al pandemiei provocate de COVID-19.
EMEIA are o contribuție semnificativă la activitatea globală
Creșterea puternică din această regiune față de Asia-Pacific și America de Nord și de Sud demonstrează că piețele din EMEIA nu reacționează imediat la activitatea desfășurată în restul lumii. În privința evoluției sectoarelor în regiune, tehnologia le-a depășit cu mult pe celelalte, înregistrând 143 de tranzacții IPO, care au atras capitaluri în valoare de 21,9 miliarde de USD.
O intensificare semnificativă a activității IPO a avut loc în Regatul Unit, unde s-au înregistrat 66 de tranzacții (o creștere de 633%) în valoare de 15,9 miliarde de USD, ceea ce a reprezentat un avans de 124% față de anul anterior. Și în India se înregistrează o evoluție pozitivă, cu 72 de tranzacții IPO în valoare de 9,7 miliarde de USD, cu 200% și, respectiv, 331% mai mult decât în perioada similară a anului trecut. În regiunile Orientului Mijlociu și Africii de Nord (MENA), în special la bursa din Tel Aviv, s-au înregistrat evoluții notabile, cu 88 de tranzacții IPO care au atras capitaluri în valoare de 5,3 miliarde de USD, însemnând creșteri de 340% și, respectiv, 242%.
Perspectivele pentru T4 2021: acționați cât timp condițiile de piață se mențin favorabile
Odată cu apropierea sfârșitului de an, se prefigurează unele incertitudini, care ar putea intensifica volatilitatea pieței și piedicile în calea unor tranzacții IPO de succes. În același timp, deși se preconizează menținerea unui flux constant de tranzacții în pregătire, companiile trebuie să caute să valorifice la maximum condițiile de piață favorabile și să lanseze oferte publice.
Cu toate acestea, persistă o mulțime de incertitudini: tensiuni geopolitice, modificări legislative permanente, riscuri de inflație și temperarea măsurilor de stimulare a economiei luate de Rezerva Federală a SUA, noile variante ale virusului COVID-19 care perturbă redresarea completă a economiei globale, fiind afectate majoritatea sectoarelor.
În acest context, candidații IPO serioși trebuie să fie în permanență pregătiți și să își lanseze ofertele rapid atunci când este necesar. În cadrul acestor pregătiri, sunt de avut în vedere: alegerea direcției corecte a companie, în funcție de necesități, revizuirea priorităților strategice și integrarea obiectivelor de mediu, sociale și de guvernanță (ESG), pe măsură ce acestea devin imperative ale investitorilor.
Despre date
Datele prezentate aici și disponibile pe ey.com/ipo/trends provin de la Dealogic și EY. Datele aferente primelor trei trimestre ale anului 2021 (intervalul ianuarie – septembrie) se bazează pe tranzacțiile IPO finalizate în intervalul 1 ianuarie – 21 septembrie 2021 și pe tranzacțiile IPO anticipate până la finalul lunii septembrie 2021. Sunt cuprinse datele până la finalul ședințelor de tranzacționare din ziua de 21 septembrie în Regatul Unit. Sursele tuturor datelor din prezentul document sunt Dealogic, CB Insights, Crunchbase și EY, dacă nu se precizează altfel. Tranzacțiile IPO prin intermediul societăților vehicul investițional (SPAC) au fost excluse din toate datele cuprinse în acest raport, cu excepția cazurilor indicate.
Intervalul 2012 – 2020 cuprinde ani integrali.
Sursa: Dealogic, EY
Activitatea IPO în al treilea trimestru
| Lună/Trimestru | Număr de IPO-uri | Capital atras (miliarde USD) |
| Iulie 2019 | 134 | 15,4$ |
| August 2019 | 55 | 6,3$ |
| Septembrie 2019 | 62 | 18,2$ |
| T3 2019 | 251 | 39,9$ |
| Iulie 2020 | 147 | 33,4$ |
| August 2020 | 123 | 22,6$ |
| Septembrie 2020 | 175 | 40,2$ |
| T3 2020 | 445 | 96,2$ |
| Iulie 2021 | 276 | 46,2$ |
| August 2021 | 110 | 32,1$ |
| Septembrie 2021 | 161 | 28,0$ |
| T3 2021 | 547 | 106,3$ |
Sursa: Dealogic, EY
Anexă: Tranzacții IPO globale în intervalul ianuarie – septembrie 2021, pe sectoare
| Sectoare | Număr de IPO-uri | Procent din numărul de IPO-uri la nivel global | Capital atras (miliarde USD) | Procent din capitalul atras la nivel global |
| Produse de consum | 120 | 7,3% | 17,4 | 5,3% |
| Produse de consum de bază | 82 | 5,0% | 15,1 | 4,6% |
| Energie | 104 | 6,4% | 20,2 | 6,1% |
| Servicii financiare | 68 | 4,2% | 20,3 | 6,1% |
| Sănătate | 287 | 17,6% | 49,2 | 14,9% |
| Industrie | 204 | 12,5% | 35,3 | 10,7% |
| Materiale | 193 | 11,8% | 17,0 | 5,1% |
| Media și divertisment | 36 | 2,2% | 4,2 | 1,3% |
| Imobiliare | 62 | 3,8% | 9,3 | 2,8% |
| Comerț cu amănuntul | 40 | 2,4% | 13,0 | 3,9% |
| Tehnologie | 419 | 25,6% | 116,4 | 35,2% |
| Telecomunicații | 20 | 1,2% | 13,3 | 4,0% |
| Total global | 1.635 | 100,0% | 330,7 | 100,0% |
Sursa: Dealogic, EY
Este posibil ca suma valorilor să nu fie 100%, din cauza rotunjirilor.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Reducerea deficitului de încasare la TVA, obiectiv asumat prin PNRR
Consolidarea fiscală: avantajele și dezavantajele înființării unui grup de impozit pe profit
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
-
87% dintre liderii din sectorul TMT intervievați consideră că investițiile de capital sunt esențiale pentru redresare
-
82% dintre companiile sondate nu știu clar cine este responsabil pentru investițiile de capital
-
Companiile de telecomunicații au șansa să își îmbunătățească agilitatea prin alocarea capitalului
Investițiile de capital nu au fost niciodată mai importante ca în prezent pentru companiile din sectorul de tehnologie, media și divertisment și telecomunicații (TMT), arată studiul EY Global Capital Operations and Innovation Study (COInS), care a sondat opiniile a 500 de directori executivi de la nivel global din acest sector. Pe baza analizei nivelului de maturitate al respondenților în raport cu fiecare etapă a ciclului de viață al capitalului, studiul îi împarte în două categorii: „lideri”, cei înclinați către utilizarea coerentă a instrumentelor, tehnicilor și proceselor avansate la nivelul întregii companii, și „codași”, cei cu un nivel scăzut de adoptare.
87% dintre respondenții identificați ca „lideri” consideră că redresarea după pandemia provocată de COVID-19 se bazează în principal pe nivelul investițiilor de capital. Acesta reprezintă un motiv de îngrijorare, având în vedere că 82% dintre toți respondenții nu știu clar cine este responsabil pentru rezultatele proiectelor de investiții de capital, ceea ce ridică semne de întrebare în legătură cu practicile de guvernanță.
Peter Latos, Liderul departamentelor de Consultanță și Strategie și Tranzacții, EY România: „Pe măsură ce tehnologia se află din ce în ce mai mult în centrul multor industrii, nu este surprinzător faptul că majoritatea directorilor din sectorul TMT văd investițiile de capital ca fiind critice pentru redresarea post-pandemie. În mod îngrijorător, însă, pentru un număr aproape egal nu este clar cine este responsabil pentru obținerea de rezultate în urma unor astfel de investiții. Deciziile privind momentul, locul și modul de mobilizare a capitalului devin și mai complicate în contextul ritmului accelerat al perturbărilor tehnologice, al inovării și al reinventării, precum și al schimbărilor de reglementare. De aceea, este imperativ pentru companii să aibă o abordare bine definită, construită în jurul a trei piloni: instrumentele avansate de analiză a datelor (data & advanced analytics), resursa umană și guvernanța.”
Studiul mai arată că organizațiile din sectorul TMT se confruntă cu dificultăți în îndeplinirea obiectivelor legate de investițiile de capital. 63% dintre toți respondenții nu reușesc să obțină randamentele prognozate, în timp ce 66% confirmă că, odată cu expirarea termenelor, costurile programelor lor de investiții de capital cresc.
În ceea ce privește măsurarea succesului, 70% dintre respondenții „codași” și 58% dintre „lideri” au probleme în a demonstra valoarea pe care o aduc investițiile lor de capital, în mare parte din cauza limitărilor legate de maturitatea datelor.
Agilitatea este principala urgență
83% dintre toți respondenții au declarat că pandemia provocată de COVID-19 a evidențiat necesitatea instituirii unor mecanisme mai agile de alocare a capitalului. Cu toate acestea, o treime (33%) consideră că încă nu au capacitatea de a se adapta la modificările condițiilor pieței, inclusiv la evenimente majore precum pandemia provocată de COVID-19.
Companiile de telecomunicații beneficiază de cea mai mare oportunitate de a-și ameliora agilitatea, 42% dintre acestea recunoscând că abordarea lor în privința planificării investițiilor de capital este prea statică și rigidă (comparativ cu 38% dintre companiile din media și divertisment și 25% dintre companiile din domeniul tehnologiilor).
Cu toate acestea, companiile de telecomunicații prezintă cea mai mică probabilitate de a-și revizui și ajusta cu regularitate investițiile (16% față de 26% dintre companiile din domeniul tehnologiilor și 31% dintre companiile de media și divertisment). De asemenea, 38% dintre companiile de telecomunicații se confruntă cu dificultăți în a identifica suficiente date pentru a aduce un plus de credibilitate procesului decizional, un procent semnificativ mai mare decât cel al respondenților din media și divertisment (30%) și al celor din domeniul tehnologiilor (28%).
Planurile legate de resursele umane trebuie să țină pasul cu transformarea tehnologică
Studiul subliniază importanța cultivării seturilor de abilități potrivite pentru optimizarea investițiilor de capital, dincolo de utilizarea exclusivă a instrumentelor și proceselor. 89% dintre „lideri” și 67% dintre „codași” consideră că vor obține un avantaj competitiv din păstrarea unei forțe de lucru cu calificări avansate, care poate gestiona proiectele de investiții de capital.
Dar, având în vedere ritmul rapid al schimbărilor, apare un deficit de abilități, pe măsură ce companiile introduc noi tehnologii fără a asigura o instruire suficientă privind utilizarea acestora. Potrivit studiului, principala barieră în calea adoptării analizei de date bazate pe inteligență artificială (AI) este absența unor seturi de competențe în domeniul AI, două treimi dintre toți respondenții (66%) declarând că, în prezent, sunt dificil de găsit seturile de abilități necesare în interiorul organizației lor.
Obiectivele ESG în prim plan
În contextul în care companiile din sectorul TMT caută să își consolideze procesele de guvernanță și transparență, studiul relevă importanța încorporării indicatorilor cheie de performanță în materie de mediu, social și guvernanță (ESG) pentru a încuraja investiții holistice, care să ofere un set mai echilibrat de obiective. Acest demers ar trebui să fie unul cheie pentru directorii executivi din sectorul TMT, 62% dintre toți respondenții declarând că nu sunt evaluate suficiente proiecte de investiții de capital pe baza contribuțiilor acestora la atingerea obiectivelor de mediu sau sustenabilitate.
Despre studiul Global Capital Operations and Innovation, realizat de EY
În intervalul martie – aprilie 2021, EY a sondat opiniile a 500 de directori executivi din sectorul TMT din toată lumea, care își desfășoară activitatea în cadrul unor companii cu venituri anuale cuprinse între 250 milioane de dolari și peste 5 miliarde de dolari, pentru a înțelege cum alocă și investesc acestea capitalul.
Definirea „liderilor” și „codașilor” – Respondenților li s-a prezentat un scenariu pentru fiecare etapă a ciclului de viață al capitalului și au fost rugați să selecteze propriul nivel de maturitate în raport cu modul în care pun în practică următoarele etape în ceea ce privește investițiile de capital: elaborarea strategiei și a obiectivelor, ajustare și alocare, planificare și prognoză, executare și punere în practică, exploatare și întreținere și măsurare și optimizare. Prin intermediul analizei statistice, au fost identificate două segmente clare de respondenți:
- Lideri (reprezentând 60% dintre respondenți): cei înclinați spre utilizarea coerentă de tip „și”/„sau” la nivelul întregii companii a instrumentelor, tehnicilor și proceselor avansate
- Codași (reprezentând 40% dintre respondenți): cei cu instrumente, tehnici și procese mai rudimentare
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Monica Țariuc, Deloitte România: „Avem planuri mari de viitor. Cine le va implementa?”
Opinie Deloitte România: Noi reguli tranzitorii de origine pentru țările pan-euro-mediteraneene
Studiu EY: Există riscul ca o bună parte dintre marii contribuabili să întârzie raportarea SAF-T
Florentina Șușnea, PKF Finconta: Evaluarea riscurilor fiscale
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: Pexels
[divider height=”30″ line=”1″]
-
Cele mai mari 500 de afaceri de familie generează venituri în valoare totală de 7,28 trilioane de USD și dețin 24,1 milioane de angajați în 45 de țări
-
Întreprinderile familiale au oportunitatea de a asigura o mai mare diversitate în cadrul propriilor consilii de administrație și de a construi tradiții
-
Afacerile de familie caută să atingă noi obiective de mediu, sociale și de guvernanță
În pofida crizei provocate de pandemia de COVID-19, companiile deținute de familii au reușit să își păstreze reziliența. Cele mai mari 500 de afaceri de familie din lume au obținut venituri în valoare totală de 7,28 trilioane de USD, având 24,1 milioane de angajați în 45 de țări, conform raportului Global Family Business Index, realizat de EY și Universitatea din St. Gallen, care prezintă modul în care au reacționat companiile deținute de familii la recentele turbulențe din economia globală.
„Marile afaceri de familie au demonstrat o rezistență incredibilă în această perioadă, acordând prioritate susținerii angajaților și orientându-se către noi soluții de business. Pentru a traversa această perioadă dificilă, aleg să-și diversifice consiliile de administrație, să promoveze noua generație în roluri de conducere și să stabilească noi standarde în abordarea aspectelor de mediu, sociale și de guvernanță”, spune Raluca Popa, Partener Asociat, Asistență fiscală și juridică, Strategic Growth Markets leader, EY România.
Deși afacerile de familie, în special cele din sectorul turismului și HoReCa, au resimțit efectele pandemiei provocate de COVID-19, multe dintre acestea au profitat de context pentru a se reorienta. O serie de organizații și-au reprofilat capacitățile de producție pentru a crea articole esențiale, precum viziere și ventilatoare respiratorii, în timp ce altele au asigurat sprijin financiar altor companii, manifestându-și angajamentul față de inovație și o conștientizare profundă a responsabilității sociale. Au dat dovadă de reziliență în special afacerile de familie din sectorul produselor de larg consum, care au înregistrat, în medie, venituri în valoare de 15,39 miliarde de USD. Per total, companiile deținute de familii, din acest sector, și-au păstrat statutul de mari angajatori, având în medie 56,150 de angajați.
În pofida perioadei dificile din ultimul an, Europa continuă să fie o zonă geografică propice pentru aceste organizații. Germania este țara de origine pentru 16% dintre companiile din cadrul studiului, reflectând soliditatea economiei germane și tradiția înființării de afaceri de familie în această țară, în care 90% dintre companii sunt deținute de familii. O treime dintre afacerile de familie incluse în studiu își au sediul pe continentul american, SUA înregistrând cel mai mare număr de astfel de companii (119, echivalentul a 24% dintre acestea). Aceste organizații contribuie cu 2,48 trilioane de USD la veniturile înregistrate în regiunea Americii de Nord și de Sud și au 6,4 milioane de angajați. Câteva dintre cele mai mari întreprinderi private deținute de familii la nivel global, din punctul de vedere al veniturilor, își au sediul în SUA. 55 dintre companiile care provin din China continentală, Hong Kong, Taiwan, Japonia și Coreea de Sud generează 87% (835 miliarde de USD) din veniturile totale din regiunea Asia-Pacific. Din Asia provin trei dintre cele mai mari 20 de companii, precum și cea mai veche afacere de familie inclusă în studiu, Takenaka Corporation din Japonia, cu o istorie de peste 400 de ani.
În contextul în care tot mai multe organizații își asumă angajamente față de diversitate și incluziune și față de standardele de mediu, sociale și de guvernanță (ESG), afacerile de familie continuă să pună un accent tot mai mare pe aceste zone. Vârsta medie a membrilor consiliilor de administrație ale companiilor analizate este de 61 de ani și 80% dintre acestea nu au membri ai consiliilor de administrație, care fac parte din familie, cu vârsta mai mică de 40 de ani. Folosirea cunoștințelor, ideilor, tehnologiilor și abilităților digitale ale noii generații le-ar putea susține dezvoltarea, într-un mediu în care preferințele clienților se află în continuă schimbare. În 2021, procentul companiilor cu femei în cadrul consiliilor de administrație a atins 31%. În același timp, doar 5% (27) dintre companiile deținute de familiile incluse în studiu au directori generali femei, în mod similar cu procentul de 8% (41) înregistrat în cazul companiilor din clasamentul Fortune Global 500.
Acordând mai multă atenție angajamentelor ESG, afacerile de familie se îndreaptă spre atingerea unor noi obiective. Cel puțin 53% dintre companiile deținute de familii incluse în studiu raportează în conformitate cu indicatorii ESG oficiali. Jumătate dintre acestea (51%) sunt din regiunea EMEIA (Europa, Orientul Mijlociu, India și Africa), urmate de companiile din regiunea America de Nord și de Sud (30%) și de cele din Asia-Pacific (19%). Raportarea ESG reprezintă oportunitatea de a demonstra impactul pozitiv pe care companiile deja îl generează și poate ajuta la atragerea de noi angajați, la câștigarea de noi clienți și la creșterea veniturilor.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Monica Țariuc, Deloitte România: „Avem planuri mari de viitor. Cine le va implementa?”
Opinie Deloitte România: Noi reguli tranzitorii de origine pentru țările pan-euro-mediteraneene
Studiu EY: Există riscul ca o bună parte dintre marii contribuabili să întârzie raportarea SAF-T
Florentina Șușnea, PKF Finconta: Evaluarea riscurilor fiscale
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
[divider height=”30″ line=”1″]
Opțiunea muncii de acasă devine un element hotărâtor în alegerea următoarei destinații de carieră pentru trei sferturi dintre salariații români, conform studiului EY România „Munca în noile condiții”, desfășurat în perioada iunie – iulie 2021, care a sondat opiniile a 542 de angajați români din diverse sectoare de activitate. Aceste rezultate vin să le întregească pe cele reliefate de studiul EY global „Work Reimagined”, unde se arăta că peste jumătate dintre salariații de la nivel mondial și-ar dat demisia dacă nu li se oferă flexibilitatea după pandemie.
„Discuțiile avute în spațiul public, dar și în cadrul specific fiecărei companii, arată că întrebarea despre viitorul muncii s-a mutat de la „Când ne întoarcem la birou?” spre „Care este noua definiție a muncii eficace?”. În contextul în care angajații care lucrează de acasă consideră că obțin aceleași rezultate ca cele de la birou, noua provocare pentru angajatori devine aceea de a netezi acest drum prin oferirea de sprijin administrativ și identificarea momentelor optime de reunire organizațională necesare păstrării liantului cultural”, spune Horaţiu Cocheci, Director, People Advisory Services, EY România.
Privire retrospectivă către telemuncă.
Potrivit datelor furnizate de studiu, munca de acasă nu era o metodă de lucru utilizată în România în perioada care a precedat pandemia, fiind privită cu neîncredere de companii – 48% dintre respondenți nu utilizaseră niciodată telemunca în relațiile profesionale.
Cea mai mare provocare pentru salariații care au lucrat de acasă a fost gestionarea programului de lucru și a orelor efectiv lucrate: 38% dintre participanții la studiu au declarat că au lucrat mai multe ore în perioada pandemiei, iar 54% și-au modificat orarul clasic de lucru în diferite forme.
Totuși, 68% dintre respondenți consideră că facilitățile avute în perioada derulării activității de acasă au fost suficiente. În privința realizării sarcinilor de serviciu, 73% dintre cei intervievați sunt încrezători și foarte încrezători că sarcinile primite au fost îndeplinite la nivelul solicitat de către angajatori.
„Pentru a asigura sustenabilitatea noii realități, este de datoria companiilor să înlăture munca în exces, compensatorie, necesară la începutul crizei sanitare pentru atingerea rezultatelor dorite. Investițiile în tehnologii relevante și în rescrierea proceselor vor menține gradul de încredere al angajaților în activitățile proprii, în timp ce, în paralel, vor elimina orele suplimentare lucrate”, avertizează Horaţiu Cocheci, Director, People Advisory Services, EY România.
Beneficiile și provocările lucrului de acasă
Dezechilibrul între planul muncii și cel al vieții personale se detașează ca principal risc al lucrului de acasă, 24% dintre respondenți subliniind această situație. Următoarele locuri de pe podiumul provocărilor aduse de telemuncă sunt deținute de colaborarea redusă și de comunicarea ineficientă, ambele semnalate de 14% dintre participanți.
Din perspectiva beneficiilor aduse de munca de acasă, eliminarea costurilor de transport se situează pe primul loc și este menționată de 23% dintre respondenți, în timp ce 16% și, respectiv, 14% dintre participanți declară că au identificat modalități mai eficiente de derulare a activității și că s-au concentrat mai bine de acasă.
Privirea înspre viitor: lucrul de acasă și devotamentul angajaților
Datele colectate subliniază într-o proporție mare dorința angajaților de a-și continua activitatea într-o modalitate hibridă: 49% dintre respondenți declară că doresc să lucreze de acasă câteva zile pe săptămână, în timp ce 21% îşi doresc să facă acest lucru mereu.
Un prim pas către această direcție se pare că este deja făcut: 62% dintre persoanele intervievate susțin că managementul lor direct încurajează munca de acasă.
Pe de altă parte, angajații ai căror organizații sau șefi direcți nu vor permite munca hibridă se declară dispuși, în proporție de 32%, să renunțe la companiile actuale imediat ce situația le-o va cere.
Mai mult, conform opiniilor exprimate, opțiunea muncii de acasă va ocupa un loc tot mai important în alegerea noului loc de muncă: 72% dintre participanții la studiul EY spun că următoarea destinație de carieră le va fi influențată fundamental de posibilitatea de a munci de acasă.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Studiu EY: Companiile întâmpină dificultăți în includerea riscurilor climatice în raportările lor
Opinie: Sistemul de raportare SAF-T, deschis pentru testare. Care sunt pașii următori?
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: FreePik
[divider height=”30″ line=”1″]
-
41% dintre respondenți preferă să achiziționeze un dispozitiv inteligent pentru gospodărie dintr-un magazin fizic
-
Persoanele cu vârsta sub 35 de ani sunt mai înclinate să facă achiziții din magazinele fizice decât consumatorii mai în vârstă
-
Gradul de încredere în instrumentele de asistență digitală este redus, iar liniile telefonice de asistență sunt metoda de contact preferată
În timp ce tehnologiile digitale se răspândesc cu o viteză amețitoare sub influența măsurilor restrictive adoptate la nivel național, achiziția din magazinele fizice rămâne în topul preferințelor pentru utilizatorii de tehnologii digitale în gospodării, potrivit celei de-a patra ediții a studiului EY Decodarea gospodăriei digitale. 39% dintre respondenți ar prefera să viziteze un magazin fizic pentru achiziționarea unui dispozitiv mobil sau a unui pachet de servicii mobile, procent care crește la 41% când este vorba de cumpărarea unui dispozitiv inteligent pentru gospodărie.
„În pofida efortului susținut de comunicare a beneficiilor noilor tehnologii și canale digitale în relația dintre clienți și furnizori, gospodăriile preferă achiziția din magazinele fizice și contactul audio cu operatorul uman, subliniind necesitatea unei abordări unitare a conceptului de “experiență a clientului”. În același timp, evidențiază importanța unei abordări echilibrate a tehnologiei, cu acces la operatori umani, empatici și educați în privința serviciilor și produselor ofertate”, a declarat Cristian Cârstoiu, Partener Consultanță, EY România.
Studiul, care a sondat peste 18.000 de membri ai gospodăriilor din Canada, Franța, Germania, Italia, Regatul Unit și SUA, arată că liniile telefonice de asistență reprezintă canalul predominant de asistență pentru clienți, în pofida intens promovatelor avantaje ale instrumentelor digitale automate, cum ar fi asistenții virtuali. Discuția cu un operator reprezintă încă metoda de contact preferată a clienților pentru solicitările de informații în legătură cu serviciile de internet (54%) și de telefonie mobilă (52%). În același timp, 42% dintre consumatori preferă liniile telefonice de asistență, deoarece consideră că nu își pot transmite eficient nemulțumirile fără a vorbi cu un operator, iar 45% sunt de părere că solicitările complexe nu pot fi gestionate prin intermediul mesageriei instantanee.
Înțelegere limitată a conectivității în gospodăria digitală
Cunoașterea celor mai recente produse și servicii de către consumatori este surprinzător de limitată, potrivit studiului. Mai puțin de jumătate dintre membrii gospodăriilor (42%) înțeleg funcțiile produselor dedicate gospodăriilor inteligente și doar 37% percep beneficiile tehnologiei mobile 5G. De asemenea, aproape o treime (32%) consideră serviciile de comunicații foarte dificil de înțeles, în timp ce 36% au dificultăți în a face diferența între serviciile oferite de diverșii furnizori de conectivitate în bandă largă. Este de remarcat faptul că utilizatorii din grupa de vârstă 45-54 de ani întâmpină cele mai puține probleme în a înțelege serviciile (29%), față de 36% dintre cei din intervalul 18-24 de ani.
Frustrările generate de complexitatea ofertelor subminează o experiență de consum pozitivă
Varietatea de dispozitive, servicii și platforme provoacă confuzie în rândul consumatorilor în ceea ce privește alegerea conținutului, din nou, în special în rândul grupelor de vârstă mai mică. 39% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani consideră că este dificil să urmărească conținutul preferat, cum ar fi filmele și emisiunile TV.
În privința experienței utilizatorilor, 36% dintre respondenți nu știu sigur cum să configureze un dispozitiv inteligent, iar pentru 27% configurarea și gestionarea aplicațiilor TV sunt complexe. Navigarea pe website-urile furnizorilor de servicii este, de asemenea, un punct nevralgic pentru mulți utilizatori: 20% sunt de părere că e dificil de navigat pe website-ul sau aplicația furnizorului lor de servicii mobile, în timp ce 23% consideră că website-ul sau aplicația furnizorului lor de conectivitate în bandă largă este dificil de utilizat. În cazul celor din intervalul de vârstă 18-24 de ani, aceste procente cresc la 31% și, respectiv, 30%.
Prin urmare, consumatorilor le lipsește siguranța în a configura și gestiona serviciile de conectivitate și conținut, în timp ce interacțiunea cu aplicațiile și website-urile furnizorilor de servicii reprezintă o experiență dificilă pentru mulți, în mod special pentru utilizatorii mai tineri. Furnizorii de servicii de conectivitate ar trebui să ajute clienții să devină mai independenți prin oferirea de îndrumări mai clare cu privire la modul de instalare a serviciilor și de gestionare a preferințelor. În caz contrar, satisfacția și loialitatea clienților vor fi subminate.
Despre studiu
Studiul Decodarea gospodăriei digitale se bazează pe un sondaj online derulat pentru EY în rândul a peste 18.000 de membri ai gospodăriilor din Canada, Franța, Germania, Italia, Regatul Unit și SUA. Studiul este realizat anual, iar cercetarea din acest an s-a desfășurat în decembrie 2020 și ianuarie 2021. Studiul este conceput să asigure înțelegerea modificărilor atitudinilor consumatorilor privind tehnologia, conectivitatea și conținutul consumate în gospodărie și privind companiile care furnizează aceste produse și servicii.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Studiu EY: Companiile întâmpină dificultăți în includerea riscurilor climatice în raportările lor
Opinie: Sistemul de raportare SAF-T, deschis pentru testare. Care sunt pașii următori?
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: FreePik
[divider height=”30″ line=”1″]
-
56% dintre respondenți consideră că organizațiile lor au ignorat procesele de securitate cibernetică pentru a putea implementa cerințele legate de telemuncă
-
77% dintre respondenți avertizează în privința creșterii numărului de atacuri cibernetice grave
-
39% cred că bugetul organizației lor nu este adecvat pentru gestionarea noilor provocări
Adoptarea noilor practici de muncă în contextul pandemiei a expus companiile la atacuri cibernetice tot mai numeroase și mai sofisticate și a adus în prim plan subfinanțarea mijloacelor de apărare cibernetică, potrivit raportului EY Global Information Security Survey 2021 (GISS), care a sondat opiniile a peste 1.000 de lideri din domeniul securității cibernetice din cadrul companiilor din toată lumea.
Conform datelor raportului, peste jumătate dintre respondenți (56%) sunt de părere că organizațiile lor au ocolit procesele de securitate cibernetică pentru a facilita implementarea noilor cerințe legate de telemuncă și de un regim de muncă flexibil. În același timp, liderii în securitate cibernetică declară că nu au fost niciodată mai preocupați ca acum de capacitatea lor de a gestiona amenințările cibernetice (43%). Peste trei sferturi dintre aceștia (77% față de 59% conform ediției anterioare a GISS) avertizează în privința creșterii numărului de atacuri cibernetice cu impact puternic în ultimele 12 luni, cum ar fi cele de tip „ransomware”.
Bugetele pentru securitatea cibernetică nu sunt aliniate nevoilor
În pofida amenințării tot mai mari a atacurilor cibernetice, bugetele pentru securitatea cibernetică rămân la un nivel redus în raport cu cheltuielile totale cu tehnologia informației, potrivit ediției din acest an a GISS. Deși organizațiile respondenților au înregistrat venituri medii de 11 miliarde de USD în ultimul exercițiu financiar, valoarea medie a cheltuielilor cu securitatea cibernetică a fost de doar 5,28 milioane de USD.
Aproape patru din zece respondenți (38%) atrag atenția că bugetul organizației lor este sub nivelul necesar gestionării noilor provocări apărute în ultimele 12 luni. Același procent de respondenți declară că cheltuielile cu securitatea cibernetică nu sunt integrate corespunzător în costul investițiilor strategice, cum ar fi transformarea lanțului de aprovizionare IT. În același timp, mai bine de o treime (36%) spun că este doar o chestiune de timp până când organizația lor va suferi o breșă de securitate majoră care ar fi putut fi evitată, dacă ar fi existat investiții de un nivel adecvat în mijloacele de apărare cibernetică.
Relațiile strategice cu ceilalți lideri executivi pot transforma criza într-o oportunitate
Relațiile esențiale dintre liderii în securitate cibernetică și cei care dețin poziții importante în cadrul organizației sunt lipsite de deschidere și de forță, potrivit ediției 2021 a raportului GISS.
41% dintre liderii în securitate cibernetică sondați au descris relația lor cu zona de marketing drept negativă, în timp ce 28% au menționat că relația cu proprietarii companiei lasă de dorit. Drept urmare, în timp ce 36% dintre respondenții din 2020 aveau convingerea că echipele de securitate cibernetică sunt consultate încă din faza de planificare a noilor inițiative comerciale, acest procent a scăzut la 19% în 2021. Mai mult, doar 25% consideră că liderii de business ar descrie funcția de securitate cibernetică a organizației lor drept una comercială.
În contextul în care liderii de companii văd în tehnologie mijlocul prin care își pot realiza viziunea și transforma compania, aceștia nu își pot permite să întoarcă spatele riscurilor cibernetice care vin la pachet cu aceste demersuri. Misiunea directorilor de securitate cibernetică va fi să se asigure că liderii de companii vor înțelege valoarea adusă de investițiile în securitatea cibernetică și vor conștientiza faptul că acestea reprezintă o parte integrantă a procesului de transformare.
Aspecte specifice pentru România
Cristian Zaharia, Manager, Forensic Technnologies and Discovery Services, EY România: „Investițiile majore din ultimii 10 ani, care au avut loc în zona de IT din România, au dus la o uniformizare a practicilor și procedurilor de lucru pe zona securității cibernetice specifice celor din vestul Europei și SUA. Practica ultimelor luni a arătat că și în cazul companiilor din România investițiile în zona de apărare contra atacurilor informatice au crescut, chiar dacă per total nu ne aflăm la un nivel rezonabil de reziliență nici în mediul public și nici în cel privat. Soluțiile antivirus rămân în continuare cel mai utilizat mijloc de protecție, însă acest lucru s-a dovedit a fi insuficient dacă nu vine în completare cu alte soluții.
În plus, nu trebuie neglijată nici implementarea directivei NIS, transpusă în legislația din România prin legea nr. 362/2018. Noi acte normative și regulamente adoptate în ultima perioadă conturează cadrul necesar implementării directivei NIS. Asemănător cu situația în care a fost implementată legislația GDPR, în viitorul apropiat vom asista la momentul în care și normativele care vin în completarea legii 362/2018 vor fi finalizate. Acesta va însemna o bornă importantă la care companiile din România ar trebui să se gândească întrucât nerespectarea acestei legislații poate atrage după sine sancțiuni importante. Astfel, cu cât măsurile în zona apărării împotriva atacurilor informatice vor fi luate mai din timp, cu atât companiile se vor pune la adăpost atât de eventuale riscuri generate de expunerea la amenințările cibernetice, dar și de eventuale sancțiuni legislative.”
Despre ediția 2021 a studiului EY Global Information Security Survey (GISS)
Datele din raportul GISS din acest an se bazează pe un sondaj în rândul liderilor în securitate cibernetică (Chief Information Security Officer sau CISO) și alți membri ai consiliilor de administrație din 1.010 organizații, derulat în perioada martie – mai 2021. CISO și alți membri ai conducerilor executive superioare au reprezentat 50% dintre respondenți; restul respondenților au fost profesioniști în domeniul securității cibernetice de nivel C-1.
Acesta a fost un sondaj global, în care 43% dintre respondenți au provenit din regiunea Europa, Orientul Mijlociu, India și Africa (EMEIA), 36% din America de Nord și de Sud și 20% din regiunea Asia-Pacific. Printre respondenți s-au numărat persoane cu funcții de CISO sau poziții echivalente din sectoarele serviciilor financiare, produselor de consum și comerțului cu amănuntul, sănătății și bioștiințelor, energiei, sectorul public și al tehnologiei și sectorul media și divertisment și telecomunicații. Fiecare companie inclusă în datele aferente acestui raport a înregistrat venituri anuale mai mari de 1 miliard de dolari.
Comparațiile punctuale ale rezultatelor edițiilor 2020 și 2021 s-au făcut pe baza unor eșantioane similare de la un an la altul. Companiile cu venituri anuale mai mici de 1 miliard de dolari au fost incluse în 2020, dar nu și în 2021.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Studiu EY: Companiile întâmpină dificultăți în includerea riscurilor climatice în raportările lor
Studiu EY: Tehnologia și analiza de date ameliorează semnificativ managementul riscurilor
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
-
EY Global Climate Risk Barometer arată progrese în raportarea riscurilor climatice, dar evidențiază nevoia stringentă pentru mai multe măsuri
-
Jumătate dintre companii raportează parțial și doar 3% fac raportări complete
-
Se preconizează că în 2022 se va înregistra o creștere a raportării riscurilor climatice în toată lumea
Companiile din toată lumea întâmpină dificultăți în raportarea riscurilor climatice și trebuie să aibă în vedere luarea de măsuri urgente pentru a satisface cerințele și așteptările autorităților de reglementare și ale investitorilor, se arată în cea de-a treia ediție a raportului EY Global Climate Risk Barometer.
Barometrul examinează demersurile a peste 1.100 de organizații din 42 de țări pentru a își face publice riscurile și oportunitățile asociate schimbărilor climatice, în baza recomandărilor formulate de Grupul operativ pentru publicarea informațiilor financiare privind schimbările climatice (Task Force on Climate-related Financial Disclosures – TCFD). TCFD a fost constituit pentru a îmbunătăți și extinde raportările financiare asociate cu schimbările climatice. Companiilor li se acordă punctaje în funcție de numărul rapoartelor recomandate pe care le publică („acoperire”) și de nivelul de detaliere al fiecărui raport („calitate”).
Potrivit barometrului, numai 50% dintre companiile evaluate la nivel global realizează toate raportările recomandate obținând un punctaj complet, acoperirea medie fiind de 70%. Numai 3% dintre companiile analizate ating niveluri ridicate de calitate în raportare, media punctajului pentru calitate fiind de 42%.
Companiile resimt impactul „riscurilor de tranziție” datorate modificării reglementărilor impuse de schimbările climatice. Anumite sectoare, de exemplu, sunt afectate de prețul decarbonării sau de „riscurile fizice” generate de schimbările climatice, cum ar fi consecințele furtunilor tot mai puternice. Recomandările TCFD oferă un cadru de raportare pe care companiile îl pot utiliza pentru a include aceste riscuri în guvernanță, strategie și planificare, managementul riscurilor și stabilirea de indicatori și obiective.
Barometrul arată că numai 41% dintre organizațiile sondate au efectuat o analiză a scenariilor de risc major – una dintre recomandările TCFD – cu scopul de a evalua probabilitatea, impactul și momentului apariției anumitor riscuri și de a se pregăti pentru efectele cele mai pesimiste. Studiul mai arată că doar 15% dintre companii au inclus schimbările climatice în declarațiile lor financiare, ceea ce sugerează că nu dețin date viabile sau că încă nu au reușit să calculeze impactul probabil asupra profitabilității. Tema nivelului slab de raportare a fost abordat în recentul acord G7 privind introducerea obligativității raportărilor referitoare la schimbările climatice.
Laura Ciobanu, Manager, Schimbări Climatice și Sustenabilitate, EY România menționează: “Schimbările climatice reprezintă o problemă definitorie a timpurilor noastre, cu efecte devastatoare resimțite în toate părțile lumii, iar România nu este exceptată. Companiile resimt deja impactul schimbărilor climatice, cu inundații tot mai frecvente ce afectează activele, incendii ce distrug materiile prime sau perioade de secetă care afectează traficul de mărfuri. Chiar și companiile care nu sunt afectate în mod direct înțeleg faptul că riscă să piardă clienți, angajați și investitori dacă nu iau măsuri.”
Astfel, într-un moment în care presiunile legislative și opinia publică se axează pe acțiuni climatice decisive, riscurile și oportunitățile climatice ar trebui să fie unul din punctele centrale în strategiile de dezvoltare ale companiilor. Deși la nivel global organizațiile fac progrese în ceea ce privește raportarea riscurilor climatice, calitatea acestor dezvăluiri încă este precară, iar la nivel local, progresele sunt și mai slabe, deoarece multe organizații încă nu acordă atenție identificării riscurilor climatice specifice operațiunilor deținute sau controlate, nu realizează o analiză a scenariilor și nu își asumă angajamente concrete, bazate pe date științifice, în acord cu traiectoria pentru limitarea încălzirii globale la 1,5°C.
”Este deosebit de important ca managementul organizațiilor să conștientizeze faptul că riscurile asociate schimbărilor climatice nu constituie doar o altă cerință de raportare, ci reprezintă o problemă de business, cu riscuri, dar și oportunități asociate, și să comunice tuturor stakeholderilor angajamentele și modul în care gestionează efectele schimbărilor climatice asupra companiei, clienților, angajaților și comunităților în care operează”, a punctat Laura Ciobanu.
Raportările diferă semnificativ de la o țară la alta, dar în intervalul celor trei ani în care a fost publicat barometrul, topul țărilor cu cele mai bune rezultate și a celor cu cele mai slabe rezultate a rămas neschimbat. În piețele mature, unde guvernul, acționarii, investitorii și autoritățile de reglementare sunt implicate în mod activ în dezbaterea privind riscurile climatice, tind să se înregistreze cele mai mari punctaje la capitolul „acoperire”. Statele unde urmează să intre în vigoare regimuri obligatorii, de exemplu Marea Britanie, înregistrează punctaje ridicate în privința calității raportărilor.
Barometrul evidențiază o serie de acțiuni pe care companiile le pot întreprinde pentru a asigura satisfacerea noilor cerințe de raportare. Printre acestea se numără includerea riscurilor climatice în raportările financiare, integrarea acestora în sistemele curente de riscuri și nu tratarea lor ca temă separată. Se recomandă ca includerea riscurilor climatice în raportări să fie adoptată acum de companii, fără să se aștepte ca acestea să devină standarde de raportare globale.
Mathew Nelson, lider EY Global Climate Change and Sustainability Services, a declarat: „Este clar că statele din toată lumea tratează în prezent raportarea riscurilor climatice mai serios decât oricând, aspect evidențiat de recentul acord G7 privind introducerea obligativității rapoartelor referitoare la schimbările climatice, în concordanță cu recomandările TCFD. De asemenea, pandemia provocată de COVID-19 a reprezentat un real semnal de alarmă pentru companii și autorități deopotrivă, cu privire la necesitatea de a proteja planeta de riscurile majore și, probabil, în anul următor, se va înregistra o evoluție semnificativă a raportărilor efectuate de companiile din toată lumea”.
Despre studiu
Studiul „Dacă raportările privind riscurile climatice se ameliorează, de ce nu se accelerează decarbonizarea?” examinează demersurile realizate de 1.100 de companii din 42 de țări în ceea ce privește publicarea riscurilor asociate cu schimbările climatice, în conformitate cu recomandările formulate de Grupul operativ pentru publicarea informațiilor financiare referitoare la schimbările climatice (Task Force on Climate-related Financial Disclosures, TCFD). Studiul a fost efectuat de EY Global Financial Accounting Advisory Services (FAAS) și a analizat raportările realizate de unele dintre cele mai mari companii listate la bursă care își desfășoară activitatea în sectoare cu risc ridicat (identificate conform recomandărilor TCFD) și care provin din următoarele regiuni sau țări: Africa, Canada, Europa Centrală/de Est, America Centrală/de Sud, China, India, Irlanda, Japonia, Orientul Mijlociu, Oceania, Asia de Sud-Est, Coreea de Sud, Europa de Sud, Marea Britanie, SUA și Europa de Vest/de Nord. Companiilor li s-au atribuit punctaje în funcție de doi parametri: acoperirea raportărilor și calitatea raportărilor. Acoperire – companiilor li s-a atribut un punctaj (exprimat în procente) în funcție de numărul de recomandări ale TCFD adoptate de acestea. Calitate – organizațiilor care au pus în aplicare toate cele 11 recomandări li s-a atribuit o notă (pe o scală de la 1 la 5) în funcție de calitatea raportării, exprimată ca procentaj din punctajul maxim.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Camelia Malahov & Gabriel Pătru, Deloitte România: Dosarul cu șină devine istorie. Cine îi ia locul?
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
- Peste 90% dintre responsabilii cu gestionarea riscurilor consideră schimbările climatice drept principalul risc emergent pentru următorii cinci ani
- Riscurile de creditare și de securitate cibernetică sunt principalele aspecte care îi preocupă pe responsabilii cu gestionarea riscurilor în următoarele 12 luni
Schimbările climatice se plasează pe primul loc în lista riscurilor pe termen lung pentru bănci, pentru prima dată în istoria de 11 ani a studiului realizat de EY și Institutul pentru Finanțe Internaționale (IIF) privind managementul riscurilor, potrivit ultimei ediții intitulate „Un sector bancar rezilient: valorificarea oportunităților și gestionarea riscurilor pe termen lung”.
Studiul, la care au participat 88 de instituții financiare din 33 de țări, oferă o perspectivă asupra schimbărilor din ultimul deceniu în domeniul managementului riscurilor la nivel global, precum și asupra riscurilor importante anticipate pentru următorii zece ani.
Gelu Gherghescu, Partener, Lider Servicii Financiare, EY România: „Atât conducerile executive, cât şi cele non-executive ale băncilor iau în considerare un spectru mai larg de riscuri, printre care și riscurile climatice. Mai mult de 91% dintre respondenți (responsabili cu managementul riscurilor – CROs) consideră că schimbările climatice reprezintă principalul risc emergent într-un orizont de cinci ani, față de doar 50% în 2019. Chiar și într-un orizont de 12 luni, aproape 50% dintre respondenți văd schimbările climatice drept unul dintre riscurile principale, imediat după riscul de credit și cybersecurity. În 2019, acest procent era de doar 17%.”
Al doilea cel mai important risc emergent pentru următorii 5 ani îl reprezintă durata și profunzimea revenirii economice globale (83%).
Conform studiului, băncile încă se află într-un proces de maturizare a abilității lor de a evalua expunerea la așa numitele riscuri fizice și de tranziție. Peste jumătate (54%) dintre acestea consideră că au doar o imagine preliminară a expunerii lor la riscurile asociate cu schimbările climatice și doar 28% declară că au o imagine oarecum completă. Restul de 18% consideră că nu au încă o înțelegere asupra acestor riscuri, dar intenționează să le evalueze în viitor.
Într-un orizont de timp de 12 luni, băncile consideră că riscul de credit va fi principala preocupare (conform opiniei a 98% dintre CRO), în contextul revenirii economice globale după pandemia provocată de COVID-19. Securitatea cibernetică este percepută a fi al doilea cel mai stringent risc (80%).
Alte concluzii importante ale studiului sunt:
- Aproape una din trei bănci (29%) consideră acum că pot reduce costurile cu măsurile de control în următorii trei ani prin utilizarea datelor și tehnologiei pentru a îmbunătăți managementul riscurilor.
- Șapte dintre principalele zece riscuri sunt asociate, în opinia CRO, cu tehnologia și datele, printre care se numără ritmul și anvergura schimbărilor provocate de digitalizare (68%), transformarea sectoarelor de activitate datorită noilor tehnologii (68%) și perimarea/sistemele depășite (62%).
- Pe baza învățămintelor trase de pe urma pandemiei provocate de COVID-19, 93% dintre responsabilii cu managementul riscurilor se așteaptă la introducerea unor cerințe legislative noi sau suplimentare privind reziliența operațională, iar 60% dintre aceștia anticipează aceeași evoluție în privința rezilienței financiare.
- CRO se așteaptă ca băncile lor să accelereze și mai mult transformarea digitală, inclusiv prin automatizarea proceselor (88%), modernizarea platformelor tehnologice de bază (66%) și oferirea de informații de calitate superioară clienților (64%).
Pentru mai multe informații, vă invităm să vizitați ey.com/bankingrisk.
Despre studiu
EY, în colaborare cu IFI, au intervievat firmele membre ale IFI și alte bănci de top din fiecare regiune a lumii (inclusiv un mic număr de filiale importante care se numără printre principalele cinci bănci în țările lor) în intervalul noiembrie 2020 – ianuarie 2021. Coordonatorii sau alți responsabili cu gestionarea riscurilor din cadrul băncilor participante au fost intervievați sau au completat un chestionar sau ambele.
În total, au participat 88 de firme membre ale IFI din 33 de țări. Pe regiuni geografice, aceste bănci își au sediile în Asia-Pacific (18%), Europa (24%), Orientul Mijlociu și Africa (13%), America Latină (16%) și America de Nord (29%). Dintre acestea, 19% sunt bănci de importanță sistemică la nivel mondial (SIFI), iar 61% au fost desemnate drept bănci de importanță sistemică la nivel național. Datele se referă la cele 62 de bănci care au participat la studiul cantitativ, iar narativul include perspective obținute din interviuri calitative cu unele dintre aceste bănci, precum și cu alte bănci.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Camelia Malahov & Gabriel Pătru, Deloitte România: Dosarul cu șină devine istorie. Cine îi ia locul?
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]