Pe 16 mai 2022, s-a încheiat cu succes o nouă ediție a „CFO Conference Cluj-Napoca”, ce s-a desfășurat atât în format fizic, la Grand Hotel Italia, cât și virtual, pe platforma MyConnector. În cadrul acestui eveniment, ne-au fost alături 12 specialiști din companii de consultanță fiscală, alături de care am analizat oportunitățile de creștere și provocările cu care se confruntă CFO-ul modern, în contextul în care noile tehnologii, automatizarea și digitalizarea redefinesc nu doar organizația, ci și poziția specialiștilor din departamentele financiare.
Vă invităm să descoperiți punctele cheie de discuție ale evenimentului, ce a inclus o sesiune de prezentări și un panel de dezbatere. Cei care nu au ajuns la eveniment pot solicita înregistrarea conferinței pe site-ul BusinessMark, în secțiunea On Demand.
Costin Baicu, CFO Grup, DocProcess, a deschis prima sesiune a „CFO Conference Cluj-Napoca”, cu o prezentare despre automatizarea proceselor de control – platforma BEA.
Vorbind despre transformarea digitală, Costin a precizat că aceasta este parte a strategiei de business, nu un scop în sine, un proces de adaptare la viitor, oferind, totodată, un avantaj competitiv.
„Sunt multe beneficii ale automatizării relației cu third parties – în cazul nostru, furnizorii, precum viteza de reacție a companiei în piață. Știm foarte bine că time to market este un indicator foarte important față de cum reacționăm la ce se întâmplă în piață. Automatizarea aduce și un beneficiu în ceea ce privește munca angajaților – oamenii vor putea gestiona și se vor putea ocupa de lucruri mai importante în cadrul companiei și în munca de controlling. Cred că asta va duce la reducerea cheltuielilor în cadrul companiei – cu privire la costurile și procesarea documentelor, dar și costurile legate de gestionarea relației cu partenerii de business. Reducerea costurilor se face foarte abrupt, practic, în procesarea comenzilor. Practic, procesarea unei facturi în platforma noastră durează 4-5 secunde față de procesarea în mod analog. Pentru comapniile cu un număr mare de documente, înseamnă economii foarte mari – avem businessuri care și-au redus costurile cu 80-90%”, a punctat el.
În continuare, Anton Niculescu, Managing Partner, Inulta, a vorbit despre avantajele unei planificări agile. „Agile planning presupune eliberarea de toate sarcinile care ne mănâncă timp și care nu aduc aproape nicio valoare. Atunci când începem planificarea, de exemplu, aflând unde sunt datele, care sunt ele, asigurăm o anumită integritate, însă alocăm foarte puțin timp pentru analiză. Ce este planificarea, însă? În modul cel mai simplu, planificarea se referă la alocarea mijloacelor finite de care dispune o companie pentru a-și îndeplini niște țeluri, niște targeturi, niște KPI. Partea complexă, însă, și întrebarea cheie este legată de ce înseamnă a avea o planificare optimă. Faptul că îmi propun niște obiective și le ating nu înseamnă că am făcut o planificare optimă în sine. Poate se putea mai mult, poate se putea mai repede. În general, se putea mai bine. O parte inerentă a planificării este întrebarea: «Cum arată succesul unei planificări optime?» Suntem deja de doi ani confruntați cu problema Covidului – nu ne așteptam la el, dar a trebuit să reacționăm. Acum sunt probleme geopolitice – războiul din Ucraina, diferite tensiuni politice – care pot apărea oricând. Asta a schimbat planificarea și felul în care noi trebuie să adresăm imprevizibilul. Dacă până acum ne-am putut coordona ca să răspundem unor factori probabili. În acest context, care este întrebarea pe care ne-o punem: «Ce se poate întâmpla? Cu ce mă pot confrunta? Cum voi face față? » Lucrurile s-au schimbat, astfel că în afară de «probabil» trebuie să ne axăm și pe ce este posibil.”
De la Cristina Săulescu, Partner, Cabot Transfer Pricing, am aflat care sunt noutățile fiscale ale anului 2022 și în materie de prețuri de transfer.
„La e-Factura, cea mai mare provocare este că persoana care are acces la SPV trebuie să încarce și să descarce documente – nu poți să dai acces oricui la SPV, iar ANAF promite că va rezolva problema.”
Sistemul RO e-factura vine cu o multitudine de neclarități și provocări, a mai punctat Cristina, menționând:
- facturile simplificate (bonurile fiscale cu codul de TVA);
- lipsa unor elemente opționale pe factura normală conduc la invalidarea facturii electronice (livrare, modalitatea de plată, etc);
- cum vor reuși firmele care comercializează produse cu risc fiscal ridicat prin zeci/sute de magazine, să respecte obligația încărcării tuturor facturilor emise în sistem, în timp real? Ce persoane/care angajați să aibă acces la SPV?
- ce penalități riscă cei care nu se conformează?
Ciprian Stoian, Regional Tax (CE) and Transfer Pricing Manager, Endava, a vorbit la „CFO Conference Cluj-Napoca” despre digitalizarea proceselor fiscale pentru companiile din România – o privire de ansamblu a specialistului fiscal. În prezentarea sa, Ciprian a subliniat care este rolul expertului financiar-contabil în procesul post-digitalizare:
- înțelegerea metodologiei de calcul în mod digitalizat / a regulilor fiscale transpuse
- solicitarea de modificări în automatizare (dacă e cazul), în funcție de situația întâlnită
- posibilitatea revizuirii calculațiilor automatizate
- asigurarea conformării documentare în cazul unui audit / control fiscal
- realizarea palierelor de pregătire / revizuire a calculațiilor
- securitatea informatică a soluției automatizate (atenția de acordat acestui subiect)
Ionuț Grama, Director Central Eastern Europe & Turkey, Kyriba, și John Vincent, Regional Presales Manager EMEA Emerging, Kyriba, ne-au vorbit despre optimizarea trezoreriei prin digitalizare, cu accent pe conectivitatea bancară și abilitățile speciale pe care digitalizarea le-o conferă trezorierilor.
„În digitalizarea trezoreriei, totul se bazează pe conectivitate, în mod special cu băncile partenere, dar și cu sistemele interne ale corporației. Pentru trezorierii corporatiști, care intenționează să devină mai eficienți și să își optimizeze procesele, acest subiect al conectivității este din ce în ce mai important. Vom vedea astăzi împreună cum conectivitatea bancară facilitează digitalizarea trezoreriei și ce puteri speciale le aduce trezorierilor.
Conectivitatea și integrarea sunt la baza soluțiilor noastre, fie că integrăm trezoreria cu sistemele interne, de contabilitate sau ERP ale companiei, sau dacă utilizăm librăria noastră extinsă de formate de plăți și conectori bancari pentru a conecta companiile la universul de bănci și conturi bancare și pentru a facilita flow-ul de date, informații financiare și plăți între trezoreriile companiilor și bănci.
Folosind Kyriba ca agregator de conectivitate, se obține conectivitate imediată și în timp real la bănci pentru extrase de cont, plăti, confirmări și raportări. Ceea ce oferă Kyriba este așa numită Connectivity-as-a-Service, unde conectivitatea este implementată, monitorizată și administrată de noi, ca parte a serviciului pe care îl oferim. Kyriba gestionează integral conectivitatea, tot ce avem nevoie de la companie este lista de bănci la care aceasta dorește să se conecteze”, a precizat Ionuț Grama.
În continuare, colegul său, John Vincent, a realizat un demo, pentru a ilustra modul în care soluția Kyriba ajută companiile să își cunoască și controleze lichiditatea, să își automatizeze plățile, să ia decizii de finanțare sau investiție și să gestioneze riscul financiar.
Guillaume Macczak, Consulting CFO & GBS Services Associate Partner, EY România, ne-a prezentat câteva dintre punctele cheie ale studiului CFO Imperative.
„Responsabilitățile unui CFO trebuie să rămână acelea de a proteja, a optimiza și a crește businessul, însă în viitor se va schimba modul în care acestea vor fi implementate.
În următorii trei ani, liderii financiari din România trebuie să devină mai degrabă parteneri de business pentru organizația din care fac parte, iar 78% dintre Directorii Financiari români se așteaptă să fie implicați destul de mult în strategia de dezvoltare și execuție, în timp ce 69% dintre ei se așteaptă să fie implicați într-un proces de inovare a procesului de business, care să aducă noi oportunități de profit.
Scopul CFO-ului viitorului este să aducă valoare organizației printr-o strategie axată pe trenduri și scenarii; acesta trebuie să acționeze agil, proactiv și să fie motivat de nevoile clienților (70%), să identifice oportunități de digitalizare (inteligență artificială, data & analytics) la costuri cât mai scăzute (56%).”
Studiul a fost realizat la sfârșitul anului 2021, după mai mult de un an de experiență de lucru în condițiile pandemiei COVID-19. Aproximativ 100 de lideri din domeniul financiar au fost intervievați pentru a înțelege echilibrul provocator pe care trebuie să îl negocieze în fiecare zi – ajutând la stabilizarea companiei pe termen scurt, creând condițiile potrivite pentru creștere pe măsură ce ieșim din criză și construind rezistența de care compania va avea nevoie pentru a trece prin următoarele cicluri.
În cea de-a doua parte a evenimentului, a avut loc un panel de dezbatere moderat de Anton Niculescu, Managing Partner, Inulta, la care au participat: Ioana Birta, Mircea Sânceanu, Bogdan Cojocaru, Valentin Bratu și Iulia Sbiera.
„Obiectivul departamentului financiar este să fie loc pentru toată lumea: atât pentru cei ambițioși, care doresc să promoveze rapid, și cei care au alte priorități personale și vor să își termine munca în cele opt ore. Este important să vedem lucrurile în ansamblu. Facem lucrurile mai interesante pentru că digitalizarea, transparența și adaptarea la piață fac parte din misiunea noastră organizațională. Ca să putem face față, trebuie să colaborăm bine ca echipă. Este un proces continuu acela de a automatiza acele procese repetitive și care ne obligă să facem munca mai interesantă zi de zi. Nu este ușor procesul de schimbare, dar mă străduiesc să le aduc colegilor în vedere partea favorabilă: aceste schimbări sunt inevitabile. Sunt anumite taskuri pe care o persoană nu le poate face la fel de bine ca un robot – automatizarea e o oportunitate, dar și o resposnabilitate, pentru că trebuie să facem eforturi să ne adaptăm”, a punctat Ioana Birta, CFO, TeraPlast Group.
La rândul său Mircea Stânceanu, CFO, Farmec, a subliniat că un CFO trebuie să lucreze în strânsă colaborare cu board-ul companiei: „Suntem într-o perioadă în care lumea e debusolată, de exemplu, există rupturi în lanțul de achiziții. Ce facem în astfel de situații? Noi avem un produs ce conține un ingredient unic, cu un singur furnizor, pe care l-am comandat în noiembrie și nu a ajuns. Ce ne facem în acest caz? Rolul CFO-ului este fantastic, dar trebuie să facă echipă cu board-ul companiei. Trebuie să te reinventezi mereu, iar pentru asta trebuie să ai oameni (…). Din păcate, există mulți antreprenori la care, în momentul în care ei zic că ajung sus, apare această autosuficiență, dar și dorința de mai mult. Dar dacă nu faci nimic, nu ai cum să obții mai mult. Atunci ai cea mai mare nevoie de CFO, care să întrebe liderul ce vrea să facă.”
„Ce înseamnă curba de creștere ca deviză «dacă nu crești, mori»?”, l-a întrebat Anton Niculescu Managing Partner, Inulta, pe Bogdan Cojocaru, CFO, CEMACON.
„Cred că e foarte important ca cel care gestionează datele să înțeleagă procesele. Trebuie să îți dai seama unde ai impactul cel mai mare. Majoritatea de aici putem spune că Excel e prietenul nostru cel mai bun, dar cred că ar trebui să mergem la alt nivel. De exemplu, noi folosim instrumente de business intelligence ce ne oferă acces la date în timp real. Aceste instrumente scurtează din proces și nu mai ai nevoie de atât de multă muncă și de rapoarte (…) Dacă ne uităm la trecutul Cemacon, acum doi-trei ani, ne întrebam dacă mai putem crește și unde putem ajunge. Nu este suficient să rămâi într-un loc; piața se schimbă, oamenii vor produse mai performante, apar noutăți legislative, trebuie să ai cadrul în care să creezi produse noi”, a explicat Bogdan Cojocaru.
Valentin Bratu, Managing Partner, Inulta, a punctat în cadrul panelului de debatere care sunt diferențele de priorități ale directorilor financiari din companiile românești și cele internaționale: „Ca direcție, nu cred că diferă foarte mult. Viziunea și ce își doresc departamentele financiare din România și cele occidentale sunt destul de similare, însă la noi nu cred că CFO-ului i se dă permisiunea să ia deciziile liber. Când vine vorba de digitalizare, mi se pare că în Europa de Est sunt umplute niște goluri, dar cei responsabili nu se uită la proces holistic, ca să vezi ce anume trebuie să digitalizezi. Majoritatea companiilor planifică în Excel, pentru că nu s-au uitat atent la proces, și astfel ajung să umple niște mini-goluri. Abilitățile CFO-ului trebuie să crească cu cele ale echipei.”
În finalul „CFO Conference Cluj-Napoca”, Iulia Sbiera, CFO, Pehart Grup, ne-a explicat cum putem analiza datele astfel încât să luăm cele mai bune decizii pentru business.
„E important să ne uităm de la un capăt la altul: care e decizia pe care vrei să o iei și unde ai tu o problemă. Selectezi, începând de la finalitate, care sunt datele la care vrei să te uiți. După ce ai văzut un scenariu de bază, cu analiza care pleacă istoric, vei începe să lucrezi diverse alte scenarii. Noi rulăm aceste sensitivități pe diverși parametri și vedem care sunt scenariile. Ne ducem până la extreme, pentru a ne da seama cum putem acționa în astfel de situații. Atunci când facem analizele de genul acesta, noi folosim Excel – asta pornește de la felul în care au fost experiențele noastre anterioare. Chiar și Exelul poate să facă mult mai mult decât majoritatea dintre noi folosim – poți să faci automatizări bune acolo, poți să faci modelări bune acolo. Însă e important să selectăm ceea ce este cu adevărat relevant; plecăm de la ce vrem să obținem, selectăm-filtrăm datele, începem să rulăm scenarii și apoi luăm decizii.”
CFO Conference Cluj-Napoca este un eveniment organizat de BusinessMark.
Ediția din mai 2022 s-a bucurat de susținerea partenerilor: Inulta, EY România, CEMACON, DocProcess, Cabot Transfer Pricing, Kyriba
Evenimentul a fost susținut de: Camera Consultanților Fiscali
Suportul tehnic a fost oferit de SCS – Schinkel Conferințe Soluții
Partenerul de mobilitate al evenimentului a fost Avis România
Parteneri media ai evenimentului au fost: Spotmedia, Ziarul Bursa, Contzilla, Transilvania Business, Financial Market, Jurnalul de Afaceri, Belgian Luxemburg Romanian Moldovan Chamber of Commerce – BEROCC, Express de Banat, Global Manager, Finzoom, Top Business, MATEK, spatiuconstruit.ro, All About Jobs, Arad24.net, Debizz, Revista Piața, administrație.ro, Digital Business, Ziarul 21
Citește și:
CFO Conference 2022: Rolul CFO-ului modern- de la ”retrospective looking” la ”prospective looking”
-
65% dintre respondenți prevăd o creștere a numărului controalelor pe tema prețurilor de transfer în general, iar 53% anticipează o verificare mai atentă a documentelor referitoare la prețurile de transfer
-
58% plasează noile reglementări internaționale fiscale în top trei riscuri privind prețurile de transfer
-
76% dintre liderii departamentelor de prețuri de transfer se confruntă cu creșterea volumului și a complexității reformelor fiscale de la nivel global
Reformele fiscale internaționale și necesitatea reconfigurării lanțurilor de aprovizionare, accelerate de pandemia provocată de COVID-19, alături de digitalizare și schimbările de abordare a inspecțiilor fiscale ale autorităților fiscale de pretutindeni, vor pune o presiune fără precedent asupra departamentelor de prețuri de transfer din cadrul companiilor, potrivit unui nou raport EY. Astfel, respondenții consideră că inspecțiile mai frecvente și mai riguroase vor deveni o regulă: 65% dintre aceștia prevăd o creștere a numărului controalelor pe tema prețurilor de transfer în general, 53% anticipează o verificare mai atentă a documentelor referitoare la prețurile de transfer, iar 48% preconizează controale mai riguroase care să vizeze aspecte multiple sau întregi lanțuri creatoare de valoare.
Ediția 2021 a studiului EY International Tax and Transfer Pricing sondează opiniile a 979 de profesioniști din domeniul prețurilor de transfer, din 53 de țări și 25 de sectoare de activitate, și evidențiază că gestionarea riscului fiscal va fi principalul factor ce va determina schimbarea modelului de prețuri de transfer, vorbind chiar despre ”o eră a schimbărilor în strategia și operațiunile de prețuri de transfer ”.
Printre temele menționate de respondenți cu cea mai mare probabilitate de a face obiectul controalelor se numără cele legate de proprietatea intelectuală, cum ar fi localizarea activelor și dreptul de proprietate asupra acestora și controlul riscurilor (menționate de 38% dintre respondenți), sediile permanente (37%) și serviciile de consultanță și management (36%).
În ceea ce privește companiile locale, mai îngrijorătoare decât creșterea numărului de inspecții fiscale în zona prețurilor de transfer sunt schimbările în modalitățile de abordare și în volumul informațiilor solicitate de către autorități.
”Companiile trebuie să își întocmească temeinic dosarele de prețuri de transfer și, mai ales, să fie pregătite pentru a răspunde nu doar repede, ci și într-un mod cât mai cuprinzător la întrebările detaliate din zona prețurilor de transfer ce le vor fi adresate de către autoritățile fiscale în inspecții. Mai mult, anul 2020 nu a fost un an normal din punct de vedere economic, ceea ce în mod cert a provocat variații în zona prețurilor de transfer. De aceea, este extrem de important ca impactul suferit să fie analizat și documentat de companiile asociate. Cum cooperarea și schimbul de informații între autoritățile fiscale, cerințele de raportare și transparență fiscală vor pune și ele inevitabil o presiune pe domeniul prețurilor de transfer, anticipăm că vom vedea și o continuă creștere a controverselor fiscale în această materie”, avertizează Adrian Rus, Partener, liderul departamentului Prețuri de transfer, EY România.
Potrivit studiului, schimbările fundamentale în dinamica activităților comerciale din întreaga lume, în special restructurarea lanțurilor de aprovizionare și modificarea modelelor de lucru, vor avea un impact real asupra activității din domeniul prețurilor de transfer. 61% dintre directorii executivi sondați au declarat că e posibil să ia o serie de măsuri în următorii doi ani prin care să modifice abordarea organizației lor în legătură cu prețurile de transfer, precum și cu operațiunile, activitățile de conformitate și documentația.
Respondenții au menționat diferiți vectori ai acestor schimbări, printre care modificările aduse modelului lor de afaceri (52%), lanțul de aprovizionare (43%), telemunca (46%) sau presiunea exercitată de aspectele de mediu, sociale și de guvernanță (36%).
În contextul în care organizațiile își desfășoară tot mai mult activitățile prin telemuncă, studiul arată că mulți respondenți anticipează consecințe generate de faptul că lucrătorii lor sunt blocați în afara jurisdicției în care sunt angajați. 47% dintre respondenți deja se confruntă cu aceste probleme, iar 49% anticipează astfel de probleme în următorii doi ani.
Studiul relevă și presiunea resimțită de directorii executivi ai companiilor, generată de evoluțiile recente în domeniul fiscalității internaționale. Astfel, 76% dintre respondenți se confruntă cu dificultățile creșterii volumului și complexității reformelor fiscale de la nivel global, 71% consideră că aceste reforme vor avea drept consecință creșterea costurilor organizațiilor lor asociate cu prețurile de transfer, iar 30% anticipează că aceste costuri se vor majora cu cel puțin 10% în următorii trei ani.
Reglementările noi sau în evoluție sunt considerate de 58% dintre respondenți drept unul dintre principalii trei factori de risc asupra prețurilor de transfer, iar 25% le menționează drept principalul factor.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Teodor Stoica, Genesis Property: 5 tendințe care vor schimba piața muncii în viitor
EY România: România vrea să atragă nomazii digitali și le oferă viză. Este, însă, suficient?
Opinie Deloitte România: Fiscalitatea internațională, adaptată la era digitală
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
După cinci ani în care numărul controalelor fiscale în România a scăzut dramatic – de la 46.000 în 2016, la 24.000 în 2020, an în care doar pandemia a ținut inspectorii fiscali departe, ne putem aștepta ca 2021 să fie anul în care fiscul va tura în forță pentru a recupera timpul pierdut. De altfel, conform strategiei ANAF, aceasta și-a propus să crească numărul de inspecții fiscale cu 10% până în trimestrul patru al lui 2025. În plus, intensificarea inspecțiilor fiscale și un control mult mai strict al banilor reprezintă și principala proiecție a mai mult de jumătate dintre respondenții unui sondaj EY pe această temă, realizat la începutul anului 2021.
Este, însă, creșterea numărului inspecțiilor cheia pentru o mai bună colectare?
La nivel global, 53% dintre liderii fiscali ai lumii se așteaptă la o întărire a controlului Fiscului în următorii trei ani, mai ales că guvernele încep să răspundă presiunilor bugetare generate de măsurile luate în timpul pandemiei pentru susținerea business-urilor. Ritmul și volumul schimbării vectorului fiscal (tipurile de impozite) au devenit foarte rapide, iar digitalizarea perturbă ciclul de viață al conformării fiscale tradiționale. Modul în care inspectorii fiscali colectează informații, selectează afacerile cu risc fiscal crescut și le inspectează este în permanentă transformare în ultimii ani, interpretarea umană fiind completată, mai nou, de analize de date și inteligență artificială.
Riscul fiscal poate veni din orice
Conform declarațiilor respondenților sondajului EY, mediu de risc fiscal e mult mai divers, iar riscurile pot veni de oriunde – chiar și din controlul activităților de rutină sau din controlul companiilor solide din punct de vedere comercial. Dar, pe de altă parte, include, un nou punct de mijloc – oportunitatea unor relații mai deschise, de colaborare cu autoritățile fiscale. Cu toate acestea, amintim că, în România, principala instituție care stabilește cine este controlat și când este aplicat indicatorul «Gradul de risc» rămâne în continuare opacă, în condițiile în care riscul a căpătat o importanță și mai mare prin înființarea unui departament specific.
Privind în perspectivă, se dezvoltă un nou val ce ar putea fi generat de litigiile ce vor fi deschise de companii pe noile obligații de raportare sau de transparență. Recalificarea tranzacțiilor capătă noi accente, autoritățile fiscale chestionând autoritățile de reglementare specifice fiecărei industrii, pentru acest tip de controverse și dispute fiscale neexistând niciun fel de precedent.
În același timp, presiunea imensă asupra guvernelor pentru a reduce deficitele bugetare care rezultă din răspunsurile lor la pandemia COVID-19 creează deja noi pericole în multe jurisdicții.
Prețurile de transfer au fost identificate ca fiind cea mai mare sursă de risc fiscal: peste 80% dintre respondenții sondajului ”Dispute și riscuri fiscale” au indicat prețurile de transfer drept una dintre cele mai importante probleme de inspectat pentru guvernele lor. De altfel, companiile multinaționale se așteaptă ca acesta să fie un punct central al majorității controalelor fiscale, peste 70% dintre respondenți temându-se că vor face obiectul unui astfel de control.
Poate mai îngrijorătoare decât creșterea volumului de inspecții fiscale sunt schimbările în modalitățile de abordare a inspecțiilor fiscale în domeniul prețurilor de transfer și în volumul informațiilor solicitate de către autorități. Astfel, companiile ar trebui să se întrebe dacă sunt pregătite adecvat pentru a răspunde nu doar rapid și cu încredere, ci, mai ales într-un mod cât mai cuprinzător la întrebările detaliate din zona prețurilor de transfer adresate de autoritățile fiscale.
Trendul este, desigur, de multilateralism și este inevitabil datorită unei convergențe cu mediul fiscalității internaționale. Astfel, cooperarea și schimbul de informații între autoritățile fiscale, cerințele de raportare și transparență fiscală pun inevitabil o presiune pe domeniul prețurilor de transfer ce anticipăm că va duce la o continuă creștere a controverselor fiscale în această materie.
Telemunca, devenită noua normalitate, vine și ea cu riscuri fiscale – deja 45% dintre companiile care au răspuns la studiul nostru spun că s-au confruntat cu probleme ce au venit din modificările condițiilor de călătorie sau din zona de imigrație. Probleme au venit și din zona stabilirii sediilor fixe sau din stabilirea și calculul contribuțiilor sociale, precum și din pierderi și rambursări.
Companiile au trecut la capitolul riscuri fiscale și impozitele pe serviciile digitale, ce încep deja să fie inspectate în anumite state. În plus, riscurile fiscale pot să nu vină din exterior, ci din interior, dacă o companie nu este pregătită să raporteze conform reglementărilor. Europa pare să fie cea mai ”riscantă” din punct de vedere fiscal – la acest aspect contribuind, probabil, și reglementările de transparență impuse în ultimii ani, deși America și Asia-Pacific sunt doar cu un pas în spate.
Unde este România
În ceea ce privește România, riscurile fiscale globale sunt și ale companiilor locale, drept pentru care recomandăm ca orice raportare asociată impozitelor și taxelor locale să fie bine documentată și susținută, mai ales că anticipăm că vom vedea și la noi în țară tendința globală de întărire a controalelor fiscale – creșterea numărului și a intensității, dar și controlul rulajelor.
Chiar dacă numărul inspecțiilor fiscale a scăzut dramatic în perioada 2016 – 2019, surprinzător, numărul inspecțiilor fiscale nu a scăzut în același ritm în 2020, acesta fiind de 24.000. Se pare că inspectorii fiscali au trecut peste neajunsurile create de restricțiile legate de pandemie, peste lipsa mijloacelor digitale de desfășurare a activității de control fiscal, astfel că activitatea de inspecție fiscală a avut o scădere de doar 10% comparativ cu anul 2019.
În urma unei analize pe care EY România a efectuat-o, sumele colectate în urma inspecțiilor fiscale au cunoscut o scădere importantă constantă – de la 11,4 miliarde de lei în 2016 la 4,9 miliarde de lei în 2019, în condițiile în care, în 2020, Fiscul a colectat de la contribuabili 4,2 miliarde de lei.
Mult mai important, dacă ne uităm la eficiența inspecțiilor fiscale, vedem că a rezultat și o scădere severă a mediei sumelor colectate per contribuabil (persoane juridice) în urma inspecției fiscale. Astfel, dacă în anul 2017 suma medie colectată per contribuabil (persoane juridice) era de 500.000 lei, aceasta scade la aproximativ jumătate, respectiv 260.000 lei per contribuabil în 2019. Cu toate acestea, în zona inspecțiilor prețurilor de transfer, ANAF raportează în 2020 progrese semnificative comparativ cu anul 2019, stabilind în urma ajustărilor de prețuri de transfer o diferență a bazei de impozitare de 1,99 miliarde lei față de 0,83 miliarde lei în 2019.
Am analizat și arieratele colectate. În acest caz, vorbim despre creșteri exponențiale, chiar de la an la an, cu excepția anului 2017, când arieratele au avut o scădere de 0,6 miliarde de lei. Astfel, s-au colectat în plus 2 miliarde de lei în 2018 (raportat la anul anterior), plus 4,8 miliarde în 2019 (raportat la anul anterior) și plus 7,7 miliarde pe primele șase luni ale lui 2020 (raportat la semestrul întâi al anului anterior).
Cum se poate explica? Prin raportare la contextul economic și legislativ din anii în discuție. Mai exact la amnistiile fiscale, care au prevăzut anularea accesoriilor coroborată cu plata principalului din trecut, dar și cu plata la timp a obligațiilor curente. Prelungirea și îmbunătățirea acestor măsuri ar putea fi luate în calcul pe viitor pentru micșorarea decalajului dintre conformare și plată, dar și a intervalului de declarare și plată, eventual cu coroborarea instituției amnistiei cu eșalonarea la plată extinsă.
Colectarea arieratelor pare să fie singura care merge bine, pentru că nici sumele colectate prin executare silită nu cresc, ci scad constant, de la 15,2 miliarde de lei în 2016 la 12,3 miliarde de lei, respectiv 4,1 miliarde de lei în semestrul întâi 2020.
Prin Planul Național de Redresare și Reziliență, Guvernul vorbește despre o creștere cu 10%, a numărului de inspecții fiscale și despre întărirea controlului documentar la distanță, astfel încât acest tip de control să reprezinte 60% din totalul verificărilor în 2025. Controlul documentar, împreună cu SAF-T, reprezintă într-adevăr un mijloc de eficientizare a inspecțiilor fiscale. Aici se adaugă și nou creata structură de management al riscului, care ar trebui să ajute, de asemenea, la eficientizarea inspecțiilor fiscale prin crearea de clase de risc în funcție de care să se prioritizeze inspecția fiscală. Conform raportului de activitatea al ANAF pe 2020, au fost testați aproximativ 100 de indicatori de risc, urmând ca până la sfârșitul lui 2022 să se definitiveze indicatorii de risc în funcție de care se vor stabili clasele de risc. Ca atare, nu credem că mărirea numărului de inspecții fiscale va duce la creșterea colectării.
O atenție deosebită trebuie acordată și corectitudinii actului de inspecție fiscală. Pentru o astfel de radiografie trebui să analizăm evoluția Direcțiilor de soluționare a contestațiilor din cadrul ANAF. Astfel, cel mai important indicator este reprezentat de procentul din sumele impuse în cadrul activității de inspecție fiscală ce subzistă controlului de legalitate al ANAF, dar mai cu seamă, celui al instanțelor de judecată. Or, în anul 2020, în aproximativ 30% dintre cauze, contribuabilul a desființat actul de impunere. Vorbim de cauze care au pornit cu ani în urmă, definitivate în 2020. Acest procent de 30% corespunde unui număr de 418 cauze. Tot în raportul ANAF apar, însă, 309 cauze pentru care instanțele au dat alte soluții. Astfel, dacă ulterior aceste cauze vor fi soluționate în favoarea contribuabilului, este probabil ca acest procent să se îmbunătățească semnificativ în favoarea contribuabililor. La acesta trebuie adăugat și un altul, de 15% (din total sume), de cauze pentru care contribuabilii au obținut admiterea contestației sau anularea actului de impunere cu refacerea inspecției fiscale.
Cu alte cuvinte, dacă privim cifrele cu atenție, putem concluziona că un procent destul de mare (i.e. între 45% – 50%) din sumele impuse în urma inspecțiilor fiscale sunt anulate în faza contestației administrative și, ulterior, în instanțele de judecată. Având în vedere că sumele câștigate de contribuabili sunt purtătoare de dobânzi în favoarea contribuabilului (i.e. 7,3% pe an), iar o dispută fiscală durează în principiu peste cinci ani, rezultă că legalitatea și corectitudinea actului de control trebuie să primeze. În caz contrar, inspecția fiscală nu mai poate constitui un catalizator al colectării pe termen lung.
[divider height=”30″ line=”1″]
Autori:
Emanuel Băncilă, Partener, Liderul practicii de politici și dispute fiscale, Băncilă, Diaconu și Asociații SPRL
Adrian Rus, Partener, Liderul departamentului Prețuri de transfer, EY România
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Opinie Deloitte România: Reducerea deficitului de încasare la TVA, obiectiv asumat prin PNRR
Consolidarea fiscală: avantajele și dezavantajele înființării unui grup de impozit pe profit
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
În acest an, asistăm la ofensiva autorităților fiscale în ceea ce privește verificările fiscale și în special, dosarul prețurilor de transfer. În practică, întâlnim deseori situații controversate și dispute între contribuabili și autoritățile fiscale. Care este cea mai des întâlnită dispută între contribuabili și autoritățile fiscale în ceea ce privește prețurile de transfer?
Din experiența noastră, un punct des disputat de autoritățile fiscale este studiul de comparabilitate care stă la baza analizei economice.
Dosarul prețurilor de transfer include în afară de secțiunile descriptive de grup, societate, tranzacții cu afiliații, profil funcțional / de riscuri și secțiunea de analiză economică – extrem de importantă pentru analiza prețurilor de transfer.
Studiul de comparabilitate presupune compararea marjei de profitabilitate a societății testate cu intervalul de piață calculat pentru societăți comparabile independente. Studiul de comparabilitate este elementul central al dosarului de prețuri de transfer fiindcă acesta determină dacă prețurile de transfer au fost sau nu la nivel de piață. În cazul în care, ca urmare a studiului pregătit, rezultă că prețurile de transfer nu au fost la nivel de piață, urmează o ajustare efectuată de inspectorii fiscali. În funcție de valoarea mediană, ajustarea va determina o bază impozabilă suplimentară la nivelul impozitului pe profit mai mică sau mai mare.
De ce este importantă demonstrarea independenței societăților comparabile din setul final?
Dacă în ceea ce privește comparabilitatea societăților din setul final putem afirma că prețurile de transfer nu reprezintă o știință exactă iar gradul de subiectivism poate fi destul de ridicat, în ceea ce privește independența companiilor din setul final trebuie demonstrat cu cea mai mare precizie că societățile identificate în setul final sunt independente.
Aceasta este practic esența analizei prețurilor de transfer – să comparăm marjele de profitabilitate obținute de societățile testate din tranzacțiile intra-grup (marje despre care există suspiciunea rezonabilă din partea autorităților fiscale că au fost influențate negativ de prețurile sau politicile intra-grup) cu marjele de profitabilitate înregistrate de societățile comparabile independente din tranzacții sau activități similare, despre care nu poate exista o astfel de suspiciune. Intervalul intercuartilar sau intervalul marjelor de profitabilitate înregistrat de companiile comparabile independente reprezintă intervalul de piață, în care ar trebui să se situeze și marjele de profitabilitate ale companiilor controlate.
În concluzie, independența companiilor din setul final reprezintă o miză importantă a dosarului prețurilor de transfer și a procesului de argumentare privind caracterul de piață al prețurilor intra-grup.
Recomandarea noastră este ca în procesul de pregătire a dosarului de prețuri de transfer să vă asigurați că lucrați cu un consultant care acordă importanța cuvenită studiului de comparabilitate și verificării independenței companiilor din setul final și că deține toate bazele de date necesare pentru a putea realiza acest lucru.
[divider height=”30″ line=”1″]
Alina Andrei, Tax & Transfer Pricing Partner al Cabot Transfer Pricing
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Florentina Șușnea, PKF Finconta: Este directorul financiar al doilea CEO?
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
În 2020, doar 19% dintre companiile multinaționale respondente în cadrul celui mai recent sondaj EY România pe teme de prețuri de transfer au raportat că au revizuit politica de prețuri de transfer – adică au modificat marja de profit țintă, costurile considerate sau alte aspecte ale metodologiei de stabilire a preturilor, deși mai bine de jumătate (52%) au raportat că pandemia a avut efecte negative asupra cifrei de afaceri sau asupra rezultatului operațional. Cele mai multe (81%) nu au ajustat principiile de calcul ale prețurilor aplicate tranzacțiilor cu societăți afiliate ale companiilor din România. În majoritatea cazurilor însă, nici revizuirea nu a fost formalizată în scris între părți cum ar fi fost de așteptat, pentru a putea susține mai departe aceste modificări în cadrul unei inspecții de prețuri de transfer.
„Având în vedere atenția deosebită acordată de autorități, în timpul inspecțiilor, verificării înțelegerilor contractuale între părți și furnizării de documente justificative în susținerea tranzacțiilor, amânarea procesului de colectare a evidențelor, capabile să susțină adoptarea unui comportament conform cu principiul valorii de piață la momentul efectuării tranzacțiilor cu părți afiliate, nu face decât să îngreuneze orice posibilitate a companiei de a-și susține poziția în cadrul unor inspecții viitoare”, avertizează Adrian Rus, Partener EY România, Liderul departamentului Prețuri de transfer.
Sondajul derulat de EY România în luna martie a acestui an mai arată că majoritatea companiilor respondente (57%) se așteaptă să întâmpine dificultăți în cadrul unei inspecții fiscale viitoare în domeniul prețurilor de transfer. Procentul este similar cu cel înregistrat în sondajele globale ale EY, semn că prețurile de transfer sunt un subiect comun de controverse fiscale atât în România, cât și la nivel mondial.
Având în vedere că nu mai există inspecție fiscală fără verificarea domeniului prețurilor de transfer, dar și că un procent covârșitor din aceste inspecții se finalizează cu ajustări ale tranzacțiilor cu părți afiliate, considerăm că există un procent destul de mare de contribuabili care nu sunt familiarizați încă cu realitatea activității de inspecție fiscală. Firmele care nu anticipează astfel de dificultăți se regăsesc, în principal, în sectoare precum tehnologia informației, produse de larg consum, ospitalitate și agrement, industria farmaceutica sau petrol și gaze.
„Dacă luăm în considerare ajustările realizate de inspecția fiscală în ultimii ani, inclusiv în aceste domenii, considerăm această așteptare foarte optimistă. La asta se adaugă și anunțul autorităților de intensificare a activității de control în perioada imediat următoare. Ca atare, recomandăm o prudență sporită în această privință și pregătirea cât mai riguroasă pentru inspecțiile efectuate de ANAF în zona prețurilor de transfer, care înregistrează un grad semnificativ de analiză a multor informații specifice”, spune Emanuel Băncilă, Partener, Liderul practicii de litigii și controverse fiscale, Radu și Asociații SPRL.
Impactul crizei. În funcție de sectorul de activitate, pandemia a avut un impact diferit. Astfel, 52% dintre companiile respondente din România au raportat că pandemia a avut efecte negative asupra cifrei de afaceri sau asupra rezultatului operațional. Restul de 48% au indicat că pandemia fie nu a avut impact, fie că acesta a fost unul pozitiv pentru cifra de afaceri sau rezultatul operațional al companiei. Printre sectoarele care au resimțit un impact negativ al pandemiei regăsim industrii precum aeronautică/ apărare, agricultură, autovehicule, construcții și inginerie, transporturi și logistică. În rândul sectoarelor care fie nu au resimțit un impact specific, fie a fost unul pozitiv, se află cel bancar, al pieței de capital, media/ divertisment, produse de larg consum, tehnologia informației.
Măsuri de atenuare adoptate. Potrivit rezultatelor sondajului, companiile au apelat abia în ultimă instanță la disponibilizări, preferând șomajul tehnic și reducerea pachetelor salariale – 70% dintre respondenți. Doar 30% au apelat la măsuri severe, precum disponibilizări sau concedii fără plată. Mai mult, dintre companiile sondate, 49% au indicat că nu au adoptat nicio măsură de reducere a costurilor cu personalul în contextul COVID-19, în această situație aflându-se companii din sectorul bancar, farmaceutic, petrol și gaze. ”Indiferent de efectul resimțit și de strategia adoptată, fiecare companie trebuie să fie pregătită să argumenteze măsurile adoptate, impactul specific al acestora în zona prețurilor de transfer, precum și contextul propriu de afaceri în eventualitatea unui control fiscal cu privire la rezultatul anului 2020”, avertizează Adrian Rus.
Factori de risc. Indiferent de sectorul lor de activitate, companiile locale respondente consideră că principalii factori de risc în eventualitatea unui control de prețuri de transfer țin, în proporție de 62%, de aspecte privind rezultatul companiei și politica de prețuri de transfer aplicată (de ex. scăderea marjei, ajustări periodice de prețuri de transfer), 32% cred că provin din documentarea deficitară a tranzacțiilor/ circumstanțelor și, sub 6%, de substanța tranzacțiilor. „În acest sens, am observat chiar că un număr semnificativ de respondenți au indicat că nu își evaluează periodic rezultatele financiare pentru respectarea politicilor de prețuri de transfer”, a comentat Adrian Rus. „ În acest context, devine evident cât de importantă este monitorizarea politicilor de prețuri de transfer aplicate efectiv, ca și a rezultatelor obținute din tranzacțiile cu părți afiliate, în vederea administrării eficiente a riscurilor asociate prețurilor de transfer. Nu trebuie ignorată nici oportunitatea de a efectua ajustări proactive de prețuri de transfer în vederea conformării voluntare și reducerii controverselor cu autoritățile fiscale pe parcursul inspecțiilor și ulterior”, recomandă Adrian Rus.
Noi tranzacții. Finanțările și alocările de costuri adiționale intragrup au reprezentat cele mai numeroase tranzacții noi realizate de către 30% dintre companiile respondente. Totodată, companiile mici, cu o cifră de afaceri de sub 50 de milioane de euro, au raportat o varietate chiar mai mare a tipurilor de tranzacții noi cu societăți afiliate efectuate în 2020 față de celelalte societăți, indicând, spre exemplu, diverse alte tranzacții, precum servicii cu caracter excepțional, acordarea de finanțare, transferuri de stocuri/ echipamente cu caracter excepțional.
„Deși de înțeles, astfel de tranzacții noi efectuate în 2020 vin să sporească subiectele posibile de controverse cu autoritățile în controale fiscale pe partea de prețuri de transfer. Urmează să vedem cum vor fi abordate acestea în inspecții, luând de asemenea în calcul îndrumările în materie de prețuri de transfer emise de OCDE în contextul pandemiei, dar este greu de anticipat măsura în care se vor respecta”, a explicat Adrian Rus.
Utilizarea mijloacelor de suspendare. Studiul EY reliefează o utilizare extrem de redusă a mijloacelor ce permit suspendarea executării silite a sumelor impuse suplimentar de ANAF, doar 1,8% din participanți oferind scrisori de garanție bancară și niciunul apelând la instanțele judecătorești în vederea suspendării executării. „Această constatare poate să confirme că beneficiile utilizării instrumentelor alternative de suspendare sunt încă insuficient de bine cunoscute de companiile din România, pentru că, deși de cele mai multe ori nu sunt de acord cu ajustările de preturi de transfer, iar efortul financiar necesar pentru stingerea sumelor impuse este unul deosebit, contribuabilii preferă totuși să plătească. Cu toate acestea, credem că amnistia fiscală acordată în această perioadă a influențat în mod semnificativ decizia contribuabililor de a plăti în loc de a suspenda actele de impunere”, explică Emanuel Băncilă.
În concluzie, rezultatele acestui sondaj subliniază atenția din ce în ce mai mare pe care o acordă companiile tranzacțiilor cu părți afiliate și prețurilor de transfer ca zonă de risc în inspecțiile fiscale. În situația în care autoritățile fiscale au declarat că se concentrează asupra prețurilor de transfer, este necesar ca și companiile să aibă o politică de prețuri de transfer bine definită, pentru susținerea acestor tranzacții. În același timp, să fie extrem de pregătite cu o documentație adecvată, mai ales că este dificil de anticipat la acest moment modul în care autoritățile fiscale vor verifica tranzacțiile efectuate cu societăți din grup în contextul pandemiei.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Studiu EY: Liderii financiari își regândesc atribuțiile odată cu noua realitate operațională
Alex Milcev, EY România: Deficit bugetar actual și în următorii ani. Cum face rost Guvernul de bani?
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: Pexels.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Inspecțiile fiscale stabilesc, aproape invariabil, obligații suplimentare de plată la impozitul pe profit în cazul instituțiilor financiare. Presiunea asupra acestora a crescut odată cu introducerea obligațiilor de raportare a tranzacțiilor transfrontaliere DAC6, care se adaugă cerințelor de raportare existente, ce ar putea ridica și ele probleme în practică, de exemplu FATCA (The Foreign Account Tax Compliance Act) și CRS (Standardul Comun de Raportare). Ajustările de prețuri de transfer, provocările din zona telemuncii, modificările intervenite pe final de an în Codul fiscal, dar și dispozițiile învechite din zona de TVA punctează principalele zone de risc din perspectivă fiscală pentru această industrie.
În dialog cu reprezentanții instituțiilor financiare din piața locală, în cadrul evenimentului Ghid de gestionare a riscurilor fiscale în industria financiară. Soluții de îmbunătățire a fluxurilor de numerar, EY România a identificat principalele probleme cu care se confruntă sectorul financiar-bancar și ce soluții există.
- FATCA & CRS sunt zone pe care autoritățile fiscale nu le-au verificat încă, dar care pot ridica probleme în practică din cauza lacunelor de documentare și a procedurilor insuficient testate
Andra Cașu, Partener Asociat, Liderul Departamentului de Impozite Directe și Coordonator taxe al industriei de servicii financiare, EY România: ”FATCA & CRS sunt zone pe care autoritățile fiscale nu le-au verificat încă, dar care pot ridica probleme în practică din cauza lacunelor de documentare și a procedurilor insuficient testate de către instituțiile financiare. În plus, de anul acesta, au intrat în scenă și raportările DAC 6, ceea ce poate însemna un nou centru de interes al autorităților fiscale, care, în ultimii ani, la aproape fiecare raport de verificare întocmit au stabilit obligații suplimentare”.
”Niciun contribuabil nu are o vizibilitate individuală suficientă asupra celor mai bune practici din industrie, a problemelor identificate în inspecțiile fiscale sau a riscurilor generate de comportamentul local care urmează în multe cazuri exclusiv instrucțiunile de grup. Există desigur și tendințe macroeconomice și internaționale care afectează evoluția fiscalității în România, însă, dincolo de acestea, se simte puternic pulsul nevoii de colectare (prin inspecțiile fiscale în industria serviciilor financiare) și al cerințelor de conformare (de exemplu în zonele deja amintite DAC6, FATCA și CRS)”.
”Să nu uităm și de impactul pe care SAF-T îl va avea asupra băncilor în mod particular, deoarece, în momentul de față, acesta este un aspect fiscal polivalent care suscită interes și care cu siguranță va genera provocări practice”, a subliniat partenerul asociat EY.
- Nevoia de a aduce sume suplimentare la bugetul de stat în 2021 va determina autoritățile fiscale să devină mai agresive decât până acum
Alex Slujitoru, avocat, Litigii Fiscale, Radu și Asociații: “În 2021, credem că nevoia de a aduce sume suplimentare la bugetul de stat va determina autoritățile fiscale să devină mai agresive decât până acum, ceea ce le predispune la neglijarea regulilor de procedură”.
”În contextul sancțiunilor recent introduse în Codul de procedură fiscală pentru o serie de abateri ale inspectorilor fiscali – ce merg până la constatarea nulității raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere, spre exemplu, când acestea au fost emise într-o situație ce a condus și la sesizarea organelor penale – un contribuabil bine informat și vigilent pe parcursul desfășurării controlului poate obține rezultate neașteptat de favorabile”, a mai semnalat Alex Slujitoru.
- Noi obligații de raportare în 2021 privind tranzacțiile transfrontaliere, DAC 6 e un nou pas în direcția transparenței fiscale la nivel european
În privința modificărilor aduse de Codul fiscal la finalul anului trecut legislației fiscale, Răzvan Ungureanu, Senior Manager, Departamentul de Impozite Directe, EY România, a punctat: ”Consolidarea fiscală în ceea ce privește impozitul pe profit, clarificarea tratamentului fiscal aplicabil IFRS 16 sau a tratamentului fiscal al cesiunilor de titluri de stat sunt doar câteva dintre principalele modificări. Nici începutul anului 2021 nu s-a lăsat mai prejos, aducând noi obligații de raportare în ceea ce privește tranzacțiile transfrontaliere, DAC 6, un nou pas în direcția transparenței fiscale la nivel european”.
- Ne așteptăm ca autoritățile fiscale să ia măsuri prin schimbarea practicii în cadrul inspecțiilor fiscale în conformitate cu recomandările OCDE, ceea ce ar trebui să ducă la un mediu mai armonizat și la mai puține controverse în viitor
Georgiana Bizdrigheanu, Manager, Departamentul de Prețuri de Transfer, EY România: “Fie că vorbim despre acordarea de împrumuturi, implementarea unor structuri de tipul cash-pooling sau alte forme de suport financiar, finanțarea intra-grup este cea mai directă formă de obținere a unui sprijin financiar pentru desfășurarea activităților, atât de necesară în special în ultimul an pentru multe dintre companiile din România”.
”Raportul publicat de OCDE privind tranzacțiile financiare ar trebui să ajute atât contribuabilii, cât și autoritățile fiscale să determine în mod unitar dacă a fost respectat principiul prețului de piață în tranzacțiile financiare. În mod normal, ne așteptăm ca autoritățile fiscale să ia măsuri prin schimbarea practicii în cadrul inspecțiilor fiscale în conformitate cu recomandările OCDE, ceea ce ar trebui să ducă la un mediu mai armonizat și la mai puține controverse în viitor. Rămâne de văzut cât de realistă este această așteptare prin prisma inspecțiilor viitoare efectuate de ANAF în zona prețurilor de transfer vizând tranzacțiile financiare”, a adăugat Georgiana Bizdrigheanu.
- Prevederile privind scutirile de TVA la nivelul UE pentru serviciile financiare au rămas neschimbate din 1977 și sunt dificil de aplicat în practică
Prevederile referitoare la TVA și problemele pe care le generează în piața serviciilor financiare au fost semnalate de Georgiana Iancu, partener EY și Coordonatorul Departamentului de Taxe indirecte și Florina Parîng, Senior Manager, EY România. ”Prevederile privind scutirile de TVA la nivelul UE pentru serviciile financiare au rămas neschimbate din 1977 și vedem zilnic cât de dificil sunt de aplicat în practică. Dispozițiile «învechite» din Directiva de TVA nu au ținut ritmul cu evoluțiile economiei moderne și, în mod evident, nu sunt adecvate unor tranzacții financiare moderne, complexe și dependente masiv de tehnologie. În fiecare an, vedem noi întrebări preliminare adresate CJUE, fie din cauza unor decizii anterioare ale Curții care necesitau mai multă claritate și perspective noi, fie pur și simplu pentru că legislația de TVA nu acoperă spețele și complexitățile inerente tranzacțiilor financiare”, a declarat Georgiana Iancu.
”Cesiunile de creanțe, recuperările de costuri, operațiunile în afara sferei de TVA prin prisma deducerii TVA, tranzacțiile mamă-sucursală și impactul asupra proratei de deducere sunt doar câteva din laitmotivele întrebărilor preliminare la Curtea Europeană de Justiție adresate în ultimii ani. Rolul jurisprudenței europene în descâlcirea regulilor de TVA în sectorul serviciilor financiare a devenit esențial în ultimii ani, însă rezultă deseori într-o aplicare restrictivă, inadecvată sau exagerat de complexă a scutirilor de TVA și a regulilor privind deducerea acestei taxe”, a completat Florina Parîng.
”Ca parte a inițiativei de reformare a regimului de TVA pentru serviciile financiare și de asigurare, Comisia Europeană a lansat procesul consultativ cu mediul de afaceri la începutul lunii februarie, termenul de răspuns fiind 31 mai 2021. Jucătorii din sectorul financiar-bancar și asigurări au, așadar, posibilitatea să contribuie activ în acest proces care acoperă elemente esențiale pentru viitorul serviciilor financiare. Mă refer aici la eliminarea scutirilor de TVA, introducerea unei opțiuni de taxare, aplicabilitatea scutirii de cost sharing și pentru serviciile financiare sau includerea unei rate fixe de deducere a TVA: caracter opțional sau obligatoriu”, a conchis partenerul coordonator al Departamentului de taxe indirecte, EY România, Georgiana Iancu.
- Procesul de management al schimbării vizavi de munca la distanță poate părea simplu, dar dacă nu este coordonat într-un mod adecvat, structurat, poate duce la diminuarea eficienței angajaților pe termen mediu și lung
Deși domeniul financiar ”a fost printre cele mai reticente”, ”telemunca este posibilă în această industrie”, a subliniat Corina Mîndoiu, Partener Asociat, Departamentul de Impozit pe Venit și Contribuții Sociale, EY România. ”Într-o perioadă foarte scurtă, activitatea remote a fost implementată la scară largă. Procesul de management al schimbării vizavi de munca la distanță poate părea simplu, dar dacă nu este coordonat într-un mod adecvat, structurat, poate conduce la o diminuare a eficienței angajaților pe termen mediu și lung”, a mai spus Corina Mîndoiu.
- Munca de la domiciliu, implementată de mulți angajatori din martie 2020, a generat și necesitatea adaptării pachetului salarial la noua realitate
Geanina Ciorâța, Senior Manager, Departamentul de Impozit pe venit şi contribuţii sociale, EY România, a explicat și implicațiile ce au derivat din telemuncă: “Ca urmare a muncii de la domiciliu, implementată de mulți angajatori din martie 2020, a devenit necesară și adaptarea pachetului salarial la noua realitate, astfel încât motivarea salarială, productivitatea angajaților și competitivitatea pachetului salarial să nu aibă de suferit ca urmare a pandemiei. În plus, modificările legislative adoptate de la 1 ianuarie 2021 aduc o serie de noi beneficii neimpozabile, pentru unele din ele, însă, existând anumite semne de întrebare cu privire la procedura de acordare. Nu în ultimul rând, subiectul tichetelor cadou rămâne încă unul sensibil, chiar și după cele mai recente modificări ale Codului Fiscal”.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Studiu EY: Activitatea IPO globală încheie în forță anul 2020, depășind așteptările pieței
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: Unsplash.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Pandemia COVID-19 a provocat o criză mondială fără precedent și a afectat economia globală într-un mod în care efectele vor fi resimțite pentru o perioadă lungă de timp. Această pandemie și-a avut impactul și asupra prețurilor de transfer și va schimba modul în care sunt efectuate tranzacțiile între companii, precum și modul în care prețurile sunt determinate în cadrul acestor tranzacții. Am răspuns în acest articol la câteva dintre întrebările cheie în lumina ghidului OCDE publicat cu privire la implicațiile prețurilor de transfer prin prisma pandemiei COVID-19 (publicat în data de 18 decembrie 2020).
Întrebări cheie și recomandări:
1. Pot entitățile care își desfășoară activitatea în condiții de risc limitat să suporte pierderi?
În condiții normale, societatea mamă este cea care definește strategia companiilor multinaționale. Societatea mamă obține în general profitul rezidual după ce entitățile cu risc limitat obțin profitul garantat. În schimb, dacă strategia definită de grup duce la pierderi, societatea mamă suportă pierderea reziduală după ce companiile cu risc limitat primesc profitul garantat.
Cu toate acestea, în contextul actual, nu strategia implementată de societatea mamă va genera pierderea globală a companiilor multinaționale, ci pierderile ar fi cauzate de închiderea/încetinirea activității anumitor sectoare.
Se poate spune că autoritățile fiscale vor pune sub semnul întrebării orice astfel de modele de prețuri de transfer în care societatea mamă suportă toate pierderile, iar entitățile cu risc limitat nu suportă niciun risc.
Noile orientări OCDE privind implicațiile prețurilor de transfer în contextul pandemiei COVID-19 oferă un răspuns foarte generic și afirmă că „În toate circumstanțele va fi necesar să se ia în considerare faptele și circumstanțele specifice atunci când se determină dacă o așa-numită entitate cu„ risc limitat” ar putea suportă pierderi în condiții de concurență independentă.
De exemplu, în cazul în care există o scădere semnificativă a cererii din cauza COVID-19, un distribuitor cu risc limitat care își asumă un anumit risc de piață poate, în condiții de concurență, să câștige o pierdere asociată cu eliminarea acestui risc. Amploarea pierderii în cadrul unei tranzacții intra-grup va fi determinată de condițiile și caracteristicile relevante din punct de vedere economic ale tranzacției comparativ cu cele ale tranzacțiilor necontrolate comparabile.”
2. Cum ar trebui alocate costurile operaționale sau excepționale, care pot apărea din cauza COVID-19, între părțile afiliate?
Ghidul introduce conceptul de „costuri operaționale excepționale și nerecurente” și afirmă că „Multe întreprinderi au înregistrat costuri operaționale excepționale, nerecurente, ca urmare a pandemiei COVID-19, relevante pentru condițiile de operare diferite pe perioada pandemiei. ”
Trei principii generale privind alocarea pierderilor (între entitățile asociate) au fost prezentate în ghid:
- Alocarea riscurilor ar trebui să ofere indicații privind modul în care ar trebui alocate profiturile / pierderile.
- Costurile operaționale excepționale, nerecurente, înregistrate din cauza COVID-19 ar trebui alocate pe baza unei evaluări a modului în care întreprinderile independente în circumstanțe comparabile funcționează.
- Părțile afiliate pot lua în considerare opțiunea de a aplica clauze de forță majoră.
3. Prin aplicarea forței majore cum poate fi afectată alocarea pierderilor cauzate de pandemia COVID-19?
Conform ghidului, nu se poate presupune automat că, atunci când un contract intra-grup relevant conține o clauză de forță majoră, pandemia COVID-19 este suficientă pentru ca o parte la contractul respectiv să invoce forța majoră, nici nu poate fi asumată automat în absența unei astfel de clauze din contractul intra-grup potrivit căreia o renegociere cu un rezultat potențial asemănător ar fi nepotrivită.
Ar trebui să se acorde o atenție sporită în evaluarea impactului COVID-19 în situația specifică a părții afiliate și dacă se califică drept un eveniment de forță majoră și ar trebui revizuită clauza de forță majoră în contextul relației generale și al acordului contractual.
4. În ce circumstanțe pot fi modificate contractele pentru a aborda consecințele COVID-19?
Ghidul prevede că determinarea dacă ar trebui întreprinsă sau nu o renegociere a valorii de piață se va baza pe ceea ce ar face părțile independente în circumstanțe comparabile.
5. COVID-19 are impact asupra acordurilor de preț în avans existente (APA)?
APA existente și termenii acestora ar trebui menținute și respectate, cu excepția cazului în care a avut loc o condiție care duce la anulare. Contribuabilii și administrațiile fiscale nu pot ignora sau modifica automat condițiile APA existente din cauza schimbării circumstanțelor economice.
6. COVID-19 are impact asupra unui APA în curs de negociere?
În cazul în care contribuabilii și administrațiile fiscale negociază un APA destinat să acopere anul 2020, toate părțile sunt încurajate să adopte o abordare flexibilă și colaborativă pentru a determina modul de includere a condițiilor economice actuale. S-ar putea lua în considerare agrearea unei perioade scurte a APA care să acopere perioada afectată de pandemia COVID-19 și un APA separat care să acopere perioada post-COVID.
Concluzie
Recomandările conținute în acest ghid OCDE oferă un cadru pentru analiza unora dintre principalele probleme în materie de prețuri de transfer pe care companiile le-ar întâmpina din cauza pandemiei.
Cu toate acestea, este recomandat ca toate companiile să efectueze un diagnostic amănunțit și precis al situației, o identificare a riscurilor implicate și, pe această bază, să determine ajustările care pot fi făcute.
Dacă aveți întrebări legate de aspectele prezentate în acest articol sau aveți nevoie de consiliere legată de prețurile de transfer, ne puteți contacta la adresele de email nilanjan.nag@pkffinconta.ro sau diana.vlad@pkffinconta.ro.
Despre autori:
Nilanjan Nag și-a început cariera în anul 2007. Cu o diplomă în contabilitate și una de Master în Management, Nilanjan are peste 10 ani de experiență în domeniul prețurilor de transfer la PwC și Deloitte în India. Nilanjan cunoștințe privind conformitatea preturilor de transfer, planificarea angajamentelor și controlul preturilor de transfer. De asemenea, are experiență privind elaborarea angajamentul legat de documentația globală de prețuri de transfer, precum în evaluarea proprietății intelectuale.
Diana Vlad are o experiență de peste 4 ani în domeniul economic și fiscal, în special în aria prețurilor de transfer, asigurând servicii de calitate clienților din diferite industrii privind documentația prețurilor de transfer și acordarea de asistență în acest domeniu.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Studiu EY: Activitatea IPO globală încheie în forță anul 2020, depășind așteptările pieței
Riscurile fiscale în industria financiar-bancară sunt în creștere. Ce soluții există?
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: Unsplash.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Economia întregii lumi se află în mijlocul unei crize severe provocate de măsurile luate pentru a combate virusul COVID-19. O întrebare care se pune în contextul recesiunii economice este dacă prețurile de transfer ale companiilor multinaționale trebuie revizuite.
Prezentăm în cele de mai jos abordările potențiale pentru ajustarea valorilor de referință ale profiturilor entităților controlate sau ale celor independente din seturile finale de comparabile în contextul utilizării metodei marjei nete sau metodei comparării prețurilor, în concordanță cu principiul valorii de piață.
Liniile directoare OCDE arată importanța luării în considerare (analiză) a condițiilor economice:
“Circumstanțele economice care pot fi relevante pentru determinarea comparabilității pieței includ localizarea geografică; mărimea piețelor; nivelul concurenței pe piețe și pozițiile concurențiale ale cumpărătorilor și vânzătorilor … Existența unui ciclu (de exemplu, ciclu economic, de afaceri sau de produs) este una dintre circumstanțele economice care ar trebui identificate … Piața geografică este o altă circumstanță economică care ar trebui identificată.” (Liniile directoare OCDE, capitolul I, paragraful 1.110 – 1.112.).
Marjele de profit pentru entitățile controlate ce fac obiectul exemplelor de mai jos se bazează pe studii de comparabilitate și se așteaptă să fie realizată o anumită autocorecție a intervalelor de profitabilitate de referință, deoarece profiturile comparabile ale companiei se modifică ca urmare a recesiunii economice.
În primul rând, există problema practică conform căreia datele companiilor comparabile sunt disponibile numai cu un decalaj semnificativ (bazele de date Amadeus, Orbis și TP Catalyst se actualizează cu datele financiare ale anului 2020 cel mai devreme în toamna lui 2021), astfel încât companiile trebuie să stabilească dacă studiile de comparabilitate bazate pe date istorice trebuie ajustate pentru 2020.
În al doilea rând, există o problemă mai importantă, potrivit căreia diferențele dintre companiile comparabile și entitatea controlată, care nu erau semnificative în perioadele normale, ar putea fi destul de pronunțate în perioade neobișnuite ca cea generată de COVID 19. Pentru a oferi un exemplu, distribuitorul testat și distribuitorii comparabili pot fi destul de diferiți în ceea ce privește diversificarea portofoliilor de produse (exemplu: un distribuitor de produse textile – haine poate deveni peste noapte în anul 2020 și distribuitor de produse sanitare – măști sanitare).
În cele din urmă, orice analiză a prețurilor de transfer pentru o entitate de rutină ar trebui, în general, să analizeze termenii contractuali, funcțiile și riscurile părților implicate și comportamentul terților pentru a determina rentabilitatea. Deși uneori este adecvat să se facă ajustări la prețurile istorice, în alte circumstanțe poate fi mai potrivit ca acestea să se mențină intacte.
Ajustările prețurilor de transfer pentru anul 2020 se împart în 3 mari categorii:
- Ajustări ale datelor financiare ale părții testate (companiei pentru care se pregătește DPT);
- Ajustări ale profitabilității companiilor comparabile din setul final;
- Ajustări ale perioadei de evaluare/referință a studiului de comparabilitate.
-
AJUSTĂRI ALE DATELOR FINANCIARE ALE PĂRȚII TESTATE
Ca urmare a Covid-19, multe companii se confruntă cu niveluri anormale ale anumitor costuri sau costuri extraordinare pe care nu le-ar fi suportat în perioadele normale. Dacă rezultatele companiilor comparabile se bazează pe istoricul recent al datelor financiare sau dacă entitățile comparabile sunt afectate diferit de Covid-19, poate fi rezonabil să se ajusteze datele financiare ale părții testate pentru a elimina costurile extraordinare legate de Covid-19 deoarece acestea nu sunt reflectate în datele companiilor comparabile din setul final. Marjele de profit ajustate ale părții testate pot fi apoi comparate în mod fiabil cu setul de companii comparabile din setul final.
În cele ce urmează sunt prezentate o serie de exemple de costuri extraordinare pe care companiile afectate financiar de Covid-19 le-ar putea înregistra în 2020 și care, în mod rezonabil, trebuie tratate separat de metodele obișnuite ale marjei nete sau comparării prețurilor.
- Write-off de creanțe: întreruperile economice de-a lungul lanțului de aprovizionare pot duce la probleme de lichiditate pentru clienții societății sau chiar la insolvență. În consecință, entitatea controlată se poate confrunta cu creanțe neperformante anormal de mari și în consecință cu provizioane sau direct – cu pierderi.
- Reduceri de stocuri: stările de lockdown sau opririle de producție pot însemna și stocuri mari de produse. Dacă nu există piață pentru excesul de stoc sau dacă întreruperile din lanțul logistic de aprovizionare împiedică accesul pe piață, o parte din stocurile companiei pot fi trecute la pierderi.
- Deprecierea activelor: dacă starea de lockdown a dus la o ajustare permanentă a așteptărilor de afaceri ale unei companii, unele dintre activele fixe ale companiei pot fi supuse deprecierii în scopuri contabile. Deprecierea ar trebui, în general, recunoscută în perioada contabilă curentă.
- Capacitate de producție subutilizată: întreruperile lanțului de aprovizionare și cererea redusă datorată Covid-19 pot duce la o utilizare anormal de scăzută a capacității de producție. O companie poate recunoaște pierderile generale nealocabile rezultate din această utilizare scăzută ca o cheltuială în perioada în care sunt suportate.
- Forța de vânzare inactivă: întreruperile cauzate de Covid-19 pot duce la pierderi neobișnuite. În timp ce companiile pot fi capabile să reducă anumite costuri de vânzare proporțional cu reducerile de venituri, acestea pot fi incapabile să reducă alte costuri de vânzare. Astfel de costuri vor fi apoi disproporționat mai mari ca procent din venituri în comparație cu perioadele normale. Este posibil să se identifice costurile forței de vânzare inactive în timpul Covid-19.
Tabelul 1: Identificarea costurilor generate de COVID 19
| Indicator / An | 2018 | 2019 | 2020 |
| Cifra de afaceri netă | 63.511.754 | 66.728.370 | 59.503.187 |
| Costul bunurilor vândute (COGS) (ch cu marfurile) | 50.573.859 | 52.620.512 | 49.988.350 |
| Pierderi inventar | 0 | 0 | 12.340.000 |
| Total COGS | 50.573.859 | 52.620.512 | 62.328.350 |
| Profit Brut | 12.937.895 | 14.107.858 | -2.825.163 |
| Alte cheltuieli din exploatare: cheltuieli general-administrative și de marketing | 11.923.010 | 12.367.000 | 9.316.331 |
| Creanțe anulate | 0 | 0 | 3.500.000 |
| Pierderi din depreciere | 0 | 0 | 85.550 |
| Total cheltuieli general-administrative și de marketing | 11.923.010 | 12.367.000 | 12.901.881 |
| Profit operațional | 1.014.885 | 1.740.858 | -15.727.044 |
| Marja operațională | 1,60% | 2,61% | -26,43% |
| Profit operațional ajustat de Covid-19 | 198.506 | ||
| Marja operațională ajustată de Covid-19 | 0,33% |
Producătorul testat din tabelul 1 se confruntă cu reduceri de stocuri, write-off de creanțe și pierderi din depreciere în 2020, toate generate de Covid-19. În cazul în care cheltuielile extraordinare aferente acestor elemente sunt excluse din situațiile financiare, marja operațională crește de la -26,43% la 0,33%. Această marjă poate fi comparată cu intervalul neajustat pre-Covid.
Alternativ, marja societății testate poate fi comparată cu datele financiare ale companiilor comparabile din setul final care includ date din perioada Covid-19. În acest caz, intervalul intercuartilar ar trebui, de asemenea, revizuit. Dacă unele companii comparabile au suportat cheltuieli similare legate de Covid-19, acestea pot fi, de asemenea, ajustate pentru a asigura o comparație mai fiabilă.
-
AJUSTĂRI ALE PROFITABILITĂȚII COMPANIILOR COMPARABILE DIN SETUL FINAL
A treia categorie de ajustări utilizate sunt cele privind rezultatele financiare ale companiilor comparabile. În cadrul acestei categorii discutăm următoarele tipuri de ajustări:
- Ajustări ale rezultatelor financiare ale societăților comparabile pe baza indicatorilor macroeconomici;
- Ajustări ale rezultatelor societăților comparabile pe baza valorilor companiei testate.
Ajustări ale rezultatelor financiare ale societăților comparabile pe baza indicatorilor macroeconomici
Ajustările prețurilor de transfer pot, de asemenea, șă țină cont de indicatorii macroeconomici care pot reflecta diferențele sistematice dintre condițiile economice ale părții testate și cele ale companiilor comparabile.
O posibilitate de ajustare pentru astfel de diferențe ar putea fi utilizarea modelelor care leagă indicatori macroeconomici precum PIB (sau indici mai specifici relevanți pentru anumite industrii) cu indicatori de performanță ai companiei, cum ar fi veniturile sau profiturile.
Aceste modele utilizează o „regresie” sau o ecuație care specifică o relație statistică între indicatorul macroeconomic și veniturile sau profiturile firmei. De exemplu, am putea lua în considerare modul în care creșterea PIB-ului este corelată cu creșterea marjei operaționale a companiei pentru o anumită industrie sau țară. Odată estimată relația statistică, aceasta poate fi utilizată pentru a anticipa creșterea marjei operaționale a companiilor dintr-o industrie sau țară, dacă este cunoscută doar creșterea PIB-ului.
Tabelul de mai jos prezintă o creștere ipotetică a PIB-ului și o creștere medie a marjei operaționale în 2020 pentru companii comparabile cu partea testată din cinci țări diferite. Se presupune că, în fiecare dintre aceste cinci țări, creșterea marjei operaționale poate fi observată direct.
Tabelul 2: PIB și marja operațională
| Țara | Creșterea marjei operaționale | Creșterea PIB |
| Țara A | -10% | -3% |
| Țara B | -27% | -5% |
| Țara C | -5% | 0% |
| Țara D | 2% | 1% |
| Țara E | -4% | 0,5%
|
Dintre cele cinci țări enumerate mai sus, țara cu cea mai mică creștere arată o scădere a PIB-ului cu 5%. Cu toate acestea, să presupunem că Țara F, unde se află partea testată, a înregistrat o scădere a PIB-ului cu 7,0%, deoarece a fost afectată de Covid-19 mai rău decât Țările A-E.
Dacă vom considera condițiile economice ca reprezentând un factor important de comparabilitate, am putea ajusta rezultatele companiilor comparabile pentru a ține cont de diferitele condiții economice din țara F și din țările în care activează companiile comparabile.
Se poate observa în Tabelul 2 că există o corelație între scăderea PIB-ului și scăderea marjei operaționale. De fapt, dacă estimăm o regresie liniară, am obține următoarea relație între cei doi indicatori:
Regresia din acest exemplu ipotetic de mai sus are o exactitate „R-pătrat” la 89% (R-pătrat mai mare indică o putere explicativă mai mare pentru regresie).
Am putea folosi acum relația estimată pentru a ajusta marjele de profit ale companiilor comparabile din țările A-E la nivelurile care ar fi fost înregistrate dacă ar fi funcționat în țara F.
De exemplu, să presupunem că o companie comparabilă din țara A a avut o marjă operațională de 10% în 2019, care a scăzut la 9,1% în 2020. Știm că PIB-ul a înregistrat o creștere în țara A în 2020 de -3,0%, adică cu 4 puncte procentuale mai mare decât creșterea PIB-ului în țara F de -7,0%. Pe baza ecuației de regresie de mai sus, scăderea suplimentară cu 4 puncte procentuale a PIB-ului în țara F comparativ cu țara A ar fi asociată cu o scădere suplimentară de 16,1% a marjei operaționale (adică, modificarea creșterii marjei operaționale = 4,02* modificarea creșterii PIB = 4,02 * (-4%) = -16,1%, pentru o marjă operațională ajustată de 7,5% în 2020 deoarece 9,1% + 10% * (- 16,1%) = 7,5%).
Ajustări ale rezultatelor societăților comparabile pe baza valorilor companiei testate
Marjele de profit ale unei companii depind de performanța sa pe baza diferitelor valori operaționale (și, în consecință, financiare), de exemplu, capacitatea sa de a reduce forța de vânzare sau capacitatea sa de a utiliza producția existentă în timpul recesiunii economice.
În esență, structurile de costuri ale companiilor au costuri variabile, care se amplifică cu nivelul vânzărilor și veniturilor (de exemplu, costul materialelor) și costurile fixe (de exemplu, costul activelor fixe sau anumite cheltuieli generale și administrative), care nu pot fi ajustate la fel de repede când condițiile economice se schimbă. Când volumele scad, costurile fixe nu scad la aceeași rată, ceea ce duce la o reducere disproporționată a profitului operațional. Cu cât nivelul costurilor fixe este mai mare într-o afacere, cu atât rentabilitatea companiei va fi mai sensibilă la fluctuațiile veniturilor.
Tabelul 3 : Prezentarea costurilor fixe și variabile
| Compania A | Compania B | |
| Venituri (V) | 55 | 55 |
| Costuri variabile (CV) | 30 | 38 |
| Costuri fixe (CF) | 10 | 2 |
| V-CV | 25 | 17 |
| V-CV-CF | 15 | 15 |
| Gradul de creștere a profitului operațional prin creșterea veniturilor operaționale | 1,66x | 1,13x |
Dacă notăm veniturile cu „V”, costurile variabile cu „CV”, costurile fixe cu „CF”, atunci Gradul de creștere a profitului operațional prin creșterea veniturilor operaționale (sau „Efectul de levier”) este definit conform următoarei formule:
Costurile fixe scad numitorul și, prin urmare, crește Gradul de creștere a profitului operațional prin creșterea veniturilor operaționale.
Pentru Compania A din Tabelul 3, Gradul de creștere a profitului operațional prin creșterea veniturilor operaționale este de 1,66x, în timp ce pentru Compania B, care are costuri fixe mai mici, acesta este de 1,13x. Pe baza nivelurilor de venituri prezentate în tabel, ambele companii câștigă aceeași sumă de profit (adică V – CV – CF).
Mergând mai departe cu exemplul:
Tabelul 4 : Ilustrarea ajustării gradului de creștere a profitului operațional
| Compania | Rezultat (V-CV-CF) 2018 | Rezultat (V-CV-CF) 2019 | Rezultat (V-CV-CF) 2020 | Venituri operaționale 2018 | Venituri operaționale 2019 | Venituri operaționale 2020 | Marja operațională 2020 |
| Compania A | 614 | 270 | (181) | 7.050 | 6.024 | 2.880 | -6,3% |
| Compania B | 78 | 108 | 38 | 498 | 513 | 406 | 9,4% |
| Compania C | 5.701 | 3.844 | 5.530 | 48.513 | 42.146 | 41.389 | 13,4% |
| Compania D | 68 | 40 | 31 | 1.057 | 959 | 698 | 4,4% |
| Compania E | 5.467 | 3.859 | 2.896 | 49.133 | 42.798 | 32.712 | 7,9% |
| Compania F | 16 | 14 | 13 | 177 | 171 | 140 | 9,6% |
| Compania G | 978 | 1.053 | 53 | 7.243 | 4.588 | 2.901 | 1,8% |
| Compania H | 71 | 55 | 56 | 343 | 316 | 468 | 11,9% |
| Compania I | 2.528 | 3.359 | 1.376 | 15.052 | 28.881 | 16.949 | 8,1% |
| Cuartila 1 | 4,4% | ||||||
| Mediana | 8,1% | ||||||
| Cuartila 3 | 9,6% | ||||||
| Partea testată | 1.251 | 1.069 | (626) | 14.370 | 14.124 | 11.271 | -5,6% |
Exemplul presupune că, în momentul analizei, sunt disponibile informații pentru 2020. Abordarea descrisă este aplicabilă, cu eventualele ajustări, chiar dacă datele comparabile ale companiei sunt disponibile numai până în 2019. Toate companiile comparabile din acest exemplu au înregistrat o scădere a veniturilor și a profiturilor; cu toate acestea, profitul părții testate a scăzut mult mai mult, rezultând ca marja sa operațională să fie sub intervalul intercuartilar 2020.
Presupunem că există motive care susțin că partea testată a înregistrat rezultate mai slabe datorită costurilor fixe mai mari, care și-a amplificat pierderile în fața scăderii volumelor. Pentru a testa această ipoteză, utilizăm datele istorice privind vânzările și profitul pentru a estima gradul de creștere a profitului operațional prin creșterea veniturilor operaționale pentru partea testată și pentru companiile din analiza comparativă.
Tabelul 5: Rezultatul ajustării gradului de creștere a profitului operațional
| Companiile din analiza comparativă | Gradul de creștere a profitului operațional prin creșterea veniturilor operaționale |
| Compania A | 3,86 |
| Compania B | 2,53 |
| Compania C | 3,31 |
| Compania D | 3,17 |
| Compania E | 2,03 |
| Compania F | 2,65 |
| Compania G | 0,63 |
| Compania H | 2,08 |
| Compania I | 0,46 |
| Partea testată | 4,06 |
Din tabel reiese că partea testată are un grad de creștere a profitului operațional prin creșterea veniturilor operaționale mai mare decât grupul de companii din analiza comparativă. O modalitate de a calcula o ajustare pentru diferențele în structurile de costuri ale companiilor de referință și ale părții testate este de a estima cum profitul operațional al companiilor de referință s-ar fi putut schimba din 2019 până în 2020 dacă ar avea și ele un grad de creștere a profitului operațional prin creșterea veniturilor operaționale de 4,06.
Tabelul 6: Rezultatul ajustării gradului de creștere a profitului operațional
| Companiile din analiza comparativă | Marja Operațională |
| Compania A | -10,5% |
| Compania B | 4% |
| Compania C | 8,6% |
| Compania D | -0,6% |
| Compania E | 0,5% |
| Compania F | 2,8% |
| Compania G | -18% |
| Compania H | 34,7% |
| Compania I | -13,5% |
| Quartila 1 | -10,5% |
| Mediana | 0,5% |
| Quartila | 4% |
| Partea testată | -5,6% |
Conform ajustărilor realizate, rezultatul părții testate se încadrează în intervalul intercuartilar.
-
AJUSTĂRI ALE PERIOADEI DE EVALUARE / REFERINȚĂ A STUDIULUI DE COMPARABILITATE
De obicei, metoda marjei nete sau metoda comparării prețurilor se bazează pe cele mai recente date comparabile disponibile public. În practică, datele financiare ale companiilor comparabile nu sunt auditate și publicate până la sfârșitul datei de raportare aplicabile la sfârșitul anului fiscal. Astfel, informațiile financiare ale companiilor comparabile vor rămâne de obicei în urmă față de datele părții testate și cu atât mai mult atunci când se iau în considerare bazele de date europene (ex. Amadeus, Orbis, TP Catalyst). Ca atare, cele mai recente date disponibile pentru analiza părții testate în 2020 vor fi probabil informații din 2018 sau 2019.
Acest lucru poate duce la anumite dificultăți practice în ceea ce privește comparabilitatea, deoarece condițiile economice din 2020 cauzate de Covid-19 sunt foarte diferite de cele din anii imediat anteriori, când majoritatea industriilor operau în condiții de piață destul de normale. În consecință, datele companiilor comparabile din anii care preced perioadei de recesiune ar putea să nu ofere repere adecvate în recesiunile economice.
Având în vedere aceste considerații, prezentăm mai jos câteva posibile abordări care implică ajustări ale perioadei de referință.
- Limitarea datelor comparabile la perioada recesiunii economice generate de COVID19: deși datele companiilor comparabile din setul final pentru anul 2020 nu vor fi disponibile imediat pentru actualizările la 2020, poate fi posibilă estimarea rezultatelor anului 2020 pentru companii comparabile pe baza raportărilor financiare trimestriale. Însă, având în vedere cât de rapid evoluează condițiile economice, este posibil ca datele trimestriale să nu ofere o imagine completă a anului financiar.
- Extinderea perioadei analizate în studiile de comparabilitate pentru a include recesiunea anterioară: Pentru o analiză utilizând metoda marjei nete sau comparării prețurilor, este de preferat utilizarea testării pe mai mulți ani pentru a reduce variațiile pe termen scurt.
- Limitarea datelor comparabile la recesiunile anterioare: specialiștii de prețuri de transfer pot lua în considerare includerea numai a nivelurilor de rentabilitate pentru anii care reflectau recesiuni economice anterioare. De exemplu, contribuabilii ar putea lua în considerare utilizarea datelor comparabile din recesiunea din 2008-2009. Cu toate acestea, această abordare trebuie să includă o analiză atentă a factorilor din industrie pentru a stabili un interval comparabil. De exemplu, în timp ce companiile aeriene au înregistrat o scădere a profitabilității în timpul recesiunii din 2008-2009, o analiză trebuie să ia în considerare dacă nivelul declinului este comparabil cu cel experimentat în timpul Covid-19.
CONCLUZIE
Acest articol a subliniat aplicarea a trei tipuri de ajustări ale prețurilor de transfer ce pot fi luate în considerare în utilizarea metodei marjei nete sau metodei comparării prețurilor, având în vedere întreruperea economică globală fără precedent datorată Covid-19: ajustări ale datelor financiare ale părții testate; ajustări ale rezultatelor companiilor comparabile și ajustări ale perioadei de evaluare a studiului de comparabilitate.
Credem că este mai dificil de stabilit comparabilitatea în perioadele de perturbare economică severă și aceste ajustări pot fi mai justificate pentru 2020 în comparație cu anii obișnuiți. Contribuabilii pot folosi una sau mai multe dintre ajustările pe care le descriem pentru a arăta caracterul independent al tranzacțiilor unei entități, deși faptele specifice și termenii contractuali din jurul unei tranzacții vor determina în cele din urmă caracterul adecvat al oricărei abordări.
Sursele utilizate în redactarea acestui text sunt:
- Ghidul OECD privind prețurile de transfer – OECD Transfer Pricing Guidelines for Multinational Enterprises and Tax Administrations 2017
- Articol „INSIGHT: Transfer Pricing Adjustments to the Covid-19 Economic Downturn”- https://news.bloombergtax.com/transfer-pricing/insight-transfer-pricing-adjustments-in-the-covid-19-economic-downturn
[divider height=”30″ line=”1″]
Autor: Alina Andrei, Tax & Transfer Pricing Partner al Cabot Transfer Pricing
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Studiu EY: Activitatea IPO globală încheie în forță anul 2020, depășind așteptările pieței
Florentina Șușnea, PKF Finconta: Raportarea corporativă, o punte între companii și investitori
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: Unsplash.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Tendințele anului 2021 în domeniul fiscalități și mai ales al prețurilor de transfer, arată că și aici se încearcă recuperarea timpului pierdut în 2020.
Cum a fost anul 2020 pentru contribuabili și autorități fiscale?
Contribuabilii, în special cei loviți direct de măsurile restrictive COVID-19 care s-au prelungit până în prezent, au suferit pierderi masive și au fost vizați de o serie de măsuri fiscale (scutiri, amânări de termene) menite să ajute mediul de afaceri să treacă mai ușor peste problemele generate de pandemia COVID-19.
În acest context, majoritatea acțiunilor fiscale (de inspecție de exemplu) au fost suspendate pe parcursul anului 2020, deși nu în totalitate.
În ceea ce privește colectarea taxelor, aceasta a fost afectată de pierderi generate de suspendarea acțiunilor de control și amânări ale altor acțiuni menite să îmbunătățească gradul de colectare (cum sunt de exemplu facturarea electronică sau implementarea fișierului standard electronic de raportare SAF-T).
Partea bună a anului 2020 a fost digitalizarea forțată de împrejurări a aparatului de stat.
Vine nota de plată în 2021? Care va fi vedeta acțiunilor de control?
Prioritățile ANAF în 2021 au fost anunțate recent într-o conferință de presă și vizează continuarea digitalizării, implementarea SAF-T, extinderea analizelor de risc de control fiscal și reluarea acțiunilor de control suspendate în 2020.
Vedeta acțiunilor de control din ultimii ani a fost dosarul prețurilor de transfer, datorită ajustărilor relativ simple care pot fi efectuate în cazul societăților cu ponderi mari ale tranzacțiilor cu afiliați în total venituri/cheltuieli și care înregistrează pierderi de exploatare.
În 2021, în afară de dosarul prețurilor de transfer, unde am văzut inspecții fiscale inițiate încă din 4 ianuarie, spre deosebire de ceilalți ani când acțiunile de control erau inițiate cel mai devreme începând doua parte a lunii ianuarie, focusul va fi și pe:
- Recenta obligație de raportare a tranzacțiilor transfrontaliere cu potențial de optimizare fiscală instituită prin celebra directivă DAC6
- Comerțul electronic
- Identificarea riscurilor de neconformare fiscală
Nevoia de claritate a noastră, a tuturor ne îndeamnă să observăm tendințele care vor marca perioadele viitoare și acest lucru poate fi realizat cel mai simplu prin cunoașterea trecutului.
În ceea ce privește fiscalitatea și prețurile de transfer, cel mai simplu mod de a anticipa tendințele este să identificăm toate prevederile legislative care ne influențează și să luăm măsuri pro-active pentru a diminua orice riscuri fiscale de ajustare sau neconformitate.
Faptul că în 2021 există o presiune enormă pe bugetul de stat ne poate ajuta să anticipăm cel puțin parțial anumite trenduri fiscale: inspecții fiscale și eventuale majorări de taxe sau alte acțiuni menite să crească gradul de colectare.
Ce puteți face dacă vă așteptați la un control fiscal în 2021?
- Puteți revizui principalele zone de riscuri fiscale și de prețuri de transfer și corecta erorile trecute prin depunerea de rectificative. Dacă le depuneți până la 31 martie 2021 și dacă acestea vizează datorii fiscale restante la data de 31 martie 2020 atunci, puteți beneficia de „amnistierea” accesoriilor (dobânzi și penalități).
- Puteți estima eventualele ajustări fiscale și de prețuri de transfer pentru a informa grupul despre potențiale modificări ale bugetului anual.
- Puteți stabili proceduri de revizuire trimestrială sau anuală a ariilor fiscale importante și a prețurilor de transfer pentru a evalua și corecta din timp orice riscuri fiscale de ajustare sau de neconformitate.
[divider height=”30″ line=”1″]
Autor: Alina Andrei, Tax & Transfer Pricing Partner al Cabot Transfer Pricing
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Florentina Șușnea, PKF Finconta: Raportarea corporativă, o punte între companii și investitori
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: Unsplash.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Condițiile economice unice provocate de pandemie au creat multinaționalelor probleme practice în aplicarea principiului prețului de piață, esențial în domeniul prețurilor de transfer, forțându-le să aibă măsuri de răspuns total atipice, dacă le raportăm la ceea ce spun reglementările. Motivul – regulile au fost întocmite pentru un mediu economic predictibil, care a lipsit, însă, în 2020. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), una dintre instituțiile cu un important cuvânt de spus în zona prețurilor de transfer, a venit luna aceasta, la finalul a peste o jumătate de an de dezbateri, cu un ghid, care nu cuprinde reguli noi, ci doar îndeamnă autoritățile fiscale să dea dovadă de flexibilitate în analizele de prețuri de transfer, oferind repere pentru patru puncte cheie în realizarea unei analize economice adecvate a prețului de piață.
Prețurile de transfer sunt prețurile la care se fac tranzacțiile între companiile părți ale aceluiași grup, numite părți afiliate. Potrivit reglementărilor, tranzacția între părțile afiliate trebuie să fie încheiată la un preț de piață, ca și cum ar fi fost încheiată între părți independente, în condiții economice comparabile. Dacă prețul tranzacției între afiliați nu este în ”intervalul de piață”, se consideră că profiturile obținute de părți în urma tranzacției nu sunt corect reflectate, afectând astfel impozitele și taxele plătite. De cele mai multe ori, acest lucru se traduce prin ajustări ale profiturilor companiilor, efectuate de autoritățile fiscale. Există mai multe metode prin care autoritățile fiscale din fiecare stat pot stabili dacă multinaționalele au respectat prețul de piață. Una dintre ele, de pildă, care se bazează pe stabilirea prețurilor pe baza datelor istorice, în mod evident, nu ar funcționa în 2020. Astfel, încă din martie, companiile au simțit nevoia unor îndrumări, care să le explice cum pot face analiza prețurilor la care tranzacționează cu afiliații. La fel și autoritățile fiscale, pentru a vedea cum pot analiza documentația pusă la dispoziție de companii. Acum, Ghidul OCDE vine să satisfacă această nevoie, nu prin inventarea unor reguli noi, ci prin flexibilizarea celor existente în contextul economic actual. Cuvântul OCDE are greutate, deoarece se adresează celor 137 de state membre – jurisdicții, oferind în acest fel predictibilitate grupurilor, susținându-le în disputele cu autoritățile fiscale locale și unificând diverse abordări.
Impactul economic suferit de companii variază foarte mult în funcție de economii, industrii și companii, și reprezintă un factor cheie ce trebuie luat în considerare atunci când se interpretează recomandările emise de OCDE , care abordează patru arii prioritare: analiza comparabilității; alocarea pierderilor și alocarea costurilor specifice COVID-19; programe de asistență guvernamentală și acorduri de preț în avans („APA”).
Analiza comparabilității
Ghidul stabilește că multinaționalele pot folosi în determinarea prețului de transfer orice tip de informații disponibile public cu privire la efectul COVID-19 asupra afacerii, industriei și tranzacției controlate, dacă sunt relevante pentru a demonstra conformitatea cu principiul prețului de piață. Cele mai fiabile informații de utilizat într-o analiză de comparabilitate sunt cele referitoare la condițiile în care s-au desfășurat tranzacții necontrolate comparabile în aceeași perioadă cu tranzacția controlată. Cu toate acestea, companiile vor întâmpina dificultăți în testarea prețurilor de transfer aplicate în anul 2020, atunci când se utilizează metode bazate pe date istorice (cum ar fi metoda marjei nete), din cauza disponibilității datelor în bazele de date comerciale abia în a doua parte a anului 2021, caz în care pot fi necesare ajustări de comparabilitate.
Alocarea pierderilor și alocarea costurilor specifice COVID-19
Multe grupuri de întreprinderi multinaționale au suferit pierderi din cauza unei scăderi a cererii, incapacității de a obține sau furniza produse sau servicii sau ca urmare a unor costuri operaționale excepționale, nerecurente. Pentru aceste companii, modul în care politicile lor de prețuri de transfer alocă efectiv astfel de pierderi și costurile specifice COVID-19 între entitățile asociate este deosebit de important, pentru că de felul în care se va face această alocare vor fi afectate profiturile sau pierderile rezultate din tranzacție. Sunt, de asemenea, companii pentru care pandemia a dus la reducerea sau eliminarea anumitor costuri care erau suportate în mod uzual înainte. OCDE recomandă companiilor să aibă documentație suport din care să rezulte dacă companiile independente în circumstanțe comparabile și-ar fi revizuit contractele sau relațiile comerciale existente, în caz contrar orice modificare a contractelor intra-grup existente și / sau a relațiilor comerciale între părțile asociate ar putea fi considerată contrară principiul prețului de piață.
Programe de asistență guvernamentală
Guvernele au acordat, cum știm, asistență companiilor pentru a gestiona impactul declinului activității comerciale și al angajaților, acțiuni locale și deloc unitare. Tocmai disponibilitatea, substanța, durata și preluarea acestor programe guvernamentale pot avea implicații asupra prețurilor de transfer, indiferent dacă asistența guvernamentală este acordată direct unui membru al unui grup de întreprinderi multinaționale sau este pusă la dispoziția companiilor independente de pe piața în care activează un grup de întreprinderi (afectând astfel companiile angajate în tranzacții potențial comparabile). Este important de determinat dacă ajutoarele au avut un impact asupra tranzacțiilor intra-grup ori a tranzacțiilor comparabile dintre companii independente și în ce măsură influențează caracteristicile economice relevante ale tranzacției analizate și implicit prețurile de transfer aplicate. Pentru a identifica comparabile cât mai adecvate pentru analiza comparabilității, cea mai fiabilă abordare de avut în vedere este raportarea, acolo unde este posibil, la date referitoare la tranzacții necontrolate comparabile pe aceeași piață geografică sau una similară în care operează companiile independente care îndeplinesc funcții similare, își asumă riscuri similare și utilizează active similare.
Acordurile de preț în avans
Companiile sunt încurajate să fie transparente și să colaboreze în timp util cu administrațiile fiscale relevante. Acordurile existente trebuie respectate, precum și termenii agreați, în afara cazurilor care au condus la anularea sau revizuirea lor. Întrucât criza economică nu a avut același impact asupra tuturor statelor industriilor sau companiilor, este imperativ necesar să fie efectuată o analiză pentru fiecare caz în parte. În cazul în care sunt încălcate prezumțiile critice ale unui acord de preț în avans, companiile vor trebui să colecteze și să furnizeze administrațiilor fiscale documentația justificativă relevantă. În urma consultărilor cu administrația fiscală, dacă au fost încălcate prezumțiile critice ale acordului, acestea pot decide:
- Revizuirea acordului: atunci când au avut loc modificări materiale ale condițiilor prevăzute în acord ca și prezumții critice, iar administrația fiscală și compania agreează modul de revizuire al acordului – în acest caz, acordul este în vigoare și continuă având în vedere termenii agreați în urma revizuirii;
- Anularea acordului: atunci când fie (i) există o încălcare semnificativă a prezumțiilor critice din acord ca urmare a unei schimbări a circumstanțelor economice sau (ii) contribuabilul nu a respectat termenii și condițiile acordului – în acest caz, acordul își încetează valabilitatea la momentul anulării;
- Revocarea acordului: atunci când i) există o denaturare, greșeală sau omisiune care a fost atribuibilă neglijării, dezinteresului sau neîndeplinirii obligațiilor unui contribuabil la depunerea unei cereri, a rapoartelor anuale sau a altor documente justificative sau la furnizarea oricăror informații conexe sau (ii) contribuabilul participant (sau contribuabilii) nu respectă un termen sau o condiție fundamentală a acordului – în acest caz, se consideră că acordul nu a fost niciodată încheiat.
În situațiile în care contribuabilii și administrațiile fiscale negociază în prezent un acord de preț în avans care este destinat să acopere exercițiul financiar 2020, toate părțile sunt încurajate să adopte o abordare flexibilă și colaborativă pentru a stabili cum să ia în considerare condițiile economice actuale, cum ar fi încheierea unor acorduri diferite pentru perioada afectată de pandemia COVID-19 și perioada post-COVID.
În concluzie, trebuie avut în vedere că aceste recomandări nu reprezintă o extindere sau revizuire a Liniilor directoare OCDE privind prețurile de transfer, ci trebuie aplicate luând în considerare prevederile deja existente relevante pentru fiecare caz în parte. Astfel, nefiind încorporate în Liniile directoare OCDE, ele nu vor fi direct aplicabile în legislația națională a multor țări, inclusiv în România. Cu toate acestea, este important ca recomandările să fie luate în considerare atât de contribuabilii ce operează în România, cât și de autoritățile fiscale române în analizele de prețuri de transfer, inclusiv în privința acordurilor de prețuri de transfer încheiate sau care urmează să fie încheiate cu ANAF. Este extrem de important nu doar ca impactul suferit să fie analizat și documentat de companiile asociate, dar și ca autoritățile fiscale să considere care sunt cele mai importante riscuri cu care se confruntă acestea și modalitățile în care s-ar fi confruntat cu aceste riscuri societăți independente, luând în calcul în mod realist opțiunile aflate la dispoziția lor.
[divider height=”30″ line=”1″]
Autor: Adrian Rus, Partener, Liderul Departamentului de Prețuri de Transfer și Georgiana Bizdrigheanu, Manager, Asistență fiscală și juridică, EY România
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: Unsplash.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Compania de audit și consultanță fiscală PKF Finconta lansează ediția a doua a studiului ”Prețurile de transfer în România” care are ca scop identificarea celor mai importante probleme legate de tema prețurilor de transfer, așa cum sunt percepute de directorii și managerii companiilor în anul 2020. Realizată la o distanță de doi ani față de prima ediție, cercetarea prezintă și date comparative indicând tendințele și evoluțiile acestui domeniu.
Studiul a fost realizat prin metoda CAWI (Computer Assisted Web Interviewing), iar chestionarul care conține 18 de întrebări a fost aplicat în perioada 30 septembrie–2 noiembrie 2020. Raportul a fost realizat prin analiza celor 114 de răspunsuri primite la chestionarul aplicat online. Dintre respondenți 30% sunt Directori Economici, Financiari sau de Taxe, 34% sunt Directori Generali, Vice Președinți sau Membri ai Consiliilor de Administrație, diferența fiind reprezentată de alte roluri manageriale.
„Cea de-a doua ediție a acestui studiu vine cu date clare într-un moment în care companiile, mai mult ca oricând, sunt concentrate pe gestionarea corectă a riscurilor fiscale. Astfel, am aflat de la clienții PKF Finconta, dar și de la alte companii importante din România, care sunt aspectele pe care le pun cu prioritate pe agenda lor fiscală și de prețuri de transfer în această perioadă. Studiul este cu atât mai bine-venit cu cât mediul actual al prețurilor de transfer la nivel global exercită o influență asupra modului în care companiile își reconfigurează modelele operaționale pentru a deveni reziliente, iar în acest context, abordează aspectele privind prețurile de transfer”, spune Florentina Șușnea, Fondator și Managing Partner al PKF Finconta.
Principalele rezultate ale studiului
- Tema prețurilor de transfer este pe lista punctelor importante pe agenda companiilor din România. Numai 1% spun că această temă are importanță scăzută în 2020, față de 9% în 2018, în timp ce doar 7% nu o consideră deloc importantă, la fel ca la ediția trecută.
- În 2020, 45% dintre companiile respondente afirmă că pregătesc documentația privind prețurile de transfer în cadrul susținerii auditului fiscal care solicită o astfel de documentație (în scădere ușoară de la 46% în 2018). Pe următoarele locuri sunt motivațiile: reducerea riscului de controversă privind prețurile de transfer (34% în 2020 vs. 37% în 2018), coerența documentației la nivel de grup (7% vs. 4%) și identificarea oportunităților de planificare fiscală (7% vs, 5%).
- Raportul arată că 55% dintre companiile respondente în 2020 spun că motivul principal al temerilor că vor spori problemele legate de stabilirea prețurilor de transfer ține de creșterea volumului tranzacțiilor intra-grup. Pe de altă parte 50% spun că aceste motive sunt legate de creșterea numărului de inspecții ale autorităților fiscale, iar 21% spun că țin de modificarea politicii prețurilor de transfer a Grupului, urmate de 14% care văd mai mult motive legate de schimbarea structurii organizaționale a Grupului.
- În continuare aproape 7 din 10 dintre companii (mai exact 64% în 2020 vs. 69% în 2018) văd tema prețurilor de transfer transformându-se într-o problemă fiscală în următorii 2 ani. Dintre acestea, 14% dau acestei teme o importanță critică.
- În 2020 crește semnificativ, de la 18% la 28%, procentul companiilor în care politica Grupului privind prețurile de transfer este adoptată fără modificări la nivelul companiei din România. Crește, de asemenea, de la 5% la 14%, și procentul companiilor în care politica locală de stabilire a prețurilor de transfer este elaborată și implementată în conformitate cu regulile României de stabilire a prețurilor de transfer.
- Numai 36% dintre companii spun că au cunoștințe despre faptul că Grupul și compania ar trebui să aibă o nouă politică de prețuri de transfer, care să țină cont de schimbările economice recente cauzate de pandemia adusă de COVID. Pe de altă parte, 29% dintre respondenți spun că la nivelul companiei nu se cunoaște acest aspect și nu s-a luat nicio măsură în acest sens, urmați de 14% care spun că se cunoaște acest aspect și se poartă discuții cu Grupul privind modul de implementare.
- În mod special în această perioadă afectată de efectele pandemiei, vedem că numai 29% dintre respondenți spun că, în cadrul companiei, se cunoaște faptul că unele contracte încheiate cu părțile afiliate ar trebui refăcute, dar încă nu s-a luat nicio măsură. În acest context vedem că numai 7% dintre companii spun că Grupul a inițiat o procedură de lucru pentru a reface unele contracte cu părțile afiliate, iar 21% spun că, la nivelul companiei, nici nu se cunoaște acest aspect și nici nu s-a luat vreo măsură.
- 32% dintre companii în 2020, față de 38% în 2018, consideră că distribuirea de bunuri este categoria de tranzacții cu părțile afiliate cea mai expusă la interogarea de către autoritățile fiscale din perspectiva prețurilor de transfer. Pe următoarele locuri sunt categoriile de tranzacții: servicii de consultanță și management (26% în 2020 vs. 30% în 2018), finanțarea în cadrul Grupului (14% în 2020 vs. 11% în 2018) și redevențe și comisioane (14% în 2020 vs. 9% în 2018).
„Studiul realizat de experții PKF Finconta relevă imaginea la zi a modului în care companiile se raportează la aspectele legislative privind prețurile de transfer. Rezultatele acestui raport le arată clar Directorilor Financiari, dar și celorlalți executivi din top management care sunt tendințele și evoluțiile definitorii, ca aceștia să înțeleagă abordările companiilor pe această temă. Cel mai interesant aspect este, din punctul meu de vedere, faptul că numai două din zece companii (21%) spun că au trecut până acum printr-un audit fiscal care a dus la anumite ajustări ale prețurilor de transfer, ceea ce arată nivelul bun de pregătire”, spune Nilanjan Nag, managerul echipei de Transfer Pricing de la PKF Finconta.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Menținerea unui nivel ridicat de implicare a angajaților, principala provocare din HR în 2020
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
[divider height=”30″ line=”1″]
Companiile se confruntă cu presiuni economice complexe, iar prețurile de transfer rămân un element central, care pune în balanță pe de o parte povara fiscală și pe de cealaltă parte reducerea controverselor fiscale. Prețurile de transfer[1] pot afecta nu doar profitabilitatea și impozitul datorat statului, ci și fluxul de numerar al companiei, deciziile de investiții, modelul de afaceri sau indicatorii de performanță. În acest context, este posibil ca unele companii să traverseze această perioadă doar cu ”o umbrelă”, dar, pentru furtuna care urmează, trebuie demarate acțiuni mult mai consistente, consideră reprezentanții EY România.
Într-un dialog cu mediul de business pe tema „Prețurile de transfer în atenția autorităților fiscale – cum să gestionăm riscurile unei dispute fiscale?”, presiunea resimțită de companii vine din trei zone principale: noile cerințe ale Fiscului, modul de desfășurare a inspecției fiscale și cunoașterea drepturilor și obligațiilor legate de aceste controale.
Principalele idei și recomandări:
Adrian Rus, Partener, Liderul Departamentului de Prețuri de Transfer, EY România: ”Zona prețurilor de transfer capătă o importanță și mai mare, având în vedere potențialul său de reducere a deficitului bugetar, care tocmai a urcat la 96 de miliarde de lei, prin nivelul semnificativ al sumelor ce se pot colecta în urma inspecțiilor fiscale. Anul trecut, Fiscul a stabilit suplimentar în sarcina contribuabililor verificați, prin majorarea bazei impozabile, peste 166 de milioane de euro”.
Georgiana Iancu, Partener, Liderul Departamentului de Taxe indirecte, EY România semnalează faptul că introducerea în formularul de TVA 394 a obligației de raportare a tranzacțiilor cu afiliați poate fi interpretată ca un semnal de extindere a analizei de risc și asupra companiilor multinaționale. ”Cum văd autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate între persoane afiliate care fac parte din grupuri multinaționale? Pe scurt, că acestea sunt realizate la un preț inferior sau superior celui de piață, în detrimentul afiliaților români și, implicit, a bugetului general consolidat.
Aproximativ o treime din veniturile atrase la bugetul de stat este reprezentă de taxele indirecte (TVA, accize, taxe vamale) și o pătrime este reprezentată doar de TVA. În același registru, TVA și accizele ocupă o pondere de 50% în total obligații suplimentare stabilite la contribuabilii persoane juridice. În acest context, este important să ne asigurăm că modul în care tratăm din perspectiva taxelor indirecte efectul unor ajustări de prețuri de transfer este de interes nu doar pentru buzunarul contribuabilului, dar și pentru cel al bugetului de stat”, consideră Georgiana Iancu.
Emanuel Băncilă, Partener, Liderul practicii de dispute și litigii fiscale, EY România: ”Din câte vedem în ultima perioadă, aproape fiecare inspecție fiscală care are ca obiect impozitul pe profit se finalizează cu sume suplimentare și, implicit, cu o dispută fiscală, care, de cele mai multe ori, se încheie cu o hotărâre judecătorească”.
Gabriela Băncescu, Director, Departamentul de Prețuri de Transfer, EY România privind desfășurarea unei inspecții fiscale în zona prețurilor de transfer: ”În ultimii ani, controalele autorităților fiscale, realizate în zona prețurilor de transfer, sunt foarte riguroase. Pentru a verifica dacă tranzacțiile sunt realizate la prețul corect, autoritățile analizează inclusiv selectarea părții testate, care poate fi compania din România, dar și partenerul din grup, modul de întocmire a studiilor de comparabilitate din perspectiva tuturor criteriilor aplicate, și, de multe ori, acțiunile autorităților duc la modificarea intervalului de referință la care se raportează rezultatul companiei testate”.
”Mai mult, vedem că autoritățile testează profitabilitatea obținută din tranzacțiile analizate. Nu este suficient să arătăm că politica de prețuri este una corectă, ci, mai important, trebuie să arătăm că rezultatele efectiv obținute se încadrează în intervalul de piață”, a subliniat Gabriela Băncescu.
Pentru a se asigura că dosarul de prețuri de transfer va trece cu bine de o inspecție fiscală, companiile care fac parte dintr-un grup trebuie să îl adapteze și actualizeze periodic, în așa fel încât să corespundă cerințelor din România, să verifice implementarea politicii de prețuri de transfer, să justifice rezultatele aferente perioadei de criză și să țină la îndemână documentația suport suplimentară.
Alex Slujitoru, Director la Radu și Asociații, firma de avocatură asociată EY, în legătură cu incidentele care pot apărea în timpul procedurilor inspecției fiscale – suspendarea inspecției, pentru a studia dosarele de prețuri de transfer sau suspendarea inspecției, fără însă ca activitatea de control să fie efectiv oprită, recomandă: ”Există o jurisprudență națională în care decizia de suspendare a inspecției, pentru studierea dosarului, este anulată. Dosarul de prețuri de transfer face obiectul inspecției. Nu poți suspenda inspecția ca să îndeplinești obiectul inspecției. Contribuabilii aflați într-o astfel de situație ar trebui să atace această suspendare și să o invalideze. Ei trebuie să se asigure că perioada de suspendare va fi luată în calculul duratei finale a inspecției fiscale și că orice decizie luată cu depășirea intervalului maxim de inspecției poate fi invalidată”.
În ceea ce privește suspendarea fără ca activitatea de control să fie oprită – adică inspectorii să continue să solicite documente etc., se consideră că niciun contribuabil nu poate fi obligat să ofere informații pe perioada suspendării.
Există și alternative la un litigiu național, care ar avea, între principalele inconveniente pe acelea că durează mult, iar jurisprudența este limitată. Aceasta ar fi, așa cum a explicat Alex Slujitoru, procedura amiabilă în baza convențiilor pentru eliminarea dublei impuneri, în baza Convenției de Arbitraj a UE sau în baza unei Directive a Consiliului privind mecanismele de soluționare a litigiilor fiscale în Uniunea Europeană.
Pe de altă parte, în decursul anului 2019, ANAF a finalizat doar trei proceduri amiabile cu alte state, în vreme ce 61 se află în lucru, în diferite stadii de soluționare.
Din perspectiva valorii în vamă, deloc de neglijat este și impactul relațiilor între părțile dintr-un grup, consideră Mihai Petre, Director, Comerț Internațional, EY România. ”În ultimul an, am sesizat un număr mare de decizii ale Curții Europene de Justiție legate de nevoia de adăugare în valoarea în vamă a mărfurilor importate a redevențelor plătite către părțile afiliate. Iar tratamentul ajustărilor de prețuri de transfer, din perspectiva valorii în vamă, încă necesită reglaje fine, în funcție de tipul de adaptare dorit – bazat pe cost sau pe marjă de profit, simplist vorbind”, a conchis Mihai Petre.
[1] Prețurile de transfer sunt prețurile la care se derulează tranzacțiile între companiile din cadrul aceluiași grup, care trebuie să fie echivalente cu prețurile la care ar fi fost încheiată o tranzacție similară între părți independente, în condiții economice comparabile. Dacă prețul tranzacției între afiliați nu este în ”intervalul de piață”, se consideră că profiturile obținute de părți în urma tranzacției nu sunt corect reflectate, afectând astfel impozitele și taxele plătite.
[divider height=”30″ line=”1″]
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
Sursă foto: Unsplash.com
[divider height=”30″ line=”1″]
Aveți un risc ridicat de inspecție fiscală? ANAF a emis de curând un proiect de ordin privind verificarea de la distanță sau desk-auditul, în cadrul căreia poate fi emisă o decizie de impunere pentru abateri punctuale fără necesitatea de a efectua o inspecție fiscală.
Munca de acasă ne obligă pe toți să ne „reinventăm”, iar ANAF nu face excepție. În luna iulie, pe site-ul Ministerului de Finanțe a fost publicat un proiect de ordin care vizează desk-auditul sau verificarea documentară de la distanță de către Antifraudă sau Inspecția Fiscală.
Noutatea acestui tip de verificare fiscală constă în faptul că la finalul verificării inspectorii pot emite o decizie de impunere, sub rezerva verificării ulterioare, iar contribuabilul are posibilitatea de a contesta o astfel de decizie.
Cu alte cuvinte, o astfel de decizie de impunere nu scutește automat contribuabilii de la inspecțiile fiscale generale sau tematice (inspecții fiscale generale, rambursări de TVA, etc).
În plus, dacă până acum contribuabilii se confruntau cu inspecții inopinate care erau finalizate, conform legii, cu un proces verbal de constatare (și uneori, în cazuri mai rare, și cu sechestre sau popriri), în urma căruia era, de regulă, declanșată inspecția fiscală, iată că ANAF are la dispoziție un nou mecanism de verificare (de la distanță), prin care poate emite direct decizii de impunere.
Ce implicații putem avea la nivelul prețurilor de transfer?
În ceea ce privește contribuabilii care desfășoară tranzacții cu persoane afiliate, dacă până acum riscul fiscal era stabilit în urma unei inspecții inopinate, putem avea de a face în viitor cu emiterea unor decizii de impunere surpriză care să vizeze ajustări de prețuri de transfer, cel puțin în cazul firmelor care au pierderi din exploatare sau marje reduse de profit, TVA de recuperat sau alte particularități de risc fiscal și de prețuri de transfer.
În contextul intensificării inspecțiilor fiscale începând cu luna iunie (pentru recuperarea perioadei din starea de urgență) și introducerii desk-audit în perioada imediat următoare, ne putem aștepta la o avalanșă de decizii de impunere care vizează aspecte fiscale și de prețuri de transfer punctuale.
Cum puteți reduce riscul unor ajustări fiscale și de prețuri de transfer?
Ceea ce puteți face și este la îndemâna oricărui contribuabil este o revizuire fiscală a tuturor aspectelor sau problemelor fiscale din ultimii ani. O ajustare voluntară sau o corecție în declarațiile fiscale poate fi binevenită și vă poate scuti de o decizie de impunere consistentă la care se adaugă, de regulă, accesoriile de plată.
Cum vă poate ajuta un consultant fiscal sau un specialist prețuri de transfer?
Întrebarea care apare vizează valoarea cu care trebuie să mă ajustez voluntar dacă am un risc de prețuri de transfer sau care este valoarea pe care trebuie să o rectific dacă am orice alt risc fiscal.
Estimarea cuantumului acestor ajustări poate fi realizată de un consultant fiscal / de prețuri de transfer in-house sau de unul extern care vă pot ajuta astfel, să diminuați, riscurile fiscale viitoare.
[divider height=”30″ line=”1″]
Autor: Alina Andrei, Tax & Transfer Pricing Partner al Cabot Transfer Pricing
[divider height=”30″ line=”1″]
Despre Cabot Transfer Pricing
De zece ani, Cabot Transfer Pricing este una dintre firmele de consultanță fiscală specializată în prețurile de transfer cu o creștere rapidă pe piața din România. Cu o echipă alcătuită din 5 profesioniști competenți, compania deservește un portofoliu de mai mult de 300 de societăți – filiale ale unor grupuri locale sau multinaționale. Află mai multe pe www.cabot-tp.ro.
[divider height=”30″ line=”1″]
Citește și:
Comisia Europeană prelungește valabilitatea ajutoarelor de stat
Un salariu minim decent – o nouă politică a Uniunii Europene
Studiu EY: Sectorul energiei regenerabile dă semne că-și revine rapid, în pofida impactului COVID-19
Noua normalitate: audit și consultanță la distanță în economia post-COVID
Dați-ne un follow, pentru a rămâne la curent cu toate noutățile privind evenimentele organizate de BusinessMark:
➡️ www.facebook.com/BusinessMark/
➡️ www.linkedin.com/company/businessmark
➡️ www.instagram.com/business.mark/
➡️ blog.business-mark.ro
➡️ business-mark.ro/
[divider height=”30″ line=”1″]