Consideratii cu privire la implicatiile fiscale in cadrul programelor “Stock option plan”

Printre modificarile legislative pozitive din ultima perioada regasim printre altele si alinierea prevederilor fiscale la realitatea economica actuala in ceea ce priveste programele de stimulare si remunerare a personalului.

Una dintre aceste schimbari recente face referire la amendamentele aduse legislatiei fiscale prin care sunt reglementate programele denumite generic „Stock Option Plan”.

Utilizarea acestor programe, anterior datei de 1 ianuarie 2016 (in special in cadrul subsidiarelor din Romania ale companiilor multinationale), a reprezentat un subiect de controversa intre autoritatile fiscale si mediul de afaceri in lipsa unor reglementari fiscale clare.

Prin urmare, ne propunem sa explicam care sunt implicatiile fiscale ce decurg  in urma implementarii acestora, care sunt problemele intalnite in practica, in cazul unor programe care, desi intitulate „Stock Option Plan”, in fapt, din perspectiva fiscala, nu respecta conditiile pentru a fi calificate astfel, precum si cateva consideratii in contextul extinderii ariei de aplicabilitate incepand cu anul 2017.

Implicatii fiscale cu privire la programele ce se califica in fapt ca „Stock Option Plan”

Pana la intrarea in vigoare a Noului Cod Fiscal (i.e. 1 ianuarie 2016), singura definitie in legislatia romaneasca a programului „Stock Option Plan” era prevazuta intr-un Ordin Comun al ministrului economiei si finantelor, respectiv al presedintelui CNVM si, ca atare, acesta a fost singurul punct de reper in analiza calificarii unui program initiat de catre un contribuabil ca indeplinind conditiile Stock Option Plan, astfel:

„un program initiat in cadrul unei persoane juridice ale carei valori mobiliare sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata sau tranzactionate in cadrul unui sistem alternativ de tranzactionare, prin care se acorda angajatilor acestei societati comerciale dreptul de a achizitiona un numar determinat de actiuni emise de societatea respectiva la un pret preferential”.

Pe de alta parte, Codul Fiscal a atribuit programelor ce se califica drept Stock Option Plan un tratament fiscal preferential, respectiv: acordarea dreptului la Stock Option Plan nu constituie avantaj salarial nici la momentul acordarii acestuia, nici la momentul exercitarii optiunii (i.e. achizitionarea valorilor mobiliare in virtutea legislatiei in vigoare pana la 1 ianuarie 2016).

Asadar, aplicabilitatea unor astfel de programe in virtutea definitiei prevazute de legislatia adiacenta avea un caracter destul de restrictiv definit prin urmatoarele criterii: (i) program initiat de catre o persoana juridica ale carei titluri de valoare sunt admise la tranzactionare; (ii) beneficiari puteau fi numai salariatii acestora; (iii) era prevazut dreptul de a achizitiona titlurile de valoare la un pret preferential.

Avand in vedere aceste considerente, controversele nascute in practica s-au situat in urmatoarele zone:

• in virtutea relatiei de angajare existente intre salariat si angajator, salariatul era indreptatit sa participe la un astfel de program initiat de catre societatea-mama, in cele mai multe cazuri, nerezidenta. Desi, in fapt, este evident ca angajatul nu ar fi fost indreptatit sa participe la acest program in absenta unei relatii de angajare cu angajatorul roman (nelistat pe o piata reglementara sau in cadrul unui sistem alternativ). Constrangerile definitiei au condus la neclaritatea calificarii unor astfel de programe ca fiind Stock Option Plan din perspectiva fiscala. In acest sens, au existat opinii potrivit carora, castigul obtinut de catre individ la momentul exercitarii optiunii ar fi un venit de natura salariala impozitat cu impozit pe venit si contributii sociale. Aceasta abordare a aparut in virtutea definitiei veniturilor salariale ce include si avantajele primite de angajat de la terti, ca urmare a prevederilor contractului individual de munca ori a unei relatii contractuale intre parti.
• Cazul angajatului care avea dreptul sa achizitioneze actiunile cu titlu gratuit la momentul exercitarii optiunii.
  In acest context, au existat de asemenea opinii potrivit carora, intrucat legislatia nu prevedea in mod expres achizitia gratuita a valorilor mobiliare la momentul exercitarii optiunii, iar pe de alta parte, acordarea unor actiuni in mod gratuit reprezinta un castig garantat, indiferent de pretul la care valorile mobiliare sunt ulterior valorificate prin vanzare, un astfel de program nu s-ar fi calificat ca Stock Option Plan din perspectiva fiscala.

Limitarile si constrangerile au fost, rand pe rand, eliminate de catre legiuitor incepand cu intrarea in vigoare a Noului Cod Fiscal si continuand cu modificarile aduse acestuia la 1 ianuarie 2017. Asadar, in forma actuala, din punct de vedere fiscal, programul Stock Option Plan este definit de legislatia fiscala pe baza urmatoarelor criterii:

• Cine poate initia un astfel de program: orice persoana juridica (astfel, conditia ca persoana juridica sa fie listata pe o piata reglementata sau pe una alternativa este eliminata).
• Cine poate beneficia: angajatii, administratorii, directorii persoanei juridice sau ai persoanelor juridice afiliate ei.
• Ce conditii trebuie indeplinite: programul trebuie sa cuprinda o perioda de minimum 1 an intre momentul acordarii dreptului si momentul exercitarii acestuia.
• Ce pot primi beneficiarii: beneficiarii programului pot primi la momentul exercitarii optiunii titluri de participare, in mod gratuit, sau la un pret preferential.

Odata calificat ca Stock Option Plan, implicatiile fiscale apar, fie ca urmare a detinerii de titluri de participare dobandite gratuit sau la un pret preferential (generand divdende), fie ca urmare a instrainarii titlurilor de participare astfel achizitionate (generand venituri din transferul titlurilor de valoare).

In cazul detinerii titlurilor de participare ce genereaza dividende la nivelul persoanei, aceasta va datora impozit pe venit (16%) si contributia de asigurari sociale de sanatate (5,5%) numai in situatia in care persoana realizeaza si alte venituri (e.g. salariale, din activitati independente). In cazul instrainarii titlurilor de participare, persoana fizica va datora impozit pe venit calculat la nivelul castigului din transferul titlurilor de valoare (i.e. pret vanzare minus pret de achizitie preferential, minus costurile aferente tranzactiei) si contributia de asigurari sociale de sanatate in aceleasi conditii ca mai sus (i.e. in cazul in care nu realizeaza si alte venituri reglementate de lege). Din punct de vedere declarativ, persoana fizica are obligatia depunerii declaratiei privind veniturile realizate (formular 200) in cazul in care aceste beneficii sunt obtinute din Romania sau a declaratiei privind veniturile obtinute din strainatate (formular 201), in situatia in care veniturile sunt obtinute din strainatate pana la data de 25 mai a anului urmator celui in care s-au obtinut aceste venituri. Impozitul pe venit si contributia de asigurari sociale de sanatate sunt ulterior calculate de catre organul fiscal pe baza informatiilor declarate de catre persoana fizica si transmise acesteia prin decizia de impunere.

Programe ce nu respecta criteriile pentru a fi calificate „Stock Option Plan” din punct de vedere fiscal

In practica, schemele si programele initiate de catre companii pentru remunerarea loialitatii sau a performantelor angajatilor, directorilor, administratorilor imbraca diverse forme. Desi multe dintre acestea ar putea fi denumite generic „Stock Option Plan”, din perspectiva fiscala, nu indeplinesc criteriile stipulate de legislatia fiscala.

Context in care, se pune problema tratamentului fiscal aplicabil veniturilor obtinute de catre beneficiari ca urmare a participarii la astfel de programe.

Si in aceasta sfera opiniile au fost variate si au pornit din zona consultantilor fiscali, unele dintre ele fiind confirmate de catre oficiali ai Ministerului Finantelor Publice in cadrul raspunsurilor emise la scrisorile de indrumare solicitate catre Minister.  

Solutiile oferite de catre acestia la cele mai multe tipuri de scheme de remunerare (e.g. acordarea in mod gratuit de titluri de participare angajatilor, acordarea de titluri de participare la o valoarea nesemnificativa, participarea la profit a personalului) au mers in directia impozitarii beneficiului cu impozit pe venit si contributii sociale similar veniturilor salariale.

Lucrurile s-au complicat si mai mult in conditiile in care persoana fizica era inrolata intr-un program initiat de catre o societate afiliata nerezidenta. In acest ultim caz, din punct de vedere al impozitului pe venit, a fost unanim acceptat faptul ca, in sfera impozitului pe venit, persoana fizica este cea obligata la declararea (prin formularul 224 – Declaratie privind veniturile sub forma din salarii si asimilate salariilor obtinute din strainatate) si plata impozitului pe venit.

In ceea ce priveste contributiile sociale, acestea raman in sarcina initiatorului programului, i.e. persoana juridica nerezidenta, care are obligatia de a se inregistra fiscal in Romania si de a depune formularul 112 – Declaratia privind obligatiile de plata a contributiilor sociale, impozitului pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate, prin care va declara contributiile sociale obligatorii.

Alternativ acestei abordari, in conditiile existentei unui acord intre beneficiar si platitorul de venituri de natura salariala nerezident, persoana fizica are posibilitatea de a se inregistra fiscal si de a depune Declaratia 112 in vederea declararii impozitului pe venit si a contributiilor sociale, cu respectarea legislatiei europene aplicabile in domeniul securitatii sociale, substituindu-se astfel persoanei juridice nerezidente care ar fi avut obligatii declarative si de plata a contributiilor sociale in Romania.

Extinderea ariei de aplicabilitate incepand cu 1 ianuarie 2017

Incepand cu 1 ianuarie 2017, aria de aplicabilitate a programelor „Stock option plan” a fost considerabil extinsa astfel cum am prezentat in sectiunea 1 a articolului. Un aspect interesant este extinderea definitiei in ceea ce priveste natura titlurilor de valoare ce pot fi acordate gratuit sau la un pret preferential. Astfel, incepand cu 2017, orice persoana juridica romana poate initia un astfel de program indiferent de natura titlurilor (i.e. parti sociale, actiuni listate/nelistate). In cazul unei societati cu raspundere limitata care doreste sa initieze un astfel de program, intrebarile care se ridica sunt cu privire la disponibilitatea initiatorului, societate cu raspundere limitata, de a a-si schimba structura actionariatului intrucat, in acceptiunea notiunii de Stock Option Plan, angajatul are dreptul fie de a pastra titlurile de participare dobandite in cadrul programului, fie de a le instraina. In acest ultim caz, initiatorul programului va dori cel mai probabil sa isi masuri cu privire la exercitarea dreptului de preferinta. Aspectele juridice ce pot fi incidente intr-un astfel de situatie nu fac obiectul prezentului articol, dar cu siguranta vor fi dezbatute de catre juristi.

Concluzii

Desi aria de aplicabilitate in cadrul programelor Stock Option Plan a fost largita din perspectiva fiscala, fiecare schema de remunerare si stimulare a personalului trebuie analizata distinct in functie de conditiile programului si situatia de fapt reala. In acest context, subliniem importanta principiului prevalentei economicului asupra juridicului, principiu folosit din ce in ce mai frecvent de catre autoritatile fiscale in cadrul controalelor demarate la nivelul contribuabililor.

Autor: Elena Gogoneata, Senior Tax Consultant, FiNEXPERT